Imperium

[Hella]

Capitolul I - partea a III a



Trecusera doua saptamani de cand imi fusese impusa slujba de menajera la familia regelui Nagit. In acest timp nu am intalnit-o nici pe matusa mea si nici nu l-am mai revazut pe Haruun. La o adunare pentru impartirea sarcinilor aflasem ca pe majordom il cheama Joseph si ca fiica si sotia lui disparusera in timpul schimbarii regimului. In sufletul lui pastra vie imaginea lor, dar in realitate renuntase sa mai spere ca le va revedea vreodata. M-am acomodat destul de greu cu trezirea, deoarece de la plecarea mea de la casa de copii si pana acum lucrasem intr-o spalatorie de textile, unde programul era pe ture. Palatul era imens. Avea sute de camere si toate goale, lipsite de viata. Regele nu statea mai mult de o zi aici. Singurii care erau mereu prezenti in acest loc eram noi, servitorii regelui. Fiica lui Nagit, Maia avea paisprezece ani si era la studii. Auzisem despre ea ca arata ca o zana. Avea parul lung si blond, iar ochii erau gri, la fel ca ai fratelui ei, dupa cate imi aduc aminte. Sotia lui Nagit era si ea implicata in multe vizite in diferite parti ale Imperiumului, si nici ea nu avea timp sa locuiasca aici. Cat despre Haruun, cum spuneam, nu il mai vazusem din acea seara.

- Poti sa iti iei liber restul zilei, imi spuse Joseph. Nu mai este nimic de facut pentru azi.

Si ce as putea sa fac cu timpul meu liber? Sa ma plimb? Sa cunosc zona aceasta mai bine? Numai sa ies de aici mi-ar lua doua zile pe jos. Gradinile, lacurile, padurile si tot ce se intindea pe suprafata de 2000 de hectare faceau parte din curtea propriu-zisa, iar palatul era in mijlocul lor.

- Ma voi plimba pe aici, daca este in regula, i-am dat raspuns intrebarii nerostite a lui Joseph.

M-am intors in micul meu apartament. Era cea mai frumoasa locuinta in care am trait vreodata. Era casa visurilor mele. Cand eram mica, cand mama si tata inca traiau, am locuit intr-o casa imensa, cu camere goale si neinsufletite, la fel ca palatul acesta. Asa ca mi-am dorit un loc mic, doar al meu. Chiar si in camera mea imi facusem un fel de fortareata secreta sub birou. Il acopeream cu o patura verde si ma ascundeam dedesubt. De cele mai multe ori fredonam un cantec pe care il stiam de la soneria telefonului tatei, care suna la cateva minute. Era o melodie linistitoare, ca si calmul de dinaintea furtunii. Cand tata raspundea, lumea se intorcea la o suta optzeci de grade si iadul ingheta.

Afara incepu sa ploua. Se pare ca mica mea excursie se anulase. M-am asezat la marginea patului. Am deschis televizorul. Pe ecranul tactil aparu o lista cu filme. Primul era exact ceea ce vroiam sa vad. "Marele dictator" era o comedie in care jucase Charlie Chaplin. Dupa atatia ani de evolutie tehnologica, eu ma intorceam mereu la filmele alb negru, la simplitatea de atunci. Stiam discursul final pe de rost. Si deja ma vedeam, inainte chiar de a apasa "start" cum il recitam:

"Imi pare rau, dar nu vreau sa fiu un imparat. Nu este treaba mea. Nu mai vreau sa conduc sau sa cuceresc. Mi-ar placea sa ii ajut pe toti, daca este posibil, evrei, ne-evreii, negrii, albii. Cu totii vrem sa il ajutam pe cel de langa noi. Asa sunt oamenii. Vrem sa traim fericiti impreuna, nu in nefericirea celuilalt. Nu vrem sa il mai uram sau sa dispretuim pe cel de langa noi."

- Hm...

Discursul meu prefect fu insa intrerupt. Mi-am intors privirea catre usa. Printul Haruun statea in pragul dormitorul mei, sprijinindu-se de tocul usii.

- Unde sunt toti servitorii?

Tonul lui era unul calm.

- Joseph mi-a dat liber spunandu-mi ca nu mai am nimic de facut pentru restul zilei. Cred ca acelasi lucru s-a intamplat si cu ei.

Pumnul lui lovi usa. In momentul acela mi-am adus aminte de prima intalnire si de felul in care, si atunci, barbatul elegant si calm s-a transformat intr-un monstru. Frica m-a cuprins din nou. A fost o scurta perioada de tacere dupa lovitura aceea puternica. Parea ca se gandeste. L-am analizat fara a ma misca un milimetru si am vazut ca hainele lui erau prafuite.

- Julia, ma striga din nou pe un ton calm, Joseph unde este?

- Nu ... nu stiu.

A trecut pragul. Oficial asta era un lucru nepoliticos. Nu poti intra in dormitorul unei fete, nici macar daca esti print si detii apartamentul, dar pentru el se pare ca nu erau regului.

- Suna-l pe Joseph, a continuat pe acelasi ton calm.

Am pus mana pe telefonul de pe noptiera fara sa gandesc, apoi m-am asezat pe jos, intre pat si perete. Haruun inaintase doar doi pasi in camera mea, si ramase impietrit in locul acela, privindu-ma, analizandu-ma, criticandu-ma. Joseph raspunse:

- Ce s-a intamplat, Julia?

Haruun se sprijini intr-o mana peste patul meu si imi smulse telefonul din mana.

- Ce se intampla in casa mea? Urletul lui parea al unei bestii. Unde este toata lumea? Ce crezi ca faci? De ce nu imi raspunzi cand te sun? Raspunde-mi! Sa vii aici in secunda asta!
Abundenta intrebarilor si rapiditatea lor, nu cred ca au putut fi memorate toate pentru a primi un raspuns, insa Joseph vorbi.

- Imi pare rau, stapane. Nu va pot duce cererea la bun sfarsit. S-a sfarsit.

Am auzit tonul mort al telefonului. Haruun l-a aruncat facandu-se bucati. A mai izbit odata usa cu pumnul, apoi a iesit din camera mea. Curand l-am auzit trantind si usa de la apartament. Dupa zece secunde a intrat inapoi in apartamentul meu. A intrat inapoi in camera mea. Eu ma aflam in continuare intre pat si perete. De data aceasta nu a mai facut doar doi pasi, ci a venit pana la mine, apoi s-a lasat pe vine. M-a imbratisat - din geam a inceput sa cada sticla. Camera fu invadata de sute de gloante. M-am mulat dupa el, si ne-am intins, el stand deasupra mea. Era mare si greu, iar eu nu mai puteam sa respir. Mi-am dus mainile in jurul gatului lui. Era incercarea mea de a-l proteja, asa cum facea si el cu mine.

- M-au tradat cu totii, mi-a soptit dupa ce gloantele s-au oprit.

Statea cu capul in parul meu si cred ca plangea. Am vrut sa-l scutur de sticla, dar m-a strans si mai tare in brate spunandu-mi sa nu ma misc. Am auzit cum pe scara urcau mai multe persoane. Pasul lor era greu si pareau o turma de elefanti. Au intrat in apartamentul meu, apoi in dormitorul meu si ne-au gasit. Haruun s-a ridicat, iar eu l-am urmat. Conducatorul lor tinea un pistol in mana. L-am privit de jos in sus si am vazut ca era matusa mea. Aceasta m-a zarit si mi-a zis:

- Aschia nu sare departe de trunchi, apoi si-a indreptat atentia catre print. Haruun al Nagit, print al Imperiumului, esti arestat. Orice spui va fi folosit impotriva ta. Judecarea dumneavoastra va fi scurta si rapida. Veti fi gasit vinovat si trimis la moarte.

- Suna mai mult ca un scenariu decat ca o arestare. De cand esti tu, Katerina Welling, politist? Si pentru ce sunt acuzat? De cand tu, Katerina Welling, ma arestezi pe mine? De cand tu, Katerina Welling, iti permiti sa indrepti o arma spre mine?

Tonul lui era unul amuzat si sarcastic, si intr-adevar, se pare ca matusa mea nu avea de gand sa se ajunga in sala de judecata.

- Va mai ofer un scenariu, domnule Haruun al Nagit. V-ati facut multi inamici din lumea democratiei si a multi-nationalismului, asa incat, pentru a fi readusa democratia, ati fost asasinat. Sunteti liber sa va alegeti calea, dar eu o prefer pe ultima. Matusa mea apasa pe tragaci. In acel moment, in mine si-a facut aparitia eroul care este gata sa ia totul asupra lui, si astfel am trecut in fata lui Haruun.