15-04-2012, 10:53 AM
Nykky la apel! Am venit cu next-ul, pe care il voi posta eu, Amor fiind plecata. Vreau sa va spun ca daca mai gasiti cuvinte necenzurate, greseala mea, m-am chiorat sa le cenzurez pe toate care aveau nevoie. Aici e capitolul:
Capitolul IV
Adam P.o.V
Nu mă simțieam chiar așa de bine și, acum că îl vedeam mai bine, puteam spune că îmi pare cunoscut, însă de unde, nu eram în stare să gândesc ( nu, serios, cine s-ar gândi la floricele pe câmpii când ar fi în situația mea ? ). M-am încruntat când a adus vorba de mama . Simțeam că nu avea dreptul să mai aducă aminte de ea, nu avea voie.. Cineva ca el nu avea voie să vorbească despre oamenii corecți ( intr-un fel, nici mama n-a fost o sfântă dar totuși... ) Dintr-o dată, creierul meu parcă a început să-și aducă aminte. Îl întâlnisem odată când eram mic, venise acasă cu mama pentru nu-știu-ce lucru iar apoi nu l-am mai zarit vreodată. Pe atunci parea mai simpatic, îmi aduceam aminte că nu era atât de... mare - și eu pe-atunci eram un copil.
- Scârbă? să știi că...
Nu mi-am terminat propoziția, m-am oprit când chipul ii s-a apropiat de al meu și mi-a lins obrazul, ceea ce m-a speriat, dar nu a fost nimic pe lângă cea ce a urmat. Am încercat să mă împotrivesc, ba chiar să-i mușc limba dar nu aveam puterea necesară s-o fac. Sincer, nu sunt genul care se prinde pe loc, nu credeam că va trece mai departe - cine ar face-o cu unu' de șaisprezece ani? Și mai ales baiat... Dar mai mult de atât nici că nu puteam să mă înșel. Am început să mă zbat când mâna lui a coborât spre acel loc, dar lui nu-i pasa nici macar un pic. Am inspirat adânc atunci când și-a desparțit buzele de ale mele și l-am privit. Eram un prost dacă spuneam că sarutul nu-mi placuse ( oh da, tocmai am recunoscut că mi-am placut sarutul lui? neh, deliram cel mai probabil )
Am început să mă zbat din ce în ce mai mult, dar nu avea nici un rost. Încheieturile mele încă mă dureau iar când tipul a început să-și plimbe mâinile nestingherit pe corpul meu, am inceput să tremur, fară să-mi dau seama.
- Încetează...monstrule! am reușit să spun după ce mi-am adunat toate puterile, dar tot ce facusem era să înrautățesc situația. A coborât catre mândria mea, a atins-o cu buzele, ceea ce m-a facut să încerc să mă mișc. Corpul meu mă trada cu nerușinare, vocea mea nu-mi asculta deloc creierul. Când totul se apropia de sfârșit am gemut tare și apoi am început să respir mai greu. L-am privit fară nici o putere de a încerca să-l opresc, cum mi-a dezlegat frânghiile de la picioare și se parea că aveam dreptate, fuseseră atât de stânse încât îmi facuseră rani care sângerau.
Am început să dau din cap și să mă zbat, astfel crezând că-l voi obosi însă nu a mers nimic. Chiar înainte ca acea durere sfășietoare să mă crape în două am reușit să țip un „nu” clar, apoi am început să repet într-una că doare și practic îl imploram să se oprească dar parcă nici nu mă auzea... asta, ori poate îi facea placere să se joace cu un copil de doar șaisprezece ani.
Durerea era oribilă, clipa acea era oribilă, faptul că era singur era oribil, totul era oribil. El mari ritmul, facându-mă să țip la fiecare patrundere, și la sfârsit ( asta chiar arata cât de nemilos era ) își dadu drumul în mine. S-a ridicat și ( sau asta vazusem eu, totul era în ceață ) m-a luat de par și m-a tras violent catre el încât credeam că nu o să mai am mult până cad pe-acolo fară suflare, însă nu. Îmi coborî capul până la nivelul amicului sau.
- Pe toată, a spus însă mă faceam că nici nu-l aud. Nu aveam de gând să-l las să mă aducă în ultimul hal... mai bine muream, asta era ceea ce gândeam atunci. Dadeam din cap în semn că nu, însă probabil nervos, a luat pistolul și mi l-a pus la tâmplă. Nu ai auzit, blondinule? Toa-tă!
Am cedat până la urmă, oricât de frică mi-ar fi fost, moartea tot ramânea pe locul numarul unu.
N-a durat mult iar la sfârșit s-a ridicat, lasându-mă pe acel pat.
- Ce jucarie mi-am gasit, cu un fund minunat. Și ce reacții la f*tut ai, ți-a placut, t*rfă ?
A spus, m-a plesnit și m-a mai sarutat încă o dată, un sarut la fel ca primul, la fel de violent și parcă fară sentiment - eu încă nu-mi revenisem deloc, parcă eram zombie. M-a lasat acolo pe pat, fară să-mi lege picioarele. Era un lucru bun însă îmi era prea frică să încerc ceva.
Oricum, după vreo cinci minute mi-am revenit, am închis ochii și tocmai realizasem că m-a facut t*rfă. Tot corpul mă durea îngrozitor, așa că nu m-am mișcat deloc - și am încercat să nu mă mai gândesc la ce mi-a zis. El nu mai trecuse prin cameră, sau cel puțin asta credeam eu. Mi-am trecut limba peste buza, peste locul unde mă mușcase și am oftat.
Trebuia să-mi revin așa că m-am ridicat încet, cu greu întradevar, cu mâinile legate la spate, cine ar putea? și m-am uitat în jur. Pistolul meu disparuse... Eram sigur că îl pusese acolo intenționat. Am mormait ceva indescifrabil chiar și pentru mine și mi-am privit picioarele. Chiar dacă eram încă gol, nu mă deranja cu nimic și în plus îmi era practic imposibil să mă îmbrac.
Locul unde fusese funia era roșu, câteva firicele de sânge erau pe ici-colo iar vânataile era vizibile de ceva timp. Cu durerile de la mâini mă învățasem deja, le ignoram de ceva vreme însă spatele meu nu dorea să treacă deloc. Grozav, nu puteam să aleg și eu un moment mai bun de a-mi pierde virginitatea...în ambele locuri? m-am gândit apoi am simțit cum o lacrimă se prelinge pe obraz. Familia mea murise și eu tot egoist ramasesem... am început să plâng ca prostu'.
Mi-am întors brusc capul spre ușă când am auzit-o deschizându-se, aprinde becul și împinge ușa brusc cu piciorul. Am tresarit și m-am întors catre el, speriat. Nu s-a saturat?
- Ce.. mai vrei acum? am spus cu greu, însă privindu-l direct în acei ochi albaștri pentru câteva secunde apoi mi-am întors capul.
- Am venit să-mi vad jucaria... și n-o mai face pe deșteptu' că te iau din nou, amicul meu încă își amintește de tine.
Amic? Nu eram sigur că înțelesesem ce a vrut să spună însă eram sigur că nu era ceva de bine. Am dat din cap afirmativ și am închis ochii. El a venit catre mine, îi auzeam pașii pe podea și m-a trântit pe pat. Din nou? Nu au trecut nici macar zece minute. am spus dar fusese prea devreme să gândesc. Mi-a dezlegat mâinile, fiind atent să nu fac vreo prostie ( una dintre mâinile sale dezlega acel nod și cealaltă era pusă pe capul meu, mă ținea cu fața-n așternutul acela bleu )
- Așa. Poate dă dracu' să faci vreo tâmpenie că ajungi c*rva mea în mai puțin de trei secunde.
Când mi-am simțit mâinile eliberate primul lucru pe care l-am facut a fost acela de strânge cearceaful de pe pat. S-a ridicat și m-a privit rânjind.
- Ai la dispoziție tot apartamentu', dacă încerci macar să te gândești să fugi, te gasesc și după cum am mai zis, ajungi c*rva mea în mai puțin de trei secunde.
Aș fi mințit dacă aș spune că nu mă gândem să fug... însă parea să știe orașul mai bine decât îmi știam eu sertarul cu chiloți...
- Ci-cine ești? am mai întrebat o dată, chiar dacă știam unde-l mai vazusem. Mi-am privit încheieturile ( mai puține vânatai dar în rest tot la fel de roșii ca la picioare )
- Doamne, copile, ești picat din lună? Mă rog, ridică-te.
L-am privit cu mirare. Cum vroia să mă ridic după ce îmi facuse? Am îndraznit să spun că nu pot, dar s-a facut că nu mă aude și m-a luat de mână, m-a tras după el. Prima dată am cazut în genunchi, însă el tot insista.
- Adam, tu ești prost sau prost? a spus pe un ton rautacios și m-a privit. A rânjit și s-a lasat pe vine, la nivelul meu ( care eram pe jos ). M-a prins de încheietura dreaptă și m-a tras mai aproape de el, apoi mâna sa îmi dadu drumul și coborî ușor spre fundul meu.
- Încetează ! am țipat speriat. Eram sigur că mă va omorî.
- Taci, că nu te f*t acum, poate peste juma de oră, dar nu acum.
Limbajul lui îmi zgâria auzul. Eu, care nu era învățat cu tipul acela de cuvinte, vulgare, nu știam cum să reacționez când le auzeam. Dar nu-l credeam... de nici o culoare. Și-a luat mâna și a ieșit din cameră. M-am întins după boxeri - care din fericire i-am gasit exact lângă mine și m-am îmbracat cu ei - cu greu , dar am reușit exact înainte să apară el cu două prosoape. Ce încerca să facă? L-am privit facând ochii mari cât cepele. S-a apropiat de mine, m-a tras de mână și mi-a șters încheieturile.
Ceva mi se parea nelalocul lui. Îmi ucise familia, mă drogase, mă violase fară nici o milă iar acum încerca să-mi ștearga sângele? Nu mai înțelegeam nimic... tot ce doream era să mă lase singur și să plâng în voie.
Capitolul IV
Adam P.o.V
Nu mă simțieam chiar așa de bine și, acum că îl vedeam mai bine, puteam spune că îmi pare cunoscut, însă de unde, nu eram în stare să gândesc ( nu, serios, cine s-ar gândi la floricele pe câmpii când ar fi în situația mea ? ). M-am încruntat când a adus vorba de mama . Simțeam că nu avea dreptul să mai aducă aminte de ea, nu avea voie.. Cineva ca el nu avea voie să vorbească despre oamenii corecți ( intr-un fel, nici mama n-a fost o sfântă dar totuși... ) Dintr-o dată, creierul meu parcă a început să-și aducă aminte. Îl întâlnisem odată când eram mic, venise acasă cu mama pentru nu-știu-ce lucru iar apoi nu l-am mai zarit vreodată. Pe atunci parea mai simpatic, îmi aduceam aminte că nu era atât de... mare - și eu pe-atunci eram un copil.
- Scârbă? să știi că...
Nu mi-am terminat propoziția, m-am oprit când chipul ii s-a apropiat de al meu și mi-a lins obrazul, ceea ce m-a speriat, dar nu a fost nimic pe lângă cea ce a urmat. Am încercat să mă împotrivesc, ba chiar să-i mușc limba dar nu aveam puterea necesară s-o fac. Sincer, nu sunt genul care se prinde pe loc, nu credeam că va trece mai departe - cine ar face-o cu unu' de șaisprezece ani? Și mai ales baiat... Dar mai mult de atât nici că nu puteam să mă înșel. Am început să mă zbat când mâna lui a coborât spre acel loc, dar lui nu-i pasa nici macar un pic. Am inspirat adânc atunci când și-a desparțit buzele de ale mele și l-am privit. Eram un prost dacă spuneam că sarutul nu-mi placuse ( oh da, tocmai am recunoscut că mi-am placut sarutul lui? neh, deliram cel mai probabil )
Am început să mă zbat din ce în ce mai mult, dar nu avea nici un rost. Încheieturile mele încă mă dureau iar când tipul a început să-și plimbe mâinile nestingherit pe corpul meu, am inceput să tremur, fară să-mi dau seama.
- Încetează...monstrule! am reușit să spun după ce mi-am adunat toate puterile, dar tot ce facusem era să înrautățesc situația. A coborât catre mândria mea, a atins-o cu buzele, ceea ce m-a facut să încerc să mă mișc. Corpul meu mă trada cu nerușinare, vocea mea nu-mi asculta deloc creierul. Când totul se apropia de sfârșit am gemut tare și apoi am început să respir mai greu. L-am privit fară nici o putere de a încerca să-l opresc, cum mi-a dezlegat frânghiile de la picioare și se parea că aveam dreptate, fuseseră atât de stânse încât îmi facuseră rani care sângerau.
Am început să dau din cap și să mă zbat, astfel crezând că-l voi obosi însă nu a mers nimic. Chiar înainte ca acea durere sfășietoare să mă crape în două am reușit să țip un „nu” clar, apoi am început să repet într-una că doare și practic îl imploram să se oprească dar parcă nici nu mă auzea... asta, ori poate îi facea placere să se joace cu un copil de doar șaisprezece ani.
Durerea era oribilă, clipa acea era oribilă, faptul că era singur era oribil, totul era oribil. El mari ritmul, facându-mă să țip la fiecare patrundere, și la sfârsit ( asta chiar arata cât de nemilos era ) își dadu drumul în mine. S-a ridicat și ( sau asta vazusem eu, totul era în ceață ) m-a luat de par și m-a tras violent catre el încât credeam că nu o să mai am mult până cad pe-acolo fară suflare, însă nu. Îmi coborî capul până la nivelul amicului sau.
- Pe toată, a spus însă mă faceam că nici nu-l aud. Nu aveam de gând să-l las să mă aducă în ultimul hal... mai bine muream, asta era ceea ce gândeam atunci. Dadeam din cap în semn că nu, însă probabil nervos, a luat pistolul și mi l-a pus la tâmplă. Nu ai auzit, blondinule? Toa-tă!
Am cedat până la urmă, oricât de frică mi-ar fi fost, moartea tot ramânea pe locul numarul unu.
N-a durat mult iar la sfârșit s-a ridicat, lasându-mă pe acel pat.
- Ce jucarie mi-am gasit, cu un fund minunat. Și ce reacții la f*tut ai, ți-a placut, t*rfă ?
A spus, m-a plesnit și m-a mai sarutat încă o dată, un sarut la fel ca primul, la fel de violent și parcă fară sentiment - eu încă nu-mi revenisem deloc, parcă eram zombie. M-a lasat acolo pe pat, fară să-mi lege picioarele. Era un lucru bun însă îmi era prea frică să încerc ceva.
Oricum, după vreo cinci minute mi-am revenit, am închis ochii și tocmai realizasem că m-a facut t*rfă. Tot corpul mă durea îngrozitor, așa că nu m-am mișcat deloc - și am încercat să nu mă mai gândesc la ce mi-a zis. El nu mai trecuse prin cameră, sau cel puțin asta credeam eu. Mi-am trecut limba peste buza, peste locul unde mă mușcase și am oftat.
Trebuia să-mi revin așa că m-am ridicat încet, cu greu întradevar, cu mâinile legate la spate, cine ar putea? și m-am uitat în jur. Pistolul meu disparuse... Eram sigur că îl pusese acolo intenționat. Am mormait ceva indescifrabil chiar și pentru mine și mi-am privit picioarele. Chiar dacă eram încă gol, nu mă deranja cu nimic și în plus îmi era practic imposibil să mă îmbrac.
Locul unde fusese funia era roșu, câteva firicele de sânge erau pe ici-colo iar vânataile era vizibile de ceva timp. Cu durerile de la mâini mă învățasem deja, le ignoram de ceva vreme însă spatele meu nu dorea să treacă deloc. Grozav, nu puteam să aleg și eu un moment mai bun de a-mi pierde virginitatea...în ambele locuri? m-am gândit apoi am simțit cum o lacrimă se prelinge pe obraz. Familia mea murise și eu tot egoist ramasesem... am început să plâng ca prostu'.
Mi-am întors brusc capul spre ușă când am auzit-o deschizându-se, aprinde becul și împinge ușa brusc cu piciorul. Am tresarit și m-am întors catre el, speriat. Nu s-a saturat?
- Ce.. mai vrei acum? am spus cu greu, însă privindu-l direct în acei ochi albaștri pentru câteva secunde apoi mi-am întors capul.
- Am venit să-mi vad jucaria... și n-o mai face pe deșteptu' că te iau din nou, amicul meu încă își amintește de tine.
Amic? Nu eram sigur că înțelesesem ce a vrut să spună însă eram sigur că nu era ceva de bine. Am dat din cap afirmativ și am închis ochii. El a venit catre mine, îi auzeam pașii pe podea și m-a trântit pe pat. Din nou? Nu au trecut nici macar zece minute. am spus dar fusese prea devreme să gândesc. Mi-a dezlegat mâinile, fiind atent să nu fac vreo prostie ( una dintre mâinile sale dezlega acel nod și cealaltă era pusă pe capul meu, mă ținea cu fața-n așternutul acela bleu )
- Așa. Poate dă dracu' să faci vreo tâmpenie că ajungi c*rva mea în mai puțin de trei secunde.
Când mi-am simțit mâinile eliberate primul lucru pe care l-am facut a fost acela de strânge cearceaful de pe pat. S-a ridicat și m-a privit rânjind.
- Ai la dispoziție tot apartamentu', dacă încerci macar să te gândești să fugi, te gasesc și după cum am mai zis, ajungi c*rva mea în mai puțin de trei secunde.
Aș fi mințit dacă aș spune că nu mă gândem să fug... însă parea să știe orașul mai bine decât îmi știam eu sertarul cu chiloți...
- Ci-cine ești? am mai întrebat o dată, chiar dacă știam unde-l mai vazusem. Mi-am privit încheieturile ( mai puține vânatai dar în rest tot la fel de roșii ca la picioare )
- Doamne, copile, ești picat din lună? Mă rog, ridică-te.
L-am privit cu mirare. Cum vroia să mă ridic după ce îmi facuse? Am îndraznit să spun că nu pot, dar s-a facut că nu mă aude și m-a luat de mână, m-a tras după el. Prima dată am cazut în genunchi, însă el tot insista.
- Adam, tu ești prost sau prost? a spus pe un ton rautacios și m-a privit. A rânjit și s-a lasat pe vine, la nivelul meu ( care eram pe jos ). M-a prins de încheietura dreaptă și m-a tras mai aproape de el, apoi mâna sa îmi dadu drumul și coborî ușor spre fundul meu.
- Încetează ! am țipat speriat. Eram sigur că mă va omorî.
- Taci, că nu te f*t acum, poate peste juma de oră, dar nu acum.
Limbajul lui îmi zgâria auzul. Eu, care nu era învățat cu tipul acela de cuvinte, vulgare, nu știam cum să reacționez când le auzeam. Dar nu-l credeam... de nici o culoare. Și-a luat mâna și a ieșit din cameră. M-am întins după boxeri - care din fericire i-am gasit exact lângă mine și m-am îmbracat cu ei - cu greu , dar am reușit exact înainte să apară el cu două prosoape. Ce încerca să facă? L-am privit facând ochii mari cât cepele. S-a apropiat de mine, m-a tras de mână și mi-a șters încheieturile.
Ceva mi se parea nelalocul lui. Îmi ucise familia, mă drogase, mă violase fară nici o milă iar acum încerca să-mi ștearga sângele? Nu mai înțelegeam nimic... tot ce doream era să mă lase singur și să plâng în voie.
![[Imagine: vriska_serket_signature_by_sardonicincubus-d5kkvn3.png]](http://fc00.deviantart.net/fs70/f/2012/314/b/6/vriska_serket_signature_by_sardonicincubus-d5kkvn3.png)
You don't have to 8e a good person to 8e a hero.