Imperium

[Hella]

Capitolul II




Matusa mea tintise spre pieptul lui Haruun. Am reusit sa il imping in stanga , in toata acea nebunie, printre cioburi si urme de sange. Din cauza faptului ca Haruun era cu mult mai inalt decat mine, traiectoria glontului catre pieptul lui s-a transformat in traiectoria catre capul meu. Glontul mi-a trecut fix pe langa ureche, facandu-ma sa imi pierd echilibrul si auzul. Auzeam doar un zumzet foarte puternic, ca si cum ma aflam intr-un stup de albine. Am cazut in genunchi, tinandu-mi capul intre maini. In acel moment nu am realizat cat de aproape fusesem de moarte. Haruun s-a aplecat imediat dupa mine, punandu-si mainile protectiv in jurul meu, strangandu-ma in brate. Katerina a scapat pistolul si ar fi vrut sa vina sa vada cat de tare eram ranita, dar s-a oprit. Dupa cateva clipe in care nici macar o musca nu cred ca ar fi avut curaj sa miste, matusa mea le-a facut semn lacheilor. Doi dintre ei au inaintat luandu-l pe Haruun. Printul nu s-a opus. A sfarsit imbratisarea si s-a predat. Acestia l-au condus afara, fiind urmati de restul. In camera mai eram doar eu si matusa mea. Aceasta ma lua de brat si ma ridica in picioare.

- Ce ma fac eu cu tine?

Auzeam doar cu urechea stanga.

- Ai vazut si stii prea multe. Ma voi gandi la ceva si pentru tine.

- Unde il duc pe Printul Haruun?

- Sa ne te intereseze. Sa nu iti pese. Te las sa pleci. Le voi spune ca te-am omorat cu mana mea. Sa nu te mai vad in fata mea, pentru ca data viitoare va fi serios.

- De ce m-ai ajutat atunci, am intrebat eu facand referire la ziua arestarii mele, cand fusesem la doar cateva secunde distanta de moarte.

- Indiferent daca membrii sunt curve ca sora mea, hoti ca tatal tau sau copii bagaciosi ca tine, familia ramane familie.

Imi dadu drumu la mana si parasi si ea apartamentul. Inima inca imi batea cu putere. Nu puteam sa cred ca s-a oprit doar pentru nepotica. Katerina nu ar fi lasat pe cineva ca mine sa o opreasca. Cateva lucruri trebuiau aranjate in ordine alfabetica. Am fugit dupa ea si am tipat din casa scarii:

- Nu il ucide! Nu il ucide! Il pot face sa renunte de buna voie la tron! Apoi voi pleca, asa cum vrei!

M-a privit de la etajul doi. S-a gandit pret de cateva secunde la oferta mea.

- Si daca incearca sa isi recastige tronul?

- Iti promit ca nu o va face. Nici el si nici altcineva din familia lui.

Mi-a facut un semn de "vino" doar din mana. Cand am ajuns pe acelasi palier s-a oprit din nou.

- Si cum ai de gand sa faci asta.

Nu am nici cea mai vaga idee, matusica.

- Am metodele mele.

A ras ironic apoi ne-am continuat drumul. Am urcat intr-o masina care ne-a dus pana la palat. Distanta pe care eu o parcurgeam in zece minute fu acoperita in doar un minut. Inainte sa coboram mi-a soptit la ureche ca am doar cinci minute la dispozitie. M-am tinut dupa ea pret de cateva minute prin palat pana am ajuns intr-un birou. M-a lasat acolo. Haruun fu adus imediat dupa mine. Usile s-au inchis, ramanand doar noi doi. Arata obosit, trist si stia deja ce urma sa auda, iar eu speram sa vrea sa accepte.

- Nu vreau sa mori, am inceput eu, nu se merita sa iti pierzi viata. Katerine imi acorda cinci minute in care sa te conving ca viata ta este mai importanta decat statutul de print defunct.

- Julia, nici sa nu incerci. Opreste-te aici. Iti irosesti vorbele degeaba. Nu stii nimic despre indatoririle familiei mele. Mai bine mor pentru popor decat sa fug ca un las. Daca eu nu dau un exemplu atunci cine o va face? Daca eu nu sunt un model pentru ce...

- Tu sa fii un exemplu? Sa iti spun o mica poveste. La un moment data o fata a fost acuzata pentru ceva ce nu facuse si trebuia sa sfarseasca in dintii unor rechini infometati. Un barbat a salvat-o, dar nu din initiativa lui, ci pentru ca cineva il rugase. Barbatul a tratat-o pe fata ca pe un nimic. Chiar daca urma sa fiu o simpla servitoare pentru familia ta, totusi faceam parte din popor. De ce pentru mine nu ai fost un exemplu? Sa stii ca aceeasi opinie au si multi altii din poporul tau prea iubit. Poti sa mori si cei in care crezi se vor bucura, sau poti sa traiesti si sa dovedesti ca nu esti asa cum te stiu. Poate vei salva intr-o zi pe cineva chiar din proprie initiativa, iar cand ii vei salva pe toti, atunci vei fi un rege adevarat, de care toti vor fi mandru.

M-am ridicat furioasa si speram ca mesajul meu ajunse unde trebuia. Am inchis usa in urma mea. In stanga mea Katerine sprijinea peretele.

- Deci? intreba curioasa matusa mea.

- Eu am incercat. Da-i doua minute de gandire apoi vezi care este raspunsul.

Si ziua asta incepuse chiar bine. Nu ar fi trebui sa ma intorc in apartament cand Joseph imi daduse liber. Trebuia sa fi plecat sa ma plimb in hainele de servici. Nu as mai fi fost implicata in toata tevatura asta. Nu i-as mai fi vazut latura protectiva a printului. Nu i-as mai fi simtit frica. Nu as fi descoperit ca este si el om. Poate ca lucrurile astea au avut un scop. Matusa mea intra in birou. M-am rugat in sufletul meu ca raspunsul lui sa fie unul pozitiv. Sa accepte de buna voie sa renunte la statut. Sa fie ca in filme, cand viata este mai importanta decat orice. Sa fie bine, sa fie bine, dar nimic nu mergea cum trebuia. Am auzit tipete din birou. Am recunoscut vocea matusii. Mi-am apropiat urechea de usa si am auzit un foc de arma. Sunetul parca trecuse prin mine. Simteam oscilatia undelor de sunet cu toata fiinta mea. Un gardian m-a oprit inainte ca eu sa pot apasa clanta. Mi-a spus sa plec si sa nu ma uit inapoi, si asa am facut. Nu mai era treaba, nu trebuia sa ma mai implic, dar nu am putut rezista. Exact in momentul in care am vrut sa ma intorc m-am izbit de Joseph.

- Domnisoara! a spus el mirat. Ma bucur sa va revad.

Ce-i drept nu ne vazusem de azi dimineata. Se apropie de mine si imi pasa ceva intr-un servet.

- Fa ceea ce este bine. L-am dezamagit odata pe stapan, nu o voi face si a doua oara. Voi fi momeala. Il voi impusca pe cel din stanga, cand cel din dreapta se va concentra si va trage asupra mea, trebuie sa il impusti. Daca eu mor sau traiesc nu mai are importanta, pentru ca astept de prea mult timp sa imi revad familia. Sa nu eziti. Dumnezeu te va ierta. Voi pune o vorba buna pentru tine.

- Au fost focuri de arma in birou. Daca este...

- Nu este. Stapanul meu nu va muri niciodata de mana unei femei. Poate doar de a ta.

Asta ce mai vroia sa insemne? Nu am putut sa mai pun nicio alta intrebare pentru ca Joseph deja se indrepta catre birou. Planul decurse intocmai cum imi spusese, iar cand imi veni randul meu am inchis ochii si pur si simplu am apasat pe tragaci de doua ori. Tatal meu ma lua cu el la vanatoare cand eram mica si odata ochisem un iepure alb. Am plans doua zile pentru ceea ce facusem, dar acum treaba era serioasa. Lucrurile parea ca se intampla cu incetinitorul. Vroiam atat de mult sa treaca aceste secunde de groaza.