06-04-2012, 07:55 PM
Cap V
Cazand in bratele tanarului, care era cam de aceeasi varsta cu el si respirand agale, Naruto era intr-un cu totul alt univers si departe de a avea habar de ce i se intamplase. Expresia cumva nelamurita a intrusului trada un inceput de ingrijorare, insa aceasta a fost inlocuita numaidecat de o atitudinea violenta.Contrastul dintre chipul alb, perfect incadrat de perciunii, ceva mai lungi ca a-i blondului si restul din parul sau brunet si ciufulit indica un oarecare constrast, care îi inasprea trasaturile.Deranjat de ipostaza in care se afla, il propteste pe Naruto de un perete pregatindu-se sa-l trezeasca cu un pumn, insa gestul sau a fost dus doar pana la jumatate.
Observand niste medicamente pe noptiera si un ambalaj desfacut, in care nu se mai afla nicio pastila, parea ca a inteles in sfarsit cat de reala este starea de convalescenta a baiatului. Purtarea sa agresiva de mai devreme se transformase intr-un calm neobisnuit de analitic. Dupa ce îi verifica pulsul, care abia se simtea, formeaza in mana stanga, un ninjutsu al elementului fulger destul de slab, indeajuns cat sa-i stabilizeze bataile inimii. O singura clipa de perturbare a chakrei ar fi fost de ajuns cat sa-i fie fatala celuilalt. In ciuda situatiei imprevizibile in care ajunsese, tanarul shinobi se dovedea a fi destul de sigur pe sine si detasat. Mana sa dreapta, care îi controla pulsul de la artera carotida îi transmitea suficiente informatii despre intensitatea pe care trebuia sa o aiba Chidori, ninjutsu-ul sau.Cateva minute mai tarziu, opreste intregul proces, timp in care Naruto intredeschide ochii si incearca sa banguie ceva.
- Sasuke!?…iar?
Brunetul, avand acum o mina crispata, îl loveste cu toata puterea in stomac si apucandu-l de par, il taraste fara mila pana la closet, de parca i-ar fi dat o pedeapsa bine meritata.
- De la un timp esti atat autentic! Chiar tind sa cred ca esti real, Sasuke! mormai Naruto schitand un zambet, dovada ca ii facea placere intregul scenariu.
- Vomita!
Interlocutorul arata de parca, inca analiza fraza destul de academic formulata si fara a mai avea mult timp la dispozitie pentru asta, se trezeste cu un alt pumn care l-a adus, exact in stadiul in care isi dorise celalalt. Lasandu-l singur, Sasuke se indrepta spre dormitor si asezandu-se pe marginea patului, arunca o privire asupra medicamentelor pe care le-a gasit mai devreme. Din cunostiintele pe care le avea de la Orochimaru si dupa mirosul intepator, erau somnifere puternice pe baza de extract de valeriana, care luate in dozaj mare provocau reactii adverse foarte grave.
In acest timp, Naruto se mai dezmetici putin si ridicandu-se in mai multe incercari, se intoarse in camera sa. Aflat in dreptul usii, isi freca ochii de mai multe ori cand il zari pe Sasuke, asigurandu-se ca nu halucineaza. Pasind in reluare pana la el, se aseaza in genunchi in fata sa si il priveste confuz. Centrul in jurul caruia gravitau toate gandurile si framantarile sale se afla acum, chiar la mai putin de un metru de el si, desi isi dorise tot acest timp reintalnirea aceasta, nu se simtea pregatit sa-i faca fata. Isi duse cu retinere mana catre chipul tanarului si palpandu-l, o retrage numaidecat printr-un gest de respingere. Sasuke îi urmarea miscarile fara sa aiba nici cea mai mica reactie, intrigandu-l astfel si determinandu-l sa rosteasca in sfarsit niste cuvinte.
- Esti chiar tu? si noaptea trecuta ai fost tot tu?
- Da! raspunse acesta oftand si dand ochii peste cap.
- Nu te cred! Cred ca esti altcineva si folosesti un ninjutsu de transformare! Nu te cred! Va trebui sa te intreb ceva ce doar eu si Sasuke stim!
- Ce anume? ÃŽl intreba deja plictisit si dezgustat celalalt.
- De cate ori ne-am sarutat?
Sasuke il ucise deja din priviri dar gandindu-se ca asa o sa se incheie intreg circul se decide sa-i raspunda cu un accent grav. In plus, il linistea ideea ca doar ei doi stiau despre asta, chiar daca respectivele intamplari au fost neintentionate.
- De doua ori! Raspunsul sau a fost precedat de o liniste apasatoare. Niciunul nu mai spunea nimic. Probabil expresiile chipurilor lor spuneau suficient de mult, cat sa continue dialogul.Chiar si asa, Naruto reia conversatia cu un glas tremurand.
- Ce faci aici?
- M-am intors!
Ochii albastri ai blondului ramasera inca fixati pe chipul brunetului, dilatandu-si la maxim pupilele. Stand inca jos si avand mainile pe langa el, corpul sau arata, ca un obiect de mobilier. Invartind intre degete, unul din ambalajele cu medicamente, Sasuke îl arunca in sictir, sfidandu-l pe posesor din priviri.
- Interesant mod de a-ti respecta asazisa cale ninja! Presupun ca ti-a ajuns! Sparse tacerea in cele din urma.Se pregatea sa mai spuna ceva, probabil inca o mustrare amestecata cu sarcasm, insa vorbele sale de mai devreme nu i–au fost indiferente deloc celuilalt. Naruto se napusteste asupra lui si apucandu-l violent de haine il tranteste pe pat si incepe sa zbiere.
- Nu pot dormi! Nu pot dormi din vina unui idiot ceva mai mare ca mine, care si-a parasit prietenii, care il iubeau pentru razbunare!
- Si ce legatura ai cu asta? De ce nu vorbesti in numele tau? Îi raspunse persiflant tanarul, care desi ar fi putut sa riposteze, parea ca îi face o placere morbida doar stand acolo pentru a-l vedea pe celalalt la un pas de colaps psihic.
- Pentru ca pe tine oricum nu te intereseaza daca si cat imi pasa de tine! M-am antrenat continuu de cand ai plecat, doar ca sa pot deveni indeajuns de puternic, sa te aduc inapoi si acum vi aici, spunandu-mi ca te-ai intors pe acelasi ton arogant, pe care mi-ai vorbit ultima oara. Esti mult prea nenorocit, Sasuke! Atat de nenorocit, incat in loc sa ma faci sa ma bucur ca esti aici, ma faci sa te urasc cu toata fiinta! Fermitatea cu care sustinuse confesiunea, parca nu-i era deloc caracteristica si fiind complet absorbit de discurs, nu acorda importanta faptului ca se afla deasupra tanarului, pe jumatate dezbracat si cam la un centimetru distanta de chipul lui.
- Daca stiam ca te indispune atat de mult aparitia mea, nu mai veneam, dar cum spuneai ca sunt important pentru tine, m-am gandit sa fi primul care afla. Oricum, ar trebui sa-mi multumesti ca am venit! Te-am gasit aproape mort!
Ascultandu-l, Naruto isi desclestase mainile si slabi stransoarea, asezandu-si capul pe pieptul sau. Incepu sa suspine si nu din cauza ca il afectau cuvintele pe care le auzise, ci deoarece cu o seara in urma, ar fi dat absolut orice sa mai poate vorbi o sa singura data cu vechiul sau prieten, asa cum il stia el. Si tocmai asta i se intamplase.
- Iarta-ma! îngana Naruto parand ca uitase toata conversatia mai de dinainte, in care il apostrofa pe Sasuke, asteptand sa auda acelasi cuvant. Acesta insa, se dovedea ca nu il auzise si îl imbranci de pe el ca pe un obiect devenit neinteresant acum.
- Ajunge ! ÃŽi raspunse dand sa plece. Blondul se ridica simultan si ratoindu-se in stilul caracteristic il apuca de umar, privindu-l insistent in ochi.
- Unde o sa mergi? Casa ta a fost distrusa din cauza atacurilor celor din Akatsuki! S-au intamplat foarte multe de cand ai plecat! Akatsuki au incercat de nenumarate ori sa ma captureze pentru a pune mana pe…
- Kyuubi! Stiu, dar mai am ceva de facut! Vei lua intalnirea asta ca pe ceva, de care stim doar noi!
- Ce sti tu despre Kyuubi? Vrei sa spui ca ai trecut pe aici, doar pentru mine? Nu e genul tau si mai bine mi-ai spune adevaratul motiv! Doar n-ai venit, numai ca sa ma enervezi !
- Sincer, da! Îi raspunde prompt Sasuke. Celalalt se pregati sa se revolte, insa vederea îi era tot mai incetosata. Adanc infiripat in subconstientul sau, sharinganul lui Sasuke îl aduse, pentru a doua oara, intr-o puternica transa care îl trecuse instant, in starea de somn cea mai profunda.
Cazand in bratele tanarului, care era cam de aceeasi varsta cu el si respirand agale, Naruto era intr-un cu totul alt univers si departe de a avea habar de ce i se intamplase. Expresia cumva nelamurita a intrusului trada un inceput de ingrijorare, insa aceasta a fost inlocuita numaidecat de o atitudinea violenta.Contrastul dintre chipul alb, perfect incadrat de perciunii, ceva mai lungi ca a-i blondului si restul din parul sau brunet si ciufulit indica un oarecare constrast, care îi inasprea trasaturile.Deranjat de ipostaza in care se afla, il propteste pe Naruto de un perete pregatindu-se sa-l trezeasca cu un pumn, insa gestul sau a fost dus doar pana la jumatate.
Observand niste medicamente pe noptiera si un ambalaj desfacut, in care nu se mai afla nicio pastila, parea ca a inteles in sfarsit cat de reala este starea de convalescenta a baiatului. Purtarea sa agresiva de mai devreme se transformase intr-un calm neobisnuit de analitic. Dupa ce îi verifica pulsul, care abia se simtea, formeaza in mana stanga, un ninjutsu al elementului fulger destul de slab, indeajuns cat sa-i stabilizeze bataile inimii. O singura clipa de perturbare a chakrei ar fi fost de ajuns cat sa-i fie fatala celuilalt. In ciuda situatiei imprevizibile in care ajunsese, tanarul shinobi se dovedea a fi destul de sigur pe sine si detasat. Mana sa dreapta, care îi controla pulsul de la artera carotida îi transmitea suficiente informatii despre intensitatea pe care trebuia sa o aiba Chidori, ninjutsu-ul sau.Cateva minute mai tarziu, opreste intregul proces, timp in care Naruto intredeschide ochii si incearca sa banguie ceva.
- Sasuke!?…iar?
Brunetul, avand acum o mina crispata, îl loveste cu toata puterea in stomac si apucandu-l de par, il taraste fara mila pana la closet, de parca i-ar fi dat o pedeapsa bine meritata.
- De la un timp esti atat autentic! Chiar tind sa cred ca esti real, Sasuke! mormai Naruto schitand un zambet, dovada ca ii facea placere intregul scenariu.
- Vomita!
Interlocutorul arata de parca, inca analiza fraza destul de academic formulata si fara a mai avea mult timp la dispozitie pentru asta, se trezeste cu un alt pumn care l-a adus, exact in stadiul in care isi dorise celalalt. Lasandu-l singur, Sasuke se indrepta spre dormitor si asezandu-se pe marginea patului, arunca o privire asupra medicamentelor pe care le-a gasit mai devreme. Din cunostiintele pe care le avea de la Orochimaru si dupa mirosul intepator, erau somnifere puternice pe baza de extract de valeriana, care luate in dozaj mare provocau reactii adverse foarte grave.
In acest timp, Naruto se mai dezmetici putin si ridicandu-se in mai multe incercari, se intoarse in camera sa. Aflat in dreptul usii, isi freca ochii de mai multe ori cand il zari pe Sasuke, asigurandu-se ca nu halucineaza. Pasind in reluare pana la el, se aseaza in genunchi in fata sa si il priveste confuz. Centrul in jurul caruia gravitau toate gandurile si framantarile sale se afla acum, chiar la mai putin de un metru de el si, desi isi dorise tot acest timp reintalnirea aceasta, nu se simtea pregatit sa-i faca fata. Isi duse cu retinere mana catre chipul tanarului si palpandu-l, o retrage numaidecat printr-un gest de respingere. Sasuke îi urmarea miscarile fara sa aiba nici cea mai mica reactie, intrigandu-l astfel si determinandu-l sa rosteasca in sfarsit niste cuvinte.
- Esti chiar tu? si noaptea trecuta ai fost tot tu?
- Da! raspunse acesta oftand si dand ochii peste cap.
- Nu te cred! Cred ca esti altcineva si folosesti un ninjutsu de transformare! Nu te cred! Va trebui sa te intreb ceva ce doar eu si Sasuke stim!
- Ce anume? ÃŽl intreba deja plictisit si dezgustat celalalt.
- De cate ori ne-am sarutat?
Sasuke il ucise deja din priviri dar gandindu-se ca asa o sa se incheie intreg circul se decide sa-i raspunda cu un accent grav. In plus, il linistea ideea ca doar ei doi stiau despre asta, chiar daca respectivele intamplari au fost neintentionate.
- De doua ori! Raspunsul sau a fost precedat de o liniste apasatoare. Niciunul nu mai spunea nimic. Probabil expresiile chipurilor lor spuneau suficient de mult, cat sa continue dialogul.Chiar si asa, Naruto reia conversatia cu un glas tremurand.
- Ce faci aici?
- M-am intors!
Ochii albastri ai blondului ramasera inca fixati pe chipul brunetului, dilatandu-si la maxim pupilele. Stand inca jos si avand mainile pe langa el, corpul sau arata, ca un obiect de mobilier. Invartind intre degete, unul din ambalajele cu medicamente, Sasuke îl arunca in sictir, sfidandu-l pe posesor din priviri.
- Interesant mod de a-ti respecta asazisa cale ninja! Presupun ca ti-a ajuns! Sparse tacerea in cele din urma.Se pregatea sa mai spuna ceva, probabil inca o mustrare amestecata cu sarcasm, insa vorbele sale de mai devreme nu i–au fost indiferente deloc celuilalt. Naruto se napusteste asupra lui si apucandu-l violent de haine il tranteste pe pat si incepe sa zbiere.
- Nu pot dormi! Nu pot dormi din vina unui idiot ceva mai mare ca mine, care si-a parasit prietenii, care il iubeau pentru razbunare!
- Si ce legatura ai cu asta? De ce nu vorbesti in numele tau? Îi raspunse persiflant tanarul, care desi ar fi putut sa riposteze, parea ca îi face o placere morbida doar stand acolo pentru a-l vedea pe celalalt la un pas de colaps psihic.
- Pentru ca pe tine oricum nu te intereseaza daca si cat imi pasa de tine! M-am antrenat continuu de cand ai plecat, doar ca sa pot deveni indeajuns de puternic, sa te aduc inapoi si acum vi aici, spunandu-mi ca te-ai intors pe acelasi ton arogant, pe care mi-ai vorbit ultima oara. Esti mult prea nenorocit, Sasuke! Atat de nenorocit, incat in loc sa ma faci sa ma bucur ca esti aici, ma faci sa te urasc cu toata fiinta! Fermitatea cu care sustinuse confesiunea, parca nu-i era deloc caracteristica si fiind complet absorbit de discurs, nu acorda importanta faptului ca se afla deasupra tanarului, pe jumatate dezbracat si cam la un centimetru distanta de chipul lui.
- Daca stiam ca te indispune atat de mult aparitia mea, nu mai veneam, dar cum spuneai ca sunt important pentru tine, m-am gandit sa fi primul care afla. Oricum, ar trebui sa-mi multumesti ca am venit! Te-am gasit aproape mort!
Ascultandu-l, Naruto isi desclestase mainile si slabi stransoarea, asezandu-si capul pe pieptul sau. Incepu sa suspine si nu din cauza ca il afectau cuvintele pe care le auzise, ci deoarece cu o seara in urma, ar fi dat absolut orice sa mai poate vorbi o sa singura data cu vechiul sau prieten, asa cum il stia el. Si tocmai asta i se intamplase.
- Iarta-ma! îngana Naruto parand ca uitase toata conversatia mai de dinainte, in care il apostrofa pe Sasuke, asteptand sa auda acelasi cuvant. Acesta insa, se dovedea ca nu il auzise si îl imbranci de pe el ca pe un obiect devenit neinteresant acum.
- Ajunge ! ÃŽi raspunse dand sa plece. Blondul se ridica simultan si ratoindu-se in stilul caracteristic il apuca de umar, privindu-l insistent in ochi.
- Unde o sa mergi? Casa ta a fost distrusa din cauza atacurilor celor din Akatsuki! S-au intamplat foarte multe de cand ai plecat! Akatsuki au incercat de nenumarate ori sa ma captureze pentru a pune mana pe…
- Kyuubi! Stiu, dar mai am ceva de facut! Vei lua intalnirea asta ca pe ceva, de care stim doar noi!
- Ce sti tu despre Kyuubi? Vrei sa spui ca ai trecut pe aici, doar pentru mine? Nu e genul tau si mai bine mi-ai spune adevaratul motiv! Doar n-ai venit, numai ca sa ma enervezi !
- Sincer, da! Îi raspunde prompt Sasuke. Celalalt se pregati sa se revolte, insa vederea îi era tot mai incetosata. Adanc infiripat in subconstientul sau, sharinganul lui Sasuke îl aduse, pentru a doua oara, intr-o puternica transa care îl trecuse instant, in starea de somn cea mai profunda.