[Yaoi] Mana stanga a diavolului

[Nywa]

[center] Capitolul 4[/center]

- Esti sigur ca spiritul sau vine aici? Ma intreba Lede, stand cu fundul pe o cripta funerara si citea plictisita o revista de moda, scotand din cand in cand, cate un sunet de dezgust.
- Vine, spun scurt, atragandu-i atentia. Orice suflet ce are un Stapan, este Polegeist, iar eu simt orice Polegeist ce trebuie sa revina la viata, iti dai seama ce va fi aici, ii raspund la intrebarea nerostita a fetei, teleportandu-ma cu trei metri mai in spate, cand o cruce ateriza, exact in locul in care am fost mai devreme. Sa inceapa jocurile, mormai pentru mine, dandu-mi jos geaca, dar nu inainte de a-mi lua un lant din argint, cu o cruce de aur prinsa de el, folosindu-ma doar de puterile mele psihokinetice, fiindca acele metale imi puteau face rau - aurul imi lasa urme de arsura adanci, iar argintul ma lasa fara vlaga in corp -, iar pentru spirite, le obliga sa revina in trup sau sa isi ocupe pacea interioara. Misc mana in fata, iar crucea porni spre spiritul baiatului, ce era ocupat cu Lede, arucand in ea cu ramasite.
- Lasa-ma in pace! Tipa el, iar puterea sa de Polegeist, ma facu sa pic ingenunchi si sa tremur usor, fiindca puterea ce o poseda era aproape egala cu a mea.
Pufnesc usor in bajocora, fiindca un Suflet se apropia, ca Polegeist, la putere cu Stapanul sau. Sar de pe alee, aterizand cu o gratie de invidiat pe capul unei statui, ce infatisa un inger rugandu-se pentru cel raposat. Imi misc mana si crucea se indrepta spre tanar, ce incerca sa o respinga, dar trecu prin scutul sau de energie, legandu-l imediat.
- Da-mi drumul! Tipa Jessey, zbatandu-se ca un nebun, pentru a se elibera de sub puterea lantului si a cruciei. Te rog, da-mi drumul, ma implora, iar ochii sai albastri-cenusi, au inceput sa se incarce cu lacrimi, dar pe mine ma lasa rece.
- Intoarce-te in trupul sau, spun rece si calm, asezandu-ma pup in fata lui, fiindca castaniul era pe jos, din cauza puterii ce o avea crucea asupra lui.
- De ce? Ma intreba, cu ochii in lacrimi, ce au inceput sa ii curga pe obraji rumeti. N-am pentru ce sa traiesc, murmura, facandu-ma sa imi dau ochii peste cap.
- Asculta-ma bine Jessey. Eu nu as fi venit dupa aici, daca nu imi erai Sufletul meu, sa ma milogesc de tine sa te intorci in trup, fiindca e de ajuns sa iti odorn si gata, dar va fi foarte dureros pentru tine, ii explic situatia, neavand chef sa ma mai tocmesc cu el.
Satenul - Jessey - imi zambi complice si imi spuse ca se va intoarce, daca il invat magie neagra si cum sa o foloseasca. Raman usor uimit, ascuzand rapid uimirea, dupa o masca de indiferenta si calm total. Aprob, facandu-mi un x in dreptul inimi, ce se imprima in piele, pentru a-mi amintit tot timpul promisiunea ce i-am facut-o Sufletului. Pustiul imi zambi si inchise ochii, iar spiritul sau disparu, reintorcandu-se in trup, in timp ce eu mormaiam blesteme peste blesteme lui taicamiu si lui Lu si la mai multi, acordandu-le o atentie deosebita, mamelor lor. Imi privesc fiica, care tatai dezaprobator, apoi imi spuse ca ii este foame si vrea sa manance niste mancare japoneza. Ridic din umeri si o urmez, dupa ce am bagat crucea la loc sigur, sa nu o ating din greseala cu pielea, ca o pateam rau.
- Vreau ramen, tati, spuse Lede, facandu-ma sa mormai iritat, imitand-o pe tanara, fiindca numai de mancare nu aveam eu chef acum.

Inganam fiecare cuvant pe care visinia ii spunea mamei Sufletului meu, in legatura cu plecarea ei cu Nu in Iad. Nu intelegeam ce atata explicatie trebuia, fiindca ii s-a spus clar care sunt conditile, inainte sa semneze cu sangele ei, pentru as reinvita fiul. Simt cum cineva ma prinse de mana, facandu-ma sa ma uit la baiat, ce acum isi reveni din moartea cerebrala si ii fac cu ochiul amuzat. Acesta casca gura, ramand socat, dar isi reveni si imi zambi incurcat, arata ca ii pare rau ca m-a atacat in cimitir.
- Incurand te vei face bine si voi avea eu grija sa nu te mai joci cu explozibilul, il informez pe un ton ce nu lasa loc comentarile.
Aproba din cap, incercand sa se ridice in picioare, dar nu l-am lasat, fiindca acum eram destul de expus pentru alti, asta multumita lui Lu. Nu stiam de ce vroia sa ma pedepseasca in halul acesta, devenind vulnerabil in fata inamicilor mei. Pufnesc ironic, indepartandu-ma de pusti si ducandu-ma la geam, gandindu-ma la Alu, fiul lui Berzelius, primul copil a lui Lu. Inchid ochii incercand sa imi amintesc cum arata Alu, dar in spatele pleoapelor aparu imaginea stearsa, vazuta ca prin vis a unui tanar ce parea mai mic decat mine la intaltime, cu parul de culoare deschisa, la fel si ochii ii avea. Nu imi puteam aminti exact culorile lor sau aspectul trasaturilor, dar stiam ca erau deschise.
- Du-te dracului Lu! Marai nervos, fiindca el a pus special un ritual pe mintea mea, cand m-a exilat din Iad, ca sa nu mi-l pot aminti pe Alu.
O simt pe Lede venind langa mine si luandu-ma de mana, asezandu-si capul pe umarul meu, unde ii placea sa stea, chiar si cand era pisica. Trag aer in piept si ii spun lui Jessey, ca o sa-l astept la el acasa, apoi am iesit din salon impreuna cu visinia.
- Ce s-a intamplat tata? Ma intreba calma, privindu-ma atent, pentru a ma prinde cu minciunea.
- Mi-e ciuda ca nu pot sa mi-l amintesc pe Alu. In afara ca ii vad imaginea ca prin vis si stiu ca parul si ochii, sunt de culori deschise, nu imi pot aminti nici un detaliu. Sunetul vocii, culoarea exacta, cum arata cu adevarat, dar totusi e mai bine cum mi-l amintesc acum, decat inainte, ii marturiesc, iesind din spital, indreptandu-ne spre apartamentul muritorului.
- Inainte? Repeta fata neincrezetoare, privindu-ma cu acei ochi minunati.
- Cum am fost exilat din Iad, am incercat sa mi-l amintesc pe Alu si ce am facut noi, dar totul era negru opact. In timp cu rabdare, am slabit ritualul ce mi-a fost facut, dar..., ma opresc in mijlocul propozitiei, oftand din suflet, fiindca chiar imi era dor de el.
Lede imi flutura un zambet de rau amurg, apoi ma apuca de mana, tragandu-ma dupa ea. Ce ai in minte, scumpa mea fiica?...