13-05-2012, 05:38 PM
Varsta minima: 13+ (se poate schimba pe parcurs)
Gen: Fictiune/Mister
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: ------
Tipul de comentariu solicitat: ...Avansat?
----------------------------------------------------------------------
~Nu este loc sa te poti ascunde. Nu este loc sa nu te pot vedea. Orice ai face, soarta iti va fi legata de a mea!~
Te-ai simtit vreodata constrans, legat, incatusat chiar de necunoscut? Ti-ai simtit orice miscare analizata? Studiata asemenea unui soricel de laborator, vulnerabil si neajutorat in fata unui inamic nevazut?
Ai simtit vreodata adrenalina zvacnindu-ti prin vene si sudoarea rece scaldandu-ti tamplele? Ai tresarit la orice miscare, la adierea vantului sau la fasaitul slab al frunzelor?
Nu? Bucura-te atunci! Traieste-ti viata patetica, inconstient de tenebrele acestei lumi. Hai, zambeste! Pentru ca nu vei cunoaste niciodata disperarea, nu vei simti respiratia rece a mortii in ceafa si cu siguranta nu vei privi niciodata in ochi intruchiparea celor mai sinistre si intunecate temeri ale tale!
~Sa te blestem in noapte
Sa ti-l spun in soapte
Sa ma asculti fara suflu
Numai frica sa-ti rasuflu…~
E aici deja. A ajuns. Cat de repede a trecut timpul…
Capitolul 1
`O noua viata, un nou inceput`
-Scumpule, esti sigur ca asta e drumul bun? Adica, nu stiu…imi pare ca mergem in directia complet opusa!
-Iubito, asta e pentru ca tii harta invers. Spuse barbatul zambind la expresia rusinata a logodnicei lui. Dadu usor din cap in timp ce manevra cu usurinta furgoneta pe strazile aglomerate ale diminetii. Nu s-a schimbat deloc, isi spuse el. Acelasi zambet copilaresc, aceeasi piele de portelan, acelasi trup mladios ce ar putea sa innebuneasca orice barbat. Coti automobilul pe un drum launtric ce i-ar scuti de cateva ore bune de condus si o umbra i se abatu pe chip. Nu, nu e adevarat. Ceva e diferit. Zambetul ei nu-i mai aprindea ochii de un albastru intens, iar orajii ei catifelati nu se mai imbujorau de emotie. Privirea ii era mereu distanta si rece in pofida incercarilor ei de a ascunde totul in spatele unui suras fals.
O privi trist cu coada ochilui. Moartea tatalui ei a afectat-o mai mult decat si-ar fi putut imagina el vreodata. Stranse volanul masinii pana cand incheieturile degetelor i se albira. Se ura pentru asta, isi ura neputinta, faptul ca se inchisese in ea. Si-ar fi dorit sa-l faca martorul suferintei ei, sa-i poata alina cumva tristetea. Si-a vazut tatal ucis in fata ochilor ei si tot ceea ce el putea face pentru a o ajuta era sa o scoata din orasul ala blestemat. Sa o duca departe, acolo unde nici un rau nu o va putea atinge vreodata.
Parca masina in fata unei case inalte, tip cabana, cu o frumoasa gradinita de flori. Deschise portiera si iesi lasandu-se imbatat de miresmele trandafirilor.
-Am ajuns!
-Huh? Deja?
-Da. Asta va fi noua noastra locuinta. Iti place? O cuprinse de mijloc si o trase mai aproape de el ascunzandu-si fata in parul ei de abanos. Ade ii stranse la randul ei mainile si isi lasa capul pe spate sprijinindu-se de pieptul lui.
-E mirifica Sergiu. Dar esti sigur ca ne putem permite o asemenea casa? Tanarul ii citi ingrijorarea din voce si isi plimba usor mainile de-a lungul taliei fetei pentru a o linisti.
-Nu iti fa griji Ade. Am rezolvat eu cu totul. Ai incredere in mine.
-Asta nu ma face sa ma linistesc deloc Sergiu. Spuse fata cu scepticism in glas. Barbatul o intoarse in brate si o privi prefacandu-se ranit.
-Asta a durut iubire. Oare ti-am dat eu vreodata un motiv sa te indoiesti de mine si de spusele mele?
-In saptamana asta? Spuse tanara neafectata de expresia lui de catelus ranit. Sergiu isi scutura capul dezaprobator si pasi pe langa ea in casa.
-Asta a fost sub centura Ade. Fata chicoti si il urma.
Desi nu mai locuise nimeni acolo de ani buni totul parea curat si ordonat. Probabil ca Sergiu a avut grija ca cineva sa treaca pe acolo inaintea sosirii lor, se gandi fata punandu-si geanta pe masuta din hol. Il urma pe logodnicul ei in living lasandu-si privirea sa cutreiere in voie. Un covor verde cu imprimeuri florale decora podeaua din lemn. In stanga intre doua fotolii, un semineu ,iar in dreapta o biblioteca si un birou frumos decorat unde ea ar fi putut lucra in serile tarzii. Il lasa pe Sergiu luptandu-se cu un semineu incapatanat si urca scarile. Doua dormitoare si o baie modest mobilate. Nimic extravagant, nimic sclipitor. Atat doar cat sa poata avea o viata placuta. Iesi din dormitor tragand usa in urma ei. In fundul coridorului zari inca o usa. Pasi incet admirand picturile ce atarnau pe pereti. Puse mana pe clanta si usa se deschise cu un scartait de protest. O pereche de brate o cuprinsera de mijloc si tanara tresari. Isi ridica privirea si dadu peste fata blanda a lui Sergiu.
-Stii, spuse el aratand spre camera, daca va fi baiat ii vom picta peretii in albastru si ii vom atarna de tavan tot felul de rachete si navete spatiale. Iar daca va fi fata…va trebui sa imi cumpar o pusca pentru a-i speria pe eventualii pretendenti. Ade il lovi usor in umar si el ranji in raspuns.
-Bun plan Sergiu, numai ca avem o mica problema. Nu sunt insarcinata. Barbatul paru pentru o clipa uimit si isi incrucisa bratele in semn de repros.
-Atunci nu avem timp de pierdut. Spuse acesta si o lua pe tanara pe sus. In dormitor cu tine!
Cateva ore mai tarziu si seara ii gasi pe cei doi in fata semineului, capul fetei odihnindu-se pe pieptul lui, in timp ce bratele lui puternice o inconjurau protectiv. Obosita dupa calatoria lunga si activitatile anterioare, Adelaide adormi. Logodnicul ei o ridica cu grija in brate si o duse in dormitor, unde atent sa nu o trezeasca o aseza pe pat. Dupa un sarut scurt pe frunte se strecura si el sub asternuturi si stinse lumina, lasandu-se amandoi purtati in visare.
Gen: Fictiune/Mister
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: ------
Tipul de comentariu solicitat: ...Avansat?
----------------------------------------------------------------------
~Nu este loc sa te poti ascunde. Nu este loc sa nu te pot vedea. Orice ai face, soarta iti va fi legata de a mea!~
*****
Te-ai simtit vreodata constrans, legat, incatusat chiar de necunoscut? Ti-ai simtit orice miscare analizata? Studiata asemenea unui soricel de laborator, vulnerabil si neajutorat in fata unui inamic nevazut?
Ai simtit vreodata adrenalina zvacnindu-ti prin vene si sudoarea rece scaldandu-ti tamplele? Ai tresarit la orice miscare, la adierea vantului sau la fasaitul slab al frunzelor?
Nu? Bucura-te atunci! Traieste-ti viata patetica, inconstient de tenebrele acestei lumi. Hai, zambeste! Pentru ca nu vei cunoaste niciodata disperarea, nu vei simti respiratia rece a mortii in ceafa si cu siguranta nu vei privi niciodata in ochi intruchiparea celor mai sinistre si intunecate temeri ale tale!
~Sa te blestem in noapte
Sa ti-l spun in soapte
Sa ma asculti fara suflu
Numai frica sa-ti rasuflu…~
E aici deja. A ajuns. Cat de repede a trecut timpul…
Capitolul 1
`O noua viata, un nou inceput`
-Scumpule, esti sigur ca asta e drumul bun? Adica, nu stiu…imi pare ca mergem in directia complet opusa!
-Iubito, asta e pentru ca tii harta invers. Spuse barbatul zambind la expresia rusinata a logodnicei lui. Dadu usor din cap in timp ce manevra cu usurinta furgoneta pe strazile aglomerate ale diminetii. Nu s-a schimbat deloc, isi spuse el. Acelasi zambet copilaresc, aceeasi piele de portelan, acelasi trup mladios ce ar putea sa innebuneasca orice barbat. Coti automobilul pe un drum launtric ce i-ar scuti de cateva ore bune de condus si o umbra i se abatu pe chip. Nu, nu e adevarat. Ceva e diferit. Zambetul ei nu-i mai aprindea ochii de un albastru intens, iar orajii ei catifelati nu se mai imbujorau de emotie. Privirea ii era mereu distanta si rece in pofida incercarilor ei de a ascunde totul in spatele unui suras fals.
O privi trist cu coada ochilui. Moartea tatalui ei a afectat-o mai mult decat si-ar fi putut imagina el vreodata. Stranse volanul masinii pana cand incheieturile degetelor i se albira. Se ura pentru asta, isi ura neputinta, faptul ca se inchisese in ea. Si-ar fi dorit sa-l faca martorul suferintei ei, sa-i poata alina cumva tristetea. Si-a vazut tatal ucis in fata ochilor ei si tot ceea ce el putea face pentru a o ajuta era sa o scoata din orasul ala blestemat. Sa o duca departe, acolo unde nici un rau nu o va putea atinge vreodata.
Parca masina in fata unei case inalte, tip cabana, cu o frumoasa gradinita de flori. Deschise portiera si iesi lasandu-se imbatat de miresmele trandafirilor.
-Am ajuns!
-Huh? Deja?
-Da. Asta va fi noua noastra locuinta. Iti place? O cuprinse de mijloc si o trase mai aproape de el ascunzandu-si fata in parul ei de abanos. Ade ii stranse la randul ei mainile si isi lasa capul pe spate sprijinindu-se de pieptul lui.
-E mirifica Sergiu. Dar esti sigur ca ne putem permite o asemenea casa? Tanarul ii citi ingrijorarea din voce si isi plimba usor mainile de-a lungul taliei fetei pentru a o linisti.
-Nu iti fa griji Ade. Am rezolvat eu cu totul. Ai incredere in mine.
-Asta nu ma face sa ma linistesc deloc Sergiu. Spuse fata cu scepticism in glas. Barbatul o intoarse in brate si o privi prefacandu-se ranit.
-Asta a durut iubire. Oare ti-am dat eu vreodata un motiv sa te indoiesti de mine si de spusele mele?
-In saptamana asta? Spuse tanara neafectata de expresia lui de catelus ranit. Sergiu isi scutura capul dezaprobator si pasi pe langa ea in casa.
-Asta a fost sub centura Ade. Fata chicoti si il urma.
Desi nu mai locuise nimeni acolo de ani buni totul parea curat si ordonat. Probabil ca Sergiu a avut grija ca cineva sa treaca pe acolo inaintea sosirii lor, se gandi fata punandu-si geanta pe masuta din hol. Il urma pe logodnicul ei in living lasandu-si privirea sa cutreiere in voie. Un covor verde cu imprimeuri florale decora podeaua din lemn. In stanga intre doua fotolii, un semineu ,iar in dreapta o biblioteca si un birou frumos decorat unde ea ar fi putut lucra in serile tarzii. Il lasa pe Sergiu luptandu-se cu un semineu incapatanat si urca scarile. Doua dormitoare si o baie modest mobilate. Nimic extravagant, nimic sclipitor. Atat doar cat sa poata avea o viata placuta. Iesi din dormitor tragand usa in urma ei. In fundul coridorului zari inca o usa. Pasi incet admirand picturile ce atarnau pe pereti. Puse mana pe clanta si usa se deschise cu un scartait de protest. O pereche de brate o cuprinsera de mijloc si tanara tresari. Isi ridica privirea si dadu peste fata blanda a lui Sergiu.
-Stii, spuse el aratand spre camera, daca va fi baiat ii vom picta peretii in albastru si ii vom atarna de tavan tot felul de rachete si navete spatiale. Iar daca va fi fata…va trebui sa imi cumpar o pusca pentru a-i speria pe eventualii pretendenti. Ade il lovi usor in umar si el ranji in raspuns.
-Bun plan Sergiu, numai ca avem o mica problema. Nu sunt insarcinata. Barbatul paru pentru o clipa uimit si isi incrucisa bratele in semn de repros.
-Atunci nu avem timp de pierdut. Spuse acesta si o lua pe tanara pe sus. In dormitor cu tine!
Cateva ore mai tarziu si seara ii gasi pe cei doi in fata semineului, capul fetei odihnindu-se pe pieptul lui, in timp ce bratele lui puternice o inconjurau protectiv. Obosita dupa calatoria lunga si activitatile anterioare, Adelaide adormi. Logodnicul ei o ridica cu grija in brate si o duse in dormitor, unde atent sa nu o trezeasca o aseza pe pat. Dupa un sarut scurt pe frunte se strecura si el sub asternuturi si stinse lumina, lasandu-se amandoi purtati in visare.