08-04-2012, 02:11 PM
Multumesc Deeh pentru comentariu si multumesc si celor care ma citesc. Stiu ca sunteti acolo undeva, chiar daca nu va lasati parerea in scris. ^^ Oricum, eu voi continua sa postez capitolele.
Imi pare rau ca am cam intarziat cu nextul in ciuda vacantei.
Ah, da, era sa uit, am modificat cateva capitole ce erau cu diacritice si s-au transformat in caracterele acelea urate, asa ca, in caz ca ati ramas in urma, le puteti citi acum pentru ca sunt mai curate. *smile*
~ Capitolul 13 Ti-a fost dor de mine, iubitule? ~
( Kiru )
Luasem metroul si am stat ca pe ghimpi tot drumul, asta pana la ultima statie cand m-am dat jos. Acum ma aflam pe strada putin populata ce ducea spre frumoasa vila a familiei Hudson. Grijile mi-au trecut toate ca vantul cand mi-am dat seama ca sunt liber.
-Pe naiba. Daca translatorul ala venea acolo mai devreme, acum deja luam pranzul, am mormait in timp ce priveam cerul, mai exact soarele ce statea sa apuna la orizont. Bila portocalie se ascundea incet, incet dupa dealul din fata.
Nu am vrut sa anunt pe nimeni ca vin, asta pentru a-i face o surpriza micutului meu Matsuro. Cand am reusit sa vad varful vilei, deja se inserase si o ceata usoara, stravezie, plutea peste acesta. Simteam cum imi creste in inima sentimental de fericire, acel sentiment ce-mi facea sa-mi frec palmele de emotii.
Am pasit pe alee si am incercat sa privesc in jur in cautarea unei masini cunoscute, insa niciuna nu era in fata gradinii sau in garaj. Cineva tot trebuia sa fie in casa, caci becul din livingul de la parter era aprins, luminand drumul din fata mea. La fiecare pas, in aceeasi linie cu mine se aprindeau becurile cu senzor, facandu-ma sa ma simt in siguranta si nu in celula aceea ce aparea ca un vis urat in fata mea. Simteam in picioare vibratiile pamantului.
Muschii mei se incordasera cand am deschis usa si am facut un pas. M-am oprit imediat cand i-am zarit chipul iubitului meu ce se lumina cand imi intalni privirea blanda.
-Kiru, striga, alergand spre mine. Arunca cartile de joc ce le tinea in mana, pe masuta din apropiere si isi lasa verisorul pe canapeaua alba.
Puteam sa recunosc starea lui dupa imensul zambet de pe fata. Sari pe mine si isi stranse picioarele dupa talia mea, eu apucandu-l de spate. Mainile mi-au coborat incet spre fesele sale pe care le-am masat usor, neputandu-ma abtine. Nu statusem mult fara el, dar trupul lui firav si privirea ma inebuneau de fiecare data, nereusind sa stau calm in fata acestei mari tentatii. Imagini perverse imi apareau necontenit in minte, iar uneori imi era chiar teama ca cineva le-ar putea vedea.
-Ai venit!
-Asa se pare, i-am spus fericit ca-l pot tine iarasi in brate, sarutandu-i apasat buzele, nasul apoi fruntea.
La scurt timp se ridica si Inaru, venind langa noi cu perechea de carti intr-o mana, cealalta intinzand-o spre mine si salutandu-ma.
-Bine ai revenit! spuse clar, ca o adevarata gazda. Incepuse sa-si intre bine in rolul de sot, fapt pentru care am suras.
I-am strans mana prieteneste, iar in cateva momente ne aflam toti trei pe canapeaua moale, jucand carti. Urma randul fiecaruia, in timp ce ei imi puneau intrebari. Matsuro statea langa mine, Inaru in fata noastra si mai tarziu a aparut si logodnica lui ce s-a asezat in fata mea, primind si ea o pereche de carti.
-Celulele erau groaznice. Nu ma aflam printre persoanele potrivite, cel putin asa mi s-a spus de la un tip pe care l-am cunoscut cu putin timp inainte sa plec. A avut un trecut groaznic. El m-a convins ca cei din jur erau numai criminali.
Atat Inaru cat si Laurance ma priveau stupefiati cand le-am descris mizeria in care traiau oamenii de acolo, insa Matsuro era mult mai concentrat pe prezenta mea si pe jocul de carti, de teama sa nu piarda, caci de la ultimul joc in coace am facut echipe.
-Va dadea ceva sa mancati? a intrebat satena destul de impresionata de vorbele mele. Cu siguranta ca, de cand se nascuse si pana acum, nici ca o interesase acea inchisoare.
-Da, am zis, aruncand asarul pe masa. Cartofi copti, uneori fierti, cu o salata urata langa, dar numai chef de mancat nu aveam eu in acele momente. Defapt nici nu stiu cum ai putea lua vreo inghititura din farfuria aia cand in fata ta era toaleta, pe pereti mucegai si…
-Groaznic, se planse ea.
-Saracii cei de acolo, mormai si Matsuro, mai mult ca sa nu fie singurul tacut din joc, insa se putea observa foarte usor cat de concentrat era asupra celor patru carti din mana. Mi-am dus mana dupa umarul sau, si cu un zambet fratesc am atins cartea pe care trebuia sa o dea jos.
-Scapa de asta, nu te va ajuta cu nimic, i-am soptit, facandu-i scurt cu ochiul.
-Nu, nu sunt saraci, ci vinovati. Sunt criminali, Matsuro, au facut rau cu mult sau putin timp in urma si merita pedepsiti, se revolta Inaru. Insa Kiru nu ar fi trebuit sa stea intr-o astfel de celula. Din cate am inteles eu, si ma privi, ai avut noroc ca ai picat cu pustiul acela de care ne-ai vorbit.
-Sa stii, altfel eram plin de vanatai acum.
-Da! Am castigat! tresari satenul de langa mine, la scurt timp aruncand cele patru carti in fata noastra, cu acelasi numar, pentru a vedea noi ca avea dreptate.
-Bravo micutule. E bine ca cineva a fost atent sa joace, am chicotit, luandu-l in brate si incepand sa-l sarut pe frunte. Atmosfera nu imi permitea sa fac mai mult de atat, de aceea m-am scuzat si am luat-o din loc cu satenul.
-Noi mergem pana la baie, am zis, suierand si iesind din marele living.
Nici nu ajunsesem bine spre usa metalica, caci ii simt emotia si dorinta ce-l cuprinsese pe Matsuro. M-am oprit si m-am aplecat spre buzele lui, apucandu-i barbia intre cele doua degete ale mele, ridicand-o tandru. Odata lipite buzele de ale sale, am inceput sa le ling si sug cu pasiune si mult dor.
Trecuse oare un an de cand nu mai simtisem acest sentiment? Nu, doar doua zile si deja simteam cum ardeam fara gustul lui pasnic.
Gurile ni s-au ingemanat, eu cercetandu-i iscoditor fiecare nuanta. Am incercat sa-i memorez savoarea unica, plimbandu-mi mainile pe spatele lui. Paseam incet si-l obligam fara intentie sa-l fac sa se ghideze dupa mersul meu. Un scancet din gura lui fu de ajuns sa-mi dau seama ca spatele sau se lipi de perete si nu mai avea unde sa mearga.
Sarutul continua din ce in ce mai alimentat de mainile mele ce-i mangaiau fata si ii umblau printre suvitele moi.
Nu, chiar nu ma puteam opri aici, asa ca, in urmatorul moment, i-am apucat mana cu tandrete si l-am privit fix in ochii cei sclipitori, facand semn din cap spre scari.
-Nu, Kiru, poate e cineva sus, sopti atat de stins incat, daca nu eram destul de aproape de el nu as fi inteles ce tocmai rostise.
-Domnul si doamna Hudson sunt plecati. Masina lor nu e in garaj, iar Inaru si Laurance au treaba lor jos. Haide Matsu, te rog, nu mai pot rezista niciun minut fara sa te ating si sa te am.
Cu buzele stranse si pline de emotie, micutul dadu din cap si se lasa purtat de mine pe scari. Am intrat in a doua camera, destul de mare, dotata cu ceea ce era mai important intr-un astfel de moment : un pat.
M-am intors cu spatele la usa dupa ce am inchis-o, am examinat camera si am meditat putin, dupa care mi-am asezat iubitul intr-o maniera politicoasa pe pat. Prin fereastra din stanga se putea observa ca ceata de afara disparuse, in schimb, inceputul de furtuna isi facuse aparitia.
Picaturile de ploaie loveau ferestrele deschise, reusind sa umbreasca luna in mai putin de trei minute.
M-am intins si i-am prins mana satenului, privindu-ne fix pentru o vreme. Simteam cum inima ii bate.
-Imi pare rau pentru toate tampeniile din ziua aceea… Daca as fi fost mai atent nu as fi ajuns acolo si aceste doua zile nu ne-ar fi despartit. Te iubesc, Matsuro! am declarat, asezandu-ma usor langa el.
-Si eu te iubesc, Kiru, si sa stii ca nu e vina ta, pronunta dupa cateva secunde bune de liniste.
Imi pare rau ca am cam intarziat cu nextul in ciuda vacantei.
Ah, da, era sa uit, am modificat cateva capitole ce erau cu diacritice si s-au transformat in caracterele acelea urate, asa ca, in caz ca ati ramas in urma, le puteti citi acum pentru ca sunt mai curate. *smile*
~ Capitolul 13 Ti-a fost dor de mine, iubitule? ~
( Kiru )
Luasem metroul si am stat ca pe ghimpi tot drumul, asta pana la ultima statie cand m-am dat jos. Acum ma aflam pe strada putin populata ce ducea spre frumoasa vila a familiei Hudson. Grijile mi-au trecut toate ca vantul cand mi-am dat seama ca sunt liber.
-Pe naiba. Daca translatorul ala venea acolo mai devreme, acum deja luam pranzul, am mormait in timp ce priveam cerul, mai exact soarele ce statea sa apuna la orizont. Bila portocalie se ascundea incet, incet dupa dealul din fata.
Nu am vrut sa anunt pe nimeni ca vin, asta pentru a-i face o surpriza micutului meu Matsuro. Cand am reusit sa vad varful vilei, deja se inserase si o ceata usoara, stravezie, plutea peste acesta. Simteam cum imi creste in inima sentimental de fericire, acel sentiment ce-mi facea sa-mi frec palmele de emotii.
Am pasit pe alee si am incercat sa privesc in jur in cautarea unei masini cunoscute, insa niciuna nu era in fata gradinii sau in garaj. Cineva tot trebuia sa fie in casa, caci becul din livingul de la parter era aprins, luminand drumul din fata mea. La fiecare pas, in aceeasi linie cu mine se aprindeau becurile cu senzor, facandu-ma sa ma simt in siguranta si nu in celula aceea ce aparea ca un vis urat in fata mea. Simteam in picioare vibratiile pamantului.
Muschii mei se incordasera cand am deschis usa si am facut un pas. M-am oprit imediat cand i-am zarit chipul iubitului meu ce se lumina cand imi intalni privirea blanda.
-Kiru, striga, alergand spre mine. Arunca cartile de joc ce le tinea in mana, pe masuta din apropiere si isi lasa verisorul pe canapeaua alba.
Puteam sa recunosc starea lui dupa imensul zambet de pe fata. Sari pe mine si isi stranse picioarele dupa talia mea, eu apucandu-l de spate. Mainile mi-au coborat incet spre fesele sale pe care le-am masat usor, neputandu-ma abtine. Nu statusem mult fara el, dar trupul lui firav si privirea ma inebuneau de fiecare data, nereusind sa stau calm in fata acestei mari tentatii. Imagini perverse imi apareau necontenit in minte, iar uneori imi era chiar teama ca cineva le-ar putea vedea.
-Ai venit!
-Asa se pare, i-am spus fericit ca-l pot tine iarasi in brate, sarutandu-i apasat buzele, nasul apoi fruntea.
La scurt timp se ridica si Inaru, venind langa noi cu perechea de carti intr-o mana, cealalta intinzand-o spre mine si salutandu-ma.
-Bine ai revenit! spuse clar, ca o adevarata gazda. Incepuse sa-si intre bine in rolul de sot, fapt pentru care am suras.
I-am strans mana prieteneste, iar in cateva momente ne aflam toti trei pe canapeaua moale, jucand carti. Urma randul fiecaruia, in timp ce ei imi puneau intrebari. Matsuro statea langa mine, Inaru in fata noastra si mai tarziu a aparut si logodnica lui ce s-a asezat in fata mea, primind si ea o pereche de carti.
-Celulele erau groaznice. Nu ma aflam printre persoanele potrivite, cel putin asa mi s-a spus de la un tip pe care l-am cunoscut cu putin timp inainte sa plec. A avut un trecut groaznic. El m-a convins ca cei din jur erau numai criminali.
Atat Inaru cat si Laurance ma priveau stupefiati cand le-am descris mizeria in care traiau oamenii de acolo, insa Matsuro era mult mai concentrat pe prezenta mea si pe jocul de carti, de teama sa nu piarda, caci de la ultimul joc in coace am facut echipe.
-Va dadea ceva sa mancati? a intrebat satena destul de impresionata de vorbele mele. Cu siguranta ca, de cand se nascuse si pana acum, nici ca o interesase acea inchisoare.
-Da, am zis, aruncand asarul pe masa. Cartofi copti, uneori fierti, cu o salata urata langa, dar numai chef de mancat nu aveam eu in acele momente. Defapt nici nu stiu cum ai putea lua vreo inghititura din farfuria aia cand in fata ta era toaleta, pe pereti mucegai si…
-Groaznic, se planse ea.
-Saracii cei de acolo, mormai si Matsuro, mai mult ca sa nu fie singurul tacut din joc, insa se putea observa foarte usor cat de concentrat era asupra celor patru carti din mana. Mi-am dus mana dupa umarul sau, si cu un zambet fratesc am atins cartea pe care trebuia sa o dea jos.
-Scapa de asta, nu te va ajuta cu nimic, i-am soptit, facandu-i scurt cu ochiul.
-Nu, nu sunt saraci, ci vinovati. Sunt criminali, Matsuro, au facut rau cu mult sau putin timp in urma si merita pedepsiti, se revolta Inaru. Insa Kiru nu ar fi trebuit sa stea intr-o astfel de celula. Din cate am inteles eu, si ma privi, ai avut noroc ca ai picat cu pustiul acela de care ne-ai vorbit.
-Sa stii, altfel eram plin de vanatai acum.
-Da! Am castigat! tresari satenul de langa mine, la scurt timp aruncand cele patru carti in fata noastra, cu acelasi numar, pentru a vedea noi ca avea dreptate.
-Bravo micutule. E bine ca cineva a fost atent sa joace, am chicotit, luandu-l in brate si incepand sa-l sarut pe frunte. Atmosfera nu imi permitea sa fac mai mult de atat, de aceea m-am scuzat si am luat-o din loc cu satenul.
-Noi mergem pana la baie, am zis, suierand si iesind din marele living.
Nici nu ajunsesem bine spre usa metalica, caci ii simt emotia si dorinta ce-l cuprinsese pe Matsuro. M-am oprit si m-am aplecat spre buzele lui, apucandu-i barbia intre cele doua degete ale mele, ridicand-o tandru. Odata lipite buzele de ale sale, am inceput sa le ling si sug cu pasiune si mult dor.
Trecuse oare un an de cand nu mai simtisem acest sentiment? Nu, doar doua zile si deja simteam cum ardeam fara gustul lui pasnic.
Gurile ni s-au ingemanat, eu cercetandu-i iscoditor fiecare nuanta. Am incercat sa-i memorez savoarea unica, plimbandu-mi mainile pe spatele lui. Paseam incet si-l obligam fara intentie sa-l fac sa se ghideze dupa mersul meu. Un scancet din gura lui fu de ajuns sa-mi dau seama ca spatele sau se lipi de perete si nu mai avea unde sa mearga.
Sarutul continua din ce in ce mai alimentat de mainile mele ce-i mangaiau fata si ii umblau printre suvitele moi.
Nu, chiar nu ma puteam opri aici, asa ca, in urmatorul moment, i-am apucat mana cu tandrete si l-am privit fix in ochii cei sclipitori, facand semn din cap spre scari.
-Nu, Kiru, poate e cineva sus, sopti atat de stins incat, daca nu eram destul de aproape de el nu as fi inteles ce tocmai rostise.
-Domnul si doamna Hudson sunt plecati. Masina lor nu e in garaj, iar Inaru si Laurance au treaba lor jos. Haide Matsu, te rog, nu mai pot rezista niciun minut fara sa te ating si sa te am.
Cu buzele stranse si pline de emotie, micutul dadu din cap si se lasa purtat de mine pe scari. Am intrat in a doua camera, destul de mare, dotata cu ceea ce era mai important intr-un astfel de moment : un pat.
M-am intors cu spatele la usa dupa ce am inchis-o, am examinat camera si am meditat putin, dupa care mi-am asezat iubitul intr-o maniera politicoasa pe pat. Prin fereastra din stanga se putea observa ca ceata de afara disparuse, in schimb, inceputul de furtuna isi facuse aparitia.
Picaturile de ploaie loveau ferestrele deschise, reusind sa umbreasca luna in mai putin de trei minute.
M-am intins si i-am prins mana satenului, privindu-ne fix pentru o vreme. Simteam cum inima ii bate.
-Imi pare rau pentru toate tampeniile din ziua aceea… Daca as fi fost mai atent nu as fi ajuns acolo si aceste doua zile nu ne-ar fi despartit. Te iubesc, Matsuro! am declarat, asezandu-ma usor langa el.
-Si eu te iubesc, Kiru, si sa stii ca nu e vina ta, pronunta dupa cateva secunde bune de liniste.
![[Imagine: dbigps.png]](http://i42.tinypic.com/dbigps.png)