16-05-2012, 09:15 AM
Capitolul 5
(MORIKAWA)
Toata ziua am fost ingrijorat si m-am tot gandit daca cei doi au putut avea grija de Haru. Chiar daca prin venele lui nu curge sangele meu sau al lui Miki, acum este copilul nostru si nu stiu ce m-as face daca i s-ar intampla ceva. Dupa ce plec de la AXL trebuie sa-i mai cumpar si niste scutece pentru ca le-a dat gata in scurt timp pe celelalte.
Ma intreb ce face Miki, o fi si el la fel de temator in legatura cu ce i se poate intampla copilului? In ultima vreme nu am mai avut timp de "noi". L-am intrebat pe Miki ce s-a intamplat dupa tentativa noastra de partida si ce credeam s-a adeverit, el se masturba-se in baie si facuse asta de mai multe ori de cand e Haru cu noi ca sa scape de tensiunea acumulata. Ma ingrijorez acum si pentru Miki si asta nu-i de bine, ar fi in regula sa merg la el dupa lucru.
Strabat coridorul spre zona de inregistrari si gasesc obisnuitele fete impreuna, Miki si Noriaki. Miki purta o camasa inflorata, cu manecile ridicate pana la cot, niste jeansi albastrii si cizme de piele maro. Noriaki in schimb era imbracat cu o camasa gri desfacuta la primii doi nasturi, pe piept putand fi observata o cruciulita mica din argint si jos o pereche de jeansi care bineinteles completa tabloul de "nu- vreau- sa- ies- foarte- mult- in- evidenta". Asa era Noriaki , acum facand cimparatie cu Miki. Iubitul meu a incercat mereu cele mai ciudate si adolescentine tinute, iar atitudinea lui venea in completare. Daca nu i-as fi cunoscut pe amandoi, lui Noriaki i-as fi dat lejer patruzeci de ani, dar lui Miki in jur de douzeci si cinci, cu exceptia catorva riduri de expresie nesesizabile, dar care il fac atat de atragator. Deja incep sa visez cand Noriaki imi intinde mana in semn de salut.
- Cum mai merge Boss? Mi se adreseaza Noriaki.
- Foarte bine, doar ca sunt supraincarcat cu multe roluri si pe acasa dau foarte putin.
- La fel si la mine si Nor-tan stie. Interveni Miki. Eu nici macar nu-l salutasem in dimineata aceea. Am facut spre el cativa pasi stangaci avand in vedere ca Noriaki era totusi langa noi si l-am imbratisat. El mi-a raspuns la fel de cald, parea mai intim decat se vedea, asta pentru noi, m-a facut sa tresar putin. Clipe din astea nu mai avem mereu si au ajuns sa fie foarte speciale.
- Hai ca v-am lasat baieti. Se scuza Noriaki si se retrase. El probabil se simtea in plus.
Miki ma trase dupa colt, sub scara si-si lipi buzele de ale mele intr-un sarut dulce. M-a electrizat din cap pana in picioare si acum simteam ca as putea sa suport totul. Imi mangaia spatele linistitor. Stia si el ca trebuia sa avem parte de putin romantism si acum era momentul oportun.
- Sunt super incantat ca am putut sa facem asta. Spunea Miki uitandu-se in ochii mei cu ardoare.
- Si eu simt la fel. Ii raspund rezemandu-mi capul de pieptul lui. Mai cred si ca m-ar tenta sa facem dragoste chiar aici, dar inca nu am ajuns un obsedat sexual. Radeam eu, iar spre surprinderea mea Miki a gustat repede fraza.
- Si tu ai sa spui ca sunt nebun, dar eu o fac totusi. M-a strans tare de mana, in asa fel incat probabil ne-am fi simtit pulsurile unul altuia si m-a tras pe coridor. Hai, am terminat azi. Mergem acasa.
- Nu ai condus azi dimineata?
- Nu. Imi raspunde el. O sa mergem cu "Pejosul", de mana, prin oras.
- Dar cum va reactiona lu...Ma scuz eu, dar Miki ma intrerupe
- ...Ce-mi pasa mie de lume! Ma simt bine cu sotul meu.
- Asa e. Il strang si eu pe Miki urmandu-l deja spre iesire.
Am strabatut orasul, cu toata galagia si aglomeratia lui, am trecut pana si in centru. Tutnul rosu Tokyo a fost martor ca eu si Miki nu ne-am desprins mainile una de alta. Majoritatea adolescentilor treceau si se holbau uimiti la gestul nostru, fanii anime care cunosteau seiyuu erau uluiti de asemenea, dar erau incantati. Era ca un vis al lor devenind realitate, doi seiyuu care au jucat de multe ori roluri in aceleasi anime-uri, acum cuplandu-se. Unii din ei chiar ne indemnau sa ne sarutam. Ma simteam stranjenit, dar si mandru ca ne tineam de mana. Faceam ceva ce inainte nici nu mi-ar fi trecut prin cap. Sa ies cu un barbat, iar acum eram si casatoriti. Nu era o nebunie pentru ca asta mi-am dorit, ma face fericit, iar Miki din privirile scanteietoare pe care le are simte probabil la fel pentru mine.