02-05-2012, 01:15 AM
-M-am pilit indeajuns de bine incat sa nimeresc intr-o alee pe care nu am mai vazut-o in viata mea. Tinand cont de faptul ca barul la care am fost era la 2 strazi distanta de garsoniera mea din Tokyo pot sa declar cu sufletul impacat ca defapt eram mai mult decat pilit, eram beat crita.
-Si o spui cu atata mandrie de parca ai fi primit premiul Nobel pentru chimie…
-Si ca sa inchei acea seara cu bine am fost atacat de un vampir infometat.
-Tu chiar ai chef sa iti bati joc de mine?
-Numele lui este Mike. Nu intentionase sa ma faca vampir, defapt vroia doar sa ia o inghititura din sangele meu si apoi sa ma lase acolo unde m-a gasit. Fiind asa de ,,treaz” oricum nu mi-as fi adus aminte ce s-ar fi intamplat sau as fi crezut ca am avut un vis urat. Se baza mult pe faptul ca eram beat, zicea ca mi-ar fi facut niste zgarieturi pe gat si mana care sa lase impresia ca am cazut prin ceva tufis in drum spre casa. Totul pare perfect in teorie nu scumpo?
-Inca tot am impresia ca iti bati joc de mine…
-Insa lucrurile nu au decurs intocmai cum vroia el. In momentul in care a inceput sa bea nu s-a mai putut opri. Nu se hranise de foarte mult timp si isi pierduse controlul. Nu si-a retras coltii din gatul meu decat cand eram la un pas de moarte si negandindu-se de doua ori m-a facut. In momentul in care m-am trezit el deja imi inscenase moartea. Nu aveam cum sa raman in Tokyo, aveam nevoie de antrenament ca sa pot sa imi stapanesc pornirile ucigase de a sari pe toti oamenii din jurul meu si de a le bea sangele. Trebuia sa ma duca in Germania sa ma invete cum sa supravietuiesc si sa trec neobservat prin multime.
-Demonstreza-mi!
Atunci i-am vazut pentru prima data coltii lui Satomi. Erau lungi, de un alb imaculat si ii cresteau zici ca la comanda. Instinctiv mi-am intins mana spre ei, vroiam sa vad de chiar sunt asa de ascutiti precum par. Insa Satomi mi-a prins mana.
-Nu! Nu vreau sa te tai. Sunt extrem de ascutiti.
Mi-a facut o demonstratie pe degetul lui. Deabea de i-a atins si s-a taiat.
-Cum de ai putut sa vi sa ma vezi?
-Ai fi vrut sa nu vin deloc? Sa te las sa traiesti cu iluzia ca am murit?
-Nu. In niciun caz. Ma bucur enorm sa te vad, nu sti cat de mult mi-ai lipsit.
L-am luat in brate fara nicio ezitare. Vroiam sa il simt din nou langa mine. Vroiam sa imi confirm mie faptul ca nu am innebunit si ca totul e o iluzie. Vroiam ca timpul sa se opreasca in acel moment si sa nu mai plec de langa el niciodata.
-Nu ti-e frica chiar deloc?
-De ce sa imi fie frica?
-As putea sa te ranesc oricand. Sa imi pierd controlul si sa te ucid fara sa ma gandesc decat la sangele care imi invigoreaza toata fiinta.
-Nu imi este frica pentru ca stiu ca orice s-ar intampla te-ai opri inainte sa ma ucizi si m-ai face si pe mine ca tine. Nu ai suporta sa ma vezi murind la tine in brate.
-Esti sigura de asta?
-Sunt foarte sigura! Cel putin acela e Satomi de acus 4 ani. Te-ai schimbat asa de mult de atunci?
In acel moment am simtit pentru prima data durere adevarata si coltii unui vampir sa iti patrunda prin carnea vie. M-a muscat foarte incet de umar si vedeam cum imi bea din sange. Energia incepea sa imi scada pe masura ce durerea se intensifica. Nu a baut decat 3 guri insa au fost de ajuns ca eu sa realizez ca toate acele carti pe care le citisem cu vampire nu erau decat niste glume proaste si nici pe departe nu surprindeau realitatea.
-M-am schimbat Krissie. Am crescut si pretuiesc mai mult viata acum ca am pierdut-o. Insa, tie intr-adevar nu as putea sa iti fac niciun rau. Mai degraba m-as ucide eu decat sa te omor pe tine. Ai mare grija ce decizie iei cu privire la mine.
-De ce m-ai muscat?
-Vroiam doar sa iti demonstrez ca nu o sa putem niciodata sa revenim la ceea ce a fost candva. Daca accepti sa ma vezi in continuare trebuie sa fi constienta si de riscurile care vin impreuna cu aceasta decizie. Totul depinde acuma de tine scumpo.
-Cat timp imi dai pana sa ma decid?
-Duminica seara cel tarziu.
-Si unde te pot gasi?
-Ai sa ma gasesti ori aici, la barul de mai devreme sau imi trimiti un mesaj pe vechiul numar de telfon. Acuma ti-as sugera sa te duci acasa si sa te gandesti foarte bine. De nu imi dai niciun semn de viata o sa presupun automat ca nu mai vrei sa ai de-a face cu mine si nu o sa te mai deranjez niciodata. “
In acea seara Krystal nu a reusit sa adoarma decat la 4 dimineata. Intreaga conversatie pe care a avut-o cu Satomi zici ca mergea pe repeat in subconstientul ei. Stia foarte bine ca aceasta decizie avea sa ii schimbe radical viata insa deocamdata nu era sigura de nimic. Nu vroia sa il piarda din nou insa ii era si putin frica de ce ar avea sa urmeze privind aceasta decizie…
-Si o spui cu atata mandrie de parca ai fi primit premiul Nobel pentru chimie…
-Si ca sa inchei acea seara cu bine am fost atacat de un vampir infometat.
-Tu chiar ai chef sa iti bati joc de mine?
-Numele lui este Mike. Nu intentionase sa ma faca vampir, defapt vroia doar sa ia o inghititura din sangele meu si apoi sa ma lase acolo unde m-a gasit. Fiind asa de ,,treaz” oricum nu mi-as fi adus aminte ce s-ar fi intamplat sau as fi crezut ca am avut un vis urat. Se baza mult pe faptul ca eram beat, zicea ca mi-ar fi facut niste zgarieturi pe gat si mana care sa lase impresia ca am cazut prin ceva tufis in drum spre casa. Totul pare perfect in teorie nu scumpo?
-Inca tot am impresia ca iti bati joc de mine…
-Insa lucrurile nu au decurs intocmai cum vroia el. In momentul in care a inceput sa bea nu s-a mai putut opri. Nu se hranise de foarte mult timp si isi pierduse controlul. Nu si-a retras coltii din gatul meu decat cand eram la un pas de moarte si negandindu-se de doua ori m-a facut. In momentul in care m-am trezit el deja imi inscenase moartea. Nu aveam cum sa raman in Tokyo, aveam nevoie de antrenament ca sa pot sa imi stapanesc pornirile ucigase de a sari pe toti oamenii din jurul meu si de a le bea sangele. Trebuia sa ma duca in Germania sa ma invete cum sa supravietuiesc si sa trec neobservat prin multime.
-Demonstreza-mi!
Atunci i-am vazut pentru prima data coltii lui Satomi. Erau lungi, de un alb imaculat si ii cresteau zici ca la comanda. Instinctiv mi-am intins mana spre ei, vroiam sa vad de chiar sunt asa de ascutiti precum par. Insa Satomi mi-a prins mana.
-Nu! Nu vreau sa te tai. Sunt extrem de ascutiti.
Mi-a facut o demonstratie pe degetul lui. Deabea de i-a atins si s-a taiat.
-Cum de ai putut sa vi sa ma vezi?
-Ai fi vrut sa nu vin deloc? Sa te las sa traiesti cu iluzia ca am murit?
-Nu. In niciun caz. Ma bucur enorm sa te vad, nu sti cat de mult mi-ai lipsit.
L-am luat in brate fara nicio ezitare. Vroiam sa il simt din nou langa mine. Vroiam sa imi confirm mie faptul ca nu am innebunit si ca totul e o iluzie. Vroiam ca timpul sa se opreasca in acel moment si sa nu mai plec de langa el niciodata.
-Nu ti-e frica chiar deloc?
-De ce sa imi fie frica?
-As putea sa te ranesc oricand. Sa imi pierd controlul si sa te ucid fara sa ma gandesc decat la sangele care imi invigoreaza toata fiinta.
-Nu imi este frica pentru ca stiu ca orice s-ar intampla te-ai opri inainte sa ma ucizi si m-ai face si pe mine ca tine. Nu ai suporta sa ma vezi murind la tine in brate.
-Esti sigura de asta?
-Sunt foarte sigura! Cel putin acela e Satomi de acus 4 ani. Te-ai schimbat asa de mult de atunci?
In acel moment am simtit pentru prima data durere adevarata si coltii unui vampir sa iti patrunda prin carnea vie. M-a muscat foarte incet de umar si vedeam cum imi bea din sange. Energia incepea sa imi scada pe masura ce durerea se intensifica. Nu a baut decat 3 guri insa au fost de ajuns ca eu sa realizez ca toate acele carti pe care le citisem cu vampire nu erau decat niste glume proaste si nici pe departe nu surprindeau realitatea.
-M-am schimbat Krissie. Am crescut si pretuiesc mai mult viata acum ca am pierdut-o. Insa, tie intr-adevar nu as putea sa iti fac niciun rau. Mai degraba m-as ucide eu decat sa te omor pe tine. Ai mare grija ce decizie iei cu privire la mine.
-De ce m-ai muscat?
-Vroiam doar sa iti demonstrez ca nu o sa putem niciodata sa revenim la ceea ce a fost candva. Daca accepti sa ma vezi in continuare trebuie sa fi constienta si de riscurile care vin impreuna cu aceasta decizie. Totul depinde acuma de tine scumpo.
-Cat timp imi dai pana sa ma decid?
-Duminica seara cel tarziu.
-Si unde te pot gasi?
-Ai sa ma gasesti ori aici, la barul de mai devreme sau imi trimiti un mesaj pe vechiul numar de telfon. Acuma ti-as sugera sa te duci acasa si sa te gandesti foarte bine. De nu imi dai niciun semn de viata o sa presupun automat ca nu mai vrei sa ai de-a face cu mine si nu o sa te mai deranjez niciodata. “
In acea seara Krystal nu a reusit sa adoarma decat la 4 dimineata. Intreaga conversatie pe care a avut-o cu Satomi zici ca mergea pe repeat in subconstientul ei. Stia foarte bine ca aceasta decizie avea sa ii schimbe radical viata insa deocamdata nu era sigura de nimic. Nu vroia sa il piarda din nou insa ii era si putin frica de ce ar avea sa urmeze privind aceasta decizie…