Black roses

[Nywa]

Capitolul 29

- Strify vreau sa iti spun despre cineva, spun calm, punandu-ma turceste pe pat. Nu ti-am spus ca prin sange pot transmite amintiri, ganduri, trairi, cu sau fara acordul meu. Cred ca tu ai vazut niste amintiri cu o fata bruneta.
- Ce s-a intamplat cu ea? Ma intreba cu glas sugrumat de emotie.
- Diana a murit. A innebunit, s-a otravit si a murit in bratele mele. Sti... ea vroia sa devina ca mine, dar eu nu am lasat-o. Cumva a reusit sa bea din sangele meu, fara sa stiu. Mama mi-a spus ca iubirile dintre muritori si nemuritori se dintrug in timp si nu am ascultat-o si am suferit ca un caine. De aceea am ales sa te transform, fiindca tu mai facut dupa mai bine de patru sute de ani sa iubesc din nou si daca te-as fi pierdut si pe tine, ma sinucideam foarte usor - imi trec degetul aratator peste venele de la incheietura mea, dandu-i de inteles cat de usor poti sa te sinucizi, chiar si fiind nemuritor - mai usor decat crezi, mai spun si il imbratisez pe baiat, afudandu-mi fata in umarul sau si incepand sa plang ca un copil mic.
Tanarul ma imbratisa si incepu sa ma mangaie pe spate, in timp ce imi soptea cuvinte linistitoare in ureche. Mi-am pus capul pe coapsele sale, privindu-l atent in ochi, cerandu-mi iertare ca nu i-am spus despre fata. Ma intreba cum am cunoscut-o si eu am pufnit usor in ras, apoi mi-am pus o mana pe fata lui si am inchis ochii, concentrandu-ma intens. Deodata simt cum sunt tras in intuneric, dar tinandu-l pe Strify de mana, ajugand amandoi intr-o sala gigantica de bal din anul o mie douazeci de ani, plina de conti si contese, duci si ducese.
- Eu sunt tipul saten, imbracat tot in negru si cu katana la brau, ii soptesc iubitului meu, aratandu-ma pe mine.
Eram exact ca si in prezent, dar eram putin mai creol la piele - prea mult soare in Italia, Firente - si poate putin mai inalt din cauza cirmelor. Imi las pisicuta mea balaie sa admire ca un cascat in jurul sau, apoi l-am tras dupa mine, incepand sa ma urmaresc pe eu. Ma intreba cum nu ne vede lumea, facandu-ma sa chicotesc si ii raspund ca suntem in amintirile mele si nu in timp. Aproba din cap si l-am urmarit in continuare pe Kiro - eu - cum iesi pe un balcon mare si acolo o gasi pe Diana intr-o rochie de un albastru-noctur, cu umeri goi si cu parul negru, prins intr-un coc complicat, ce dadea impresia unor petale de trandafir.
- Ce cauta o domnisoara asa frumoasa ca dumneavoastra, singura?O intreba, iar eu i-am soptit iubitului meu, ca pe atunci fetele neinsotite de doici, erau considerate curve.
Tanara se intoarse speriata, uitandu-se la el cu oarecare teama citindu-se pe chipul angelic, dar satenul se aseza pe o banca in umbra, ca nimeni sa nu isi faca vreo impresie gresita despre ea.
- Am iesit sa iau o gura de aer proaspat. Inauntru e prea multa invalmaseala, dar dumneata cum ai iesit aici singur, fara sa fi insotit de vreo curtezana sau de logodnica dumneavoastra? Il intreba fata, privind in umbre si scoase un mic icnet de suprindere, cand el ii aparu de nicaieri in fata si ii dadu o suvita de pe chip, punand-o cu delicatete in coafura complicata.
- Nu-s logodit si curtezanele nu ma intereseaza, decat pentru hrana, ii raspunse si Diana pleca de langa Kiro, ducandu-se la intrare in incaperea de bal.
Il vedem pe dhampir cum aseaza la limita dintre intuneric si lumina, un trandafir albastru, apoi dispare, topindu-se in noaptea adanca si plina de mintere...
Deschid larg ochii, tragand lacom aer in piept, uitandu-ma la iubitul meu, ce ma privea cu ochii mari si speriati de moarte. Zambesc trist si ii spun ca vampirii sau dhampiri nu au puterea sa isi schimbe amintirile, pentru ca mor imediat cum incearca.
- Amintirile sunt singurile dovezi, ca mai suntem umani, ii soptesc, apoi il sarut pe buze, pe care le deschise, dar cu intarziere, facandu-ma sa inteleg, ca era inca in stare de soc. Culca-te. Dimineata mergem sa imi vad surioara si tu cumnatica, ii mai spun si il pup delicat pe frunte.
Il oblig sa se intinda in pat si dupa ce am tras in geam perdelele, bagandu-ma langa el, luandu-l in brate.

- Vampiri nu o vor ucide, daca este scoasa de dadaca afara? Ma intreba dragostea mea, in timp ce mergeam pe pavajul de pietricele spre intrarea in conac.
Ii explic ca acest conac e aparat de vrajile mamei si alt vampir care nu e cu mine, cu el, cu tata sau cu altcineva cunoscut ei, nu poate intra si e ars de viu, cum incearca. Dadu afirmativ din cap si apoi ma sterse pe obraz, ca eram murdar de mustar, fiindca am mancar un hamburger in timp ce am venit spre conac. Ii dau un mic sarut pe buze, apoi deschid usa de la intrare, pasind in conac.
- Am venit! Spun calm, fiindca eram sigur ca ma aud.