29-04-2012, 04:41 PM
(Ultima modificare: 12-09-2012, 02:22 PM {2} de a beautiful lie.)
Multumesc pentru comm, kat ! Cand te identifici cu o creatie, aceasta ajunge sa valoreze, sa insemne, intotdeauna, ceva mai special pentru tine decat pentru alti cititori...
Limba: romana( in dialectul propriei existente)
Gen: introspecie( pasaje din lupta crancena din interior)
Varsta minima: -
Varsta la care a fost scrisa: 13 ani
Doresc o critica simpla (sunt binevenite sugestii,aprecieri si nu uitati sa semnalizati greselile!)
Timpul zboara.... trece cu pasi grabiti pe langa noi. Cu fiecare frunza ce se desprinde de pe ramurile copacilor si se pierde mandra in toiul unei nopti de toamna, cu fiecare clipa ce trece, capeti o noua amintire; si ea insa isi va lua locul langa celelalte deja uitate...
Drogul meu suprem- dramatismul. M- am nascut dependenta de el... Mi- l administrez in fiecare zi, in doze normale, insa uneori, fericirea ma indruma sa abuzez de el. Dar ai grija! In momentele in care fericirea atinge cote maxime, tentatia este irezistibila si o supradoza poate fi fatala.
Fericirea, tristetea, visele si implinirile sunt droguri usoare. Dramatismul este rezultatul insumarii lor, dupa o lunga introspectie. El iti ofera curajul de a te arunca in abisul fericirii. Cazi in gol, printre iluzii desarte.... iar sentimentul placut de plutire este efemer pentru ca n- ai o plasa de siguranta; este efemer ca tot ceea ce- ti ofera viata.... Insasi ea este trecatoare.... Se spune ca sufletul este etern- poate pentru ca el este izvorul vietii.
Nu ma condamna pentru ca folosesc drogul suprem( probabil ca si tu o faci) ! Judeca- ma cand il administrez altora!
Nu observi maestrul papusar ce cu pricepere manevreaza personajele de pe scena vietii?! Am intrebat de el, insa nimeni nu- l cunoaste( poate- l cunosti tu...) El imbatraneste odata cu cei batrani si invie odata cu cei tineri. El se afla in fiecare dintre noi si este, totusi, undeva prin vazduh...
Se joaca cu frunzele copacilor, cu pasarile cerului, insa nimic nu- l incanta ca atunci cand se joaca cu destinele noastre. Cu toate ca suntem stapanii propriei noastre vieti, nu suntem stapanuii lui.
Nu subaprecia drogul suprem! Este un joc palpitant a carui regula nu o cunosti. Poti fi propriul tau demon sau inger cu aripi frante, daca nu respecti regula jocului.
Iubesti lacrimile, golul lasat de visul implinit, felul in care raneste fericirea... Poti fi actorul principal al propriului destin; iar daca stii sa- ti joci rolul, poti deveni chiar si actorul principal al destinelor celorlalti.
Ascunde dramatismul de lumina... lumina distruge tainele, iar fara magia si misterul provocat de acest drog, stii ca te- ai stinge ca o scanteie in bezna trecutului. Nu accepta sa dispari inainte de vreme! Sfideaza timpul!
Dependenta de... dramatism
Limba: romana( in dialectul propriei existente)
Gen: introspecie( pasaje din lupta crancena din interior)
Varsta minima: -
Varsta la care a fost scrisa: 13 ani
Doresc o critica simpla (sunt binevenite sugestii,aprecieri si nu uitati sa semnalizati greselile!)
Timpul zboara.... trece cu pasi grabiti pe langa noi. Cu fiecare frunza ce se desprinde de pe ramurile copacilor si se pierde mandra in toiul unei nopti de toamna, cu fiecare clipa ce trece, capeti o noua amintire; si ea insa isi va lua locul langa celelalte deja uitate...
Drogul meu suprem- dramatismul. M- am nascut dependenta de el... Mi- l administrez in fiecare zi, in doze normale, insa uneori, fericirea ma indruma sa abuzez de el. Dar ai grija! In momentele in care fericirea atinge cote maxime, tentatia este irezistibila si o supradoza poate fi fatala.
Fericirea, tristetea, visele si implinirile sunt droguri usoare. Dramatismul este rezultatul insumarii lor, dupa o lunga introspectie. El iti ofera curajul de a te arunca in abisul fericirii. Cazi in gol, printre iluzii desarte.... iar sentimentul placut de plutire este efemer pentru ca n- ai o plasa de siguranta; este efemer ca tot ceea ce- ti ofera viata.... Insasi ea este trecatoare.... Se spune ca sufletul este etern- poate pentru ca el este izvorul vietii.
Nu ma condamna pentru ca folosesc drogul suprem( probabil ca si tu o faci) ! Judeca- ma cand il administrez altora!
Nu observi maestrul papusar ce cu pricepere manevreaza personajele de pe scena vietii?! Am intrebat de el, insa nimeni nu- l cunoaste( poate- l cunosti tu...) El imbatraneste odata cu cei batrani si invie odata cu cei tineri. El se afla in fiecare dintre noi si este, totusi, undeva prin vazduh...
Se joaca cu frunzele copacilor, cu pasarile cerului, insa nimic nu- l incanta ca atunci cand se joaca cu destinele noastre. Cu toate ca suntem stapanii propriei noastre vieti, nu suntem stapanuii lui.
Nu subaprecia drogul suprem! Este un joc palpitant a carui regula nu o cunosti. Poti fi propriul tau demon sau inger cu aripi frante, daca nu respecti regula jocului.
Iubesti lacrimile, golul lasat de visul implinit, felul in care raneste fericirea... Poti fi actorul principal al propriului destin; iar daca stii sa- ti joci rolul, poti deveni chiar si actorul principal al destinelor celorlalti.
Ascunde dramatismul de lumina... lumina distruge tainele, iar fara magia si misterul provocat de acest drog, stii ca te- ai stinge ca o scanteie in bezna trecutului. Nu accepta sa dispari inainte de vreme! Sfideaza timpul!