Imperium

[Hella]

Capitolul I - partea a II a



M-a luat de brat, asa cum profesorul ia un elev huligan atunci cand il taraste la director. M-a strans tare, parca cu ura. Am facut cativa pasi, in timp ce soferul deschidea usa masinii. M-a aruncat practic pe bancheta din spate, dupa care el a urcat in fata.

- Multumesc, am soptit eu.

Cuvintele pur si simplu imi erau impietrite in gat. Simteam o frica ingrozitoare fata de barbatul pe care acum cateva secunde il admiram dartorita staturii impunatoare si a aparentelor. Nu am simtit o frica atat de intensa nici macar cand eram pe drumul catre acvariul mortii.

- Nu-mi multumi. Acolo unde te duci o sa iti doresti sa nu te fi salvat eu.

In momentul acela, cuvintele lui pline de ura m-au facut sa ma afund cu toata puterea in spatarul banchetei din piele si sa inchid ochii. Am simtit o atmosfera glaciara. Soferul parca nici nu exista. Ma simteam ca intr-o camera abia vopsita si rece. Am auzit geamul lasandu-se si am deschis ochii. In aceeasi secunda mirosul fumului de tigara mi-a inundat narile. Am privit pe geam si m-am strans in brate. Frigul lunii octombrie imi facea oasele sa tremure. Am lasat capul usor pe spate pana am simtit textura moale a banchetei si am inchis din nou ochii. In momentul acela as fi vrut sa fiu din nou la casa de copii, in patul meu cu cearceafuri curate si sa dorm. Sa simt mirosul detergentului si a lemnului din care era facut podeaua, sa aud respiratia regulata a colegilor si sa nu am nicio grija pentru ziua de maine. Apoi sa ma trezesc dimineata, sa cobor pe scara in gusta in salon si sa iau micul dejun cu ceilalti. Imi este foarte foame.

- Nu vrei sa stii unde mergi?

M-am trezit din visare si am vazut cum geamul se ridica. Vocea lui era mai domolita. Ce as fi putut raspunde? Imi era frica sa mai aud vocea aceea plina de ura. Sa nu dau un raspuns gresit, sau sa il deranjez cu ceva. Imi aducea aminte de tata, atunci cand avea probleme. Da - vocea tatei avea aceasi urma de ura si dispret pentru cei inferiori. Mama a fost o prostituata si a ajuns o doamna. Tata nu aducea vorba de acest lucru, dar cand lucrurile nu mergeau bine nu uita sa ii reproseze acest lucru. Stiu totusi ca nu a lovit-o niciodata, si acest lucru se intampla din cauza faptului ca tata ma iubea prea mult si nu vroia sa ma vada plangand. Masina se opri, iar portiera soferului se deschise. Acesta a coborat. Individul s-a intors la mine si m-a privit in ochi.

- Iti este frica de mine?

Parea un inger. Calmitatea cu care imi puse intrebarea ma facea sa cred ca sufera de multipla personalitate. Din nou, nu stiam ce sa raspund.

- Coboara, am ajuns.

Am facut exact ceea ce mi-a zis. De aceasta data nu m-a mai luat de mana ca pe o infractoare, ci m-a apucat de incheietura si m-a tras dupa el. Mi-am ridicat privirea si am vazut o cladire simpla, cu patru etaje. Nici nu stiam ca mai exista asa ceva. Din cauza suprapopularii si a traiului bun de la inceputul domniei lui Nagit arhitectura a fost modificata si toate blocurile au fost transformate in zgarie nori. Cred ca am mers foarte mult si am iesit din oras. Ma aflam in mijlocul unui complex de blocuri de aceeasi inaltime. Am intrat in cladire. Paznicul s-a ridicat in picioare si a facut un salut militaresc. Nu a primit nicio atentie din partea baiatului, in schimb eu i-am zarit privirea pentru o fractiune de secunda. Am vazut frica. Am ajuns la etajul trei inainte sa imi dau seama. Am mers pana la usa din capat, apoi el a apasat pe clanta. M-a lasat sa intru prima in apartament si usa s-a inchis in urma mea.

- Numele meu este Haruun Nagit. Katerina mi-a cerut favoarea asta si nu am putut sa o refuz. In apartamentele acestea locuiesc cei care au grija de Curtea Regala si incepand de azi si tu. Mai tarziu cineva iti va aduce o uniforma. Exista o singura regula pe care trebuie sa o respecti: Sa fii supusa. Nu pui intrebari, nu comentezi, nu ai nimic de adaugat. Daca nu poti sa respecti lucrurile astea te intorci de unde te-am luat. Nu cauti pe nimeni, nu contactezi pe nimeni, nu vorbesti cu nimeni, nici macar cu ceilalti servitori. Cel care o sa iti aduca uniforma este majordomul meu personal. El este seful tau. Doar el iti va spune ce sa faci si nimeni altcineva. Ar trebui sa fii onorata ca cineva de rangul meu a vorbit si chiar mai mult ti-a explicat toate acestea. Atat iti spun: sa nu iti uiti locul.

A iesit ca o furtuna din apartament, trantind usa dupa el. Locul acesta era foarte frumos. Am terminat de vazut apartamentul in douazeci de secunde. Un dormitor, o baie, o mica bucatarie si un hol care le unea pe toate.

- Stai! Julia, gandeste! Haruun este fiul regelui!

Din cauza rapiditatii informatiilor primite nu am putut sa imi dau seama de acest lucru. Acum ii inteleg comportamentul. Probabil a fost o mare umilinta pentru el sa fie nevoit sa vorbeasca cu cineva ca mine. Am auzit doua batai in usa, apoi usa s-a deschis.

- Buna seara, Julia.

Vocea venea de la un domn foarte in varsta. Cred ca trecuse de mult de saizeci. Am raspuns la randul meu cu acelasi salut.

- Sper ca printul nu te-a speriat prea tare. Este foarte impulsiv.

Aveam impresia ca lumea s-a rasturnat. Oare cum putea acest om dragut si amabil sa lucreze pentru cineva atat de rece si crud. "O, Julia, nu mai face pe sensibila!"

- Poate doar putin, am raspuns eu cu toata sinceritatea posibila.

- Nu as zice ca esti ruda cu Katerina. Ea pare o femeie atat de rece, in timp ce tu pur si simplu emani caldura.

Imi aduc aminte cand am zis ca matusa mea era ca si Alfred Pennyworth pentru familia lui Bruce Wayne. Gresisem. Acesta era adevaratul Alfred. Incepeam sa imi conturez in cap secvente din film.

- Iti las uniforma aici pe scaun. La ora cinci fara un sfert sa fii treaza si gata de treaba. Maine iti voi spune care iti sunt indatoririle. De la fereastra din bucatarie vezi palatul. Ai zece minute de mers pana la el. Il vei intreba pe gradinarul care va uda trandafirii unde este intratea servitorilor. Intri fara jena, iti schimbi incaltamintea cu pantofii pe care ii vei gasi acolo, iar eu la cinci fix voi imparti sarcini tuturor. Daca nu intelegi ceva, ma intrebi doar pe mine. Nu intri in vorba cu alt cineva. Aici fiecare isi vede de treaba lui. Ai inteles?

Am dat afirmativ din cap. Tocmai am inteles ca regula principala la palatul regelui este "nimeni nu vorbeste".