[Naruto] You not alone

[Nywa]

Varsta minima: +18
Gen: Actiune, aventura, ninja, drama si mai vedem
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Pai..., jutsuri, hard-hentai sau romance-hentai, membre lipsa si multe lupte.
Tipul de comentariu solicitat: De oricare vrea cititorul sa imi lase, n-am pretenti.

[center]Nu detin nici un personaj din manga anime-ul Naruto - in afara de rpc-urile mele - si nu fac profit de pe urma lor

Capitolul 1[/center]

Nu-mi venea sa cred ca nu am putut sa opresc moartea lui Sasuke... Moartea ultimului Uchiha in viata... Eram un gunoi! Un gunoi ce nu a putut sa isi ajute propriul prieten, iar acest gunoi nu merita sa ajunga Hokage! Pe cine pacalesc eu... Am ajuns al saselea Hokage din dorinta lui Tsunade si am fost destul de puternic sa il opresc pe Danzo sa distruga pacea. Nu as fi reusit fara tine... Sasuke soptesc in minte, privind poza cu vechia Echipa 7, in timp ce din ochii mei albastri se scurgeau lacrimi de regret, tristete, pierdere... Toti m-au considerat un erou, ce a luptat de unul singur contra lui si nu le-a pasat cand le-am spus ca Sasuke si-a sacrificat viata sa ma salveze si sa il ucida pe Danzo, m-au facut modest...
- Naruto! Ma trezi un glas cunoscut, facandu-ma sa tresar si aproape sa scap fotografia inramata din mana. Ce faci? Iar plangi? Ma intreba Sakura, iar eu abia atunci mi-am dat seama ca plangeam ca un copil mic.
- Conteaza daca plang? Ce vrei? O intreb iritat, fiindca fosta mea colega de echipa a fost prima care a spus ca Sasuke a meritat sa moara ca i-a frant inima, cand el m-a sarutat pe buze si a spus ca ma iubeste foarte mult.
- Naruto..., murmura rozalia, cand m-am intors spre ea cu o privire rece, distanta si nervoasa, fiindca ma enerva simpla ei prezenta langa mine. Ti-am adus niste rapoarte de la luptatori ANBU si o scrisoare de la Shizune...
- Lasa-le pe masa si pleaca, o intrerup, punand poza pe birou, fara macar sa imi ridic ochii spre doctorita sau ceva de genu.
Aud usa biroului inchizandu-se, facandu-ma sa ma simt vinovat ca ma comportam in acest hal cu pirieteni mei, dar ei au fost primi ce i-au intors spatele, asa ca merita. Iau foile, dar nu inainte de a arunca scrisoarea Shizunei la gunoi, fiindca ii stiam continutul din cap. Vroia sa il deshumam pe Sasuke si sa il disecam ca un cobai de laborator, iar eu nu eram de acord sa ii se prelevreze jutsuri, Sharingan-ul si chesti din astea. Vroiam sa il stiu intreg si nu ciopartit. Oftez, trag aer in piept si incep sa citesc raportul luptatorilor ANBU, cu privire la nu stiu ce grota ce se afla intre Tara de Foc si Satul Ploii, unde se zvoneste ca se ascunde Zetsu. Dupa ce l-am oprit pe Danzo, am dat ordin sa fie capturati toti oameni ce aveau sau au avut de-a face cu Akatsuki si mosul ala. Privesc apusul de soare de la geam, gandindu-ma la ultimul Uchiha ce zace acum la un metru si ceva in pamant, destinat uitari si ignorantei fata de prieteni, camarazi, aliati...
- Abtine-te pana ajungi acasa si acolo poti sa plangi ca un copilas, mormai ca pentru mine si ies din birou, fiindca vroiam sa ma odihnesc, dar inainte de asta, sa trec pe la mormantul sau.

- Multumesc, murmur, cand am primit restul de la Ino, fiindca m-am abatut in drum spre cimitir pe la florarie, cumparand un buchet de trandafiri, care erau preferati lui.
- Naruto, spuse blonda, facandu-ma sa ma opresc in prag si intorcandu-mi doar pe jumatate capul spre ea. Sai m-a rugat sa iti spun ca ii s-a parut ca il vede pe Sasuke azi-noapte pe acoperisul vis-a-vis de casa noastra, privind luna, murmura ea, facandu-mi inima sa se opreasca in loc si sa raman uimit.
Zambesc ironic si ii spun ca a fost faina incercarea de a ma face sa ii bag mai mult in seama decat merita, apoi ies pe usa in ploaia torentiala. Nu-mi pasa ca apa imi va uda roba de Hokage si hainele, oprindu-se la piele, riscand sa racesc foarte puternic. Nu-mi venea sa cred cat de mincinos era Sai incat sa ii spuna logodnicei sale ca ii s-a parut ca azi-noapte, iar Ino destul de credula, incat sa inghita prostia aia de minciuna si sa imi spuna si mie. Imi trag nasul, intrand in cimitirul satului, apoi raman inmarmurit, cand pe alee isi face aparitia o siluieta cam subtire si cu cativa centimetri mai scunda decat mine, purtand o mantie neagra. Cand ajunse la doi pasi in fata mea, am simtit ca mi se opreste respiratia in acel moment. Parul tanarului era ud din cauza ploii, se pierdea in gulerul ridicat al mantiei, ii incadrau fata frumoasa, cu barbia foarte usor ascutita, buze un pic carnoase, nas subtire si fin si cu sprancene bine-definite. Ochii negrii, goi, se uitau atent in ai mei, ca si cand m-ar cunoaste si nu prea. O parte din breton il ascundea partea stanga, dar il dadu la o parte, aratandu-si si celalalt ochii. Vru sa mai faca un pas spre mine, dar privi peste umarul meu incruntandu-se, apoi fac un semn din mana si spuse Kai, topindu-se in aer, lasandu-ma masca. Era vocea lui Sasuke, dar pe un timbru de copil de saispe-saptispe ani, dar era Sasuke! Fac cativa pasi, cand aud o voce cunoscuta, facandu-ma sa ma intorc, dand cu ochii de Gaara, tinand o umbrela deasupra capului, ca sa nu isi ude scutul de nisip. Ochii sai aquamarini ma priveau tristi, dar in ei am putut citi si nervozitatea cu privire la acea fantoma sau ce era.
- Iarta-ma Naruto ca te distrurb, dar am venit aici simtindu-i clona de genjutsu a prizonierului cu care vei face maine cunostinta, imi spuse roscatul, privind locul unde a disparut Sasuke. Daca l-ai vazut aici ca iluzie, in realitate va fi un soc si mai mare, dar iti spun de acum, el este ultimul din neamul sau, mai spuse si pleca de langa mine, lasandu-ma singur.
Oftez si ma indrept spre piatra de mormant, unde era scris numele celui care l-am iubit mai mult ca pe un frate si ne-am bucurat de clipe frumoase impreuna. Asez buchetul pe piatra si vad cativa trandafiri salbatici rosii ca focul, pusi intr-o vaza facuta dintr-o sticla de sake. Cine era acel baiat?...