03-04-2012, 07:15 PM
Ai tampit?! Probabil asta este in capul celor care m-am vazut deschizand acest nou fic, dar nu, nu am tampit. Acest fic este bazat pe istoria tarii pe care o iubesc si anume Japonia. Mai multe detalii nu dau, aflati voi pe parcurs. Asa ca spor la citit!
Varsta minima: 16 ani
Gen: yaoi, actiune.
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: critica avansata
Capitolul 1
Pareaza, ataca, concentraza-te, exista mereu o spartura in bariera de aparare. Doar asta gandeam alaturi de Masao, in timp ce ma antrenam. Fiecare lovitura a mea era parata, iar eu blocam fara probleme atacurile sabiei de lemn ale prietenului meu din copilarie. La un moment dat, am gasit punctul slab. M-am concentrat asupra urmatoarei miscari, incolacindu-mi sabia din lemn pe cea a lui si tragand puternic, ajungand sa-l dezarmez. I-am pus acel lemn la gat, privindu-l cu superioritate in timp ce vantul imi trecea prin parul lung cu nuante de albastru-inchis, prins in coada de cal la spatele meu. Masao miji ochii, apoi incepu sa rada copilareste.
-Acum te dai mare si tare ca esti printre Shinsengumi de elita! Ai uitat cum e sa fi un simplu soldat din aceasta organizatie. Il aud vorbind pe un ton copilaros ce parea a fi suparat, dar stiam ca e doar o gluma de a lui.
Avea dreptate. Nu de mult fusesem acceptat ca unul dintre Shinsengumi superiori, datorita calitatilor mele de lupta, dar eram sigur ca inca nu aveam deplina incredere in aptitudinile mele de aceea orice provocare trebuia trecuta cu bine. Onoare mai mare decat cea de a-l servi pe shogun nu exista.
-Masao, stii preabine de ce am fost acceptat. Mai bine ai invata cum sa-ti ti sabia de lemn caci daca luptam cu katana* sau cu tanto* erai de mult mort. In lupta nu este timp de pauza sau nu ai inteles asta pana acum?
-Budha, Daisuke, vorbesti de parca ai fi maestru.
Degeaba mi se plangea. Mi-am intors chipul catre ciresul batran din curtea sediului nostru. Frunzele copacului erau usor miscate intr-un vals etern alaturi de printul lor-vantul. Ochii mei albastri precum raul priveau absorbiti de acel tablou ce uneori te facea sa uiti de lupte sau de oamenii pierduti sub taisul lamelor. Am auzit pasi in spatele meu asa ca din instinct m-am intors rapid si am parat lovitura ce-mi era destinata.
-Ai ochi si la spate din cate vad. Si eu care credeam ca privitul ciresului iti va capta atentia.
Am pufnit usor in semn de superioritate, apoi am lasat lemnul jos. M-am apropiat de fantana de langa cires si mi-am luat cele doua sabii pe care le lasasem acolo inaintea antrenamentului si mi le-am pus la brau. Am lasat galeata de stejar sa coboare in strafundurile fantanii, iar apoi sa ajunga la suprafata cu acel lichid transparent datator de viata. Am ridicat cana de lemn de pe gura de piatra a fantanii si mi-am potolit setea.
-Vezi ca poate iti uzi vesta de Shinsengumi!
A inceput sa ma ia in ras vechiul meu amic. I-am zambit ironic, lasand cana pe marginea fantanii aranjandu-mi acea vesta albastra cu inscriptii albe, atat de pretioasa, pe care o purtam peste kimonoul albastru cu negru. Prin ea aratam ca faceam parte din ultima garda a shogunului si nu orice soldat, ci unul dintre cei mai buni.
-Daisuke! Comandantul are o misiune pentru cativa dintre noi. Misca-te in sala principala!
Vice-comandantul ma privea atent, observand cu siguranta cat de bine ma conformam. M-am miscat imediat inspre respectiva sala, ajungand in fata ei si miscand usa facuta din lemn si panza, avand in vedere ca acest sediu era un vechi templu budist, dar calugarii au plecat cu mult timp in urma. Am intrat in incapere si m-am asezat in pozitia lotus langa ceilalti samurai de elita din aceasta grupare.
-Ia uitati si bobocul din grupare. Daisuke ai grija cum ti sabia poate o scapi cand te lupti!
Ceilalti au ras imediat la gluma nesarata a vice-comandantului, iar ca sa nu par de pe luna am facut acelasi lucru. Cat de tare ma puteau calca pe nervi aceste glume fara sens nici nu au ei habar. Cand usa s-a auzit din nou, comandantul si-a facut aparitia, asezandu-se si incepand sa vorbeasca.
-Astazi nu vreau decat sa va trimit intr-un raid asupra roninilor* din capitala care au inceput sa se inmulteasca. Nu uitati, sunteti in misiunea shogunului, nu puteti da gres!
Ah, oameni nerecunoscatori marelui conducator! Doar asta puteam eu sa vad in cei numiti ronini. Am fost selectati decat doi dintre cei de elita, urmand ca fiecare din noi sa alegem zece samurai din grupare ca sa plecam. Asta am si facut. Dupa ce comandantul ne-a prezentat clar ce avem de facut am mers in sala de antrenament si mi-am ales zece insotitori, printre care si Masao. In drumul spre locatia data, cei ce ne vedeau se ascundeau, inchideau usile sau ferestrele si nu era de mirare. Suntem cunoscuti precum cea mai feroce garda a shohunului, oricine s-ar teme. In fata noastra pe pamantul batucit ne-au aparut o gramada de barbati inarmati cu sabii, toti purtand masca. Acestia trebuiau sa fie ronini si poate ca unii doreau sa scape, iar ca sa nu li se recunoasca identitatea purtau masti-inteligent nu am ce spune. Pacat insa ca ratasera un detaliu important-nimeni nu scapa viu dintr-o batalie cu Shinsengumi. Un strigat si macelul a pornit, sunetul metalului lovindu-se acoperit de strigate si suvoaie de sange ce pateaza pamantul, apoi sfarsindu-se cu trupuri neinsufletite rapuse de soarta alegerii si indemanarii gresite. Nu a durat mult, iar eu cu o ultima taietura aplicata pe corpul sefului lor, am incheiat victorios batalia cu ronini.
Pe drumul de intoarcere, cand soarele decidea sa paraseasca aceasta lume, toti purtam sangele inamicilor cazuti, dovedind pentru a suta oara ca razboinicii adevarati vor respecta juramantul fata de superiorul lor, indiferent de ce li se va spune. Asta era misiunea nostra de samurai, daca nici noi nu faceam asta atunci cine sa onoreze tara, chiar prin sange si facand-o victorioasa? Gandul asta imi zbura prin minte pana ce am trecut de usa inalta a sediului, pasii purtandu-ma in camera mea. Am intrat, schimbandu-ma in kimonoul alb pentru noapte si m-am asezat pe futonul* meu, privind cerul ce isi lasase stelele la iveala. Asezandu-mi capul pe perna am inceput sa gandesc la trecut, intr-un final asezandu-mi geana pe geana si fiind purtat in adancurile mintii mele, adancuri nedescoperite de nicio alta persoana.
--------------------------------------------------------------
katana= sabie lunga purtata de samurai
tanto= sabie scurta, cea de a doua purtata de samurai.
ronini=samurai razvratiti impotriva shogunului, constituie o mare problema pentru Shinsengumi
futon=pat [un fel de saltea sau sac de dormit] japonez.
Varsta minima: 16 ani
Gen: yaoi, actiune.
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: critica avansata
Capitolul 1
Pareaza, ataca, concentraza-te, exista mereu o spartura in bariera de aparare. Doar asta gandeam alaturi de Masao, in timp ce ma antrenam. Fiecare lovitura a mea era parata, iar eu blocam fara probleme atacurile sabiei de lemn ale prietenului meu din copilarie. La un moment dat, am gasit punctul slab. M-am concentrat asupra urmatoarei miscari, incolacindu-mi sabia din lemn pe cea a lui si tragand puternic, ajungand sa-l dezarmez. I-am pus acel lemn la gat, privindu-l cu superioritate in timp ce vantul imi trecea prin parul lung cu nuante de albastru-inchis, prins in coada de cal la spatele meu. Masao miji ochii, apoi incepu sa rada copilareste.
-Acum te dai mare si tare ca esti printre Shinsengumi de elita! Ai uitat cum e sa fi un simplu soldat din aceasta organizatie. Il aud vorbind pe un ton copilaros ce parea a fi suparat, dar stiam ca e doar o gluma de a lui.
Avea dreptate. Nu de mult fusesem acceptat ca unul dintre Shinsengumi superiori, datorita calitatilor mele de lupta, dar eram sigur ca inca nu aveam deplina incredere in aptitudinile mele de aceea orice provocare trebuia trecuta cu bine. Onoare mai mare decat cea de a-l servi pe shogun nu exista.
-Masao, stii preabine de ce am fost acceptat. Mai bine ai invata cum sa-ti ti sabia de lemn caci daca luptam cu katana* sau cu tanto* erai de mult mort. In lupta nu este timp de pauza sau nu ai inteles asta pana acum?
-Budha, Daisuke, vorbesti de parca ai fi maestru.
Degeaba mi se plangea. Mi-am intors chipul catre ciresul batran din curtea sediului nostru. Frunzele copacului erau usor miscate intr-un vals etern alaturi de printul lor-vantul. Ochii mei albastri precum raul priveau absorbiti de acel tablou ce uneori te facea sa uiti de lupte sau de oamenii pierduti sub taisul lamelor. Am auzit pasi in spatele meu asa ca din instinct m-am intors rapid si am parat lovitura ce-mi era destinata.
-Ai ochi si la spate din cate vad. Si eu care credeam ca privitul ciresului iti va capta atentia.
Am pufnit usor in semn de superioritate, apoi am lasat lemnul jos. M-am apropiat de fantana de langa cires si mi-am luat cele doua sabii pe care le lasasem acolo inaintea antrenamentului si mi le-am pus la brau. Am lasat galeata de stejar sa coboare in strafundurile fantanii, iar apoi sa ajunga la suprafata cu acel lichid transparent datator de viata. Am ridicat cana de lemn de pe gura de piatra a fantanii si mi-am potolit setea.
-Vezi ca poate iti uzi vesta de Shinsengumi!
A inceput sa ma ia in ras vechiul meu amic. I-am zambit ironic, lasand cana pe marginea fantanii aranjandu-mi acea vesta albastra cu inscriptii albe, atat de pretioasa, pe care o purtam peste kimonoul albastru cu negru. Prin ea aratam ca faceam parte din ultima garda a shogunului si nu orice soldat, ci unul dintre cei mai buni.
-Daisuke! Comandantul are o misiune pentru cativa dintre noi. Misca-te in sala principala!
Vice-comandantul ma privea atent, observand cu siguranta cat de bine ma conformam. M-am miscat imediat inspre respectiva sala, ajungand in fata ei si miscand usa facuta din lemn si panza, avand in vedere ca acest sediu era un vechi templu budist, dar calugarii au plecat cu mult timp in urma. Am intrat in incapere si m-am asezat in pozitia lotus langa ceilalti samurai de elita din aceasta grupare.
-Ia uitati si bobocul din grupare. Daisuke ai grija cum ti sabia poate o scapi cand te lupti!
Ceilalti au ras imediat la gluma nesarata a vice-comandantului, iar ca sa nu par de pe luna am facut acelasi lucru. Cat de tare ma puteau calca pe nervi aceste glume fara sens nici nu au ei habar. Cand usa s-a auzit din nou, comandantul si-a facut aparitia, asezandu-se si incepand sa vorbeasca.
-Astazi nu vreau decat sa va trimit intr-un raid asupra roninilor* din capitala care au inceput sa se inmulteasca. Nu uitati, sunteti in misiunea shogunului, nu puteti da gres!
Ah, oameni nerecunoscatori marelui conducator! Doar asta puteam eu sa vad in cei numiti ronini. Am fost selectati decat doi dintre cei de elita, urmand ca fiecare din noi sa alegem zece samurai din grupare ca sa plecam. Asta am si facut. Dupa ce comandantul ne-a prezentat clar ce avem de facut am mers in sala de antrenament si mi-am ales zece insotitori, printre care si Masao. In drumul spre locatia data, cei ce ne vedeau se ascundeau, inchideau usile sau ferestrele si nu era de mirare. Suntem cunoscuti precum cea mai feroce garda a shohunului, oricine s-ar teme. In fata noastra pe pamantul batucit ne-au aparut o gramada de barbati inarmati cu sabii, toti purtand masca. Acestia trebuiau sa fie ronini si poate ca unii doreau sa scape, iar ca sa nu li se recunoasca identitatea purtau masti-inteligent nu am ce spune. Pacat insa ca ratasera un detaliu important-nimeni nu scapa viu dintr-o batalie cu Shinsengumi. Un strigat si macelul a pornit, sunetul metalului lovindu-se acoperit de strigate si suvoaie de sange ce pateaza pamantul, apoi sfarsindu-se cu trupuri neinsufletite rapuse de soarta alegerii si indemanarii gresite. Nu a durat mult, iar eu cu o ultima taietura aplicata pe corpul sefului lor, am incheiat victorios batalia cu ronini.
Pe drumul de intoarcere, cand soarele decidea sa paraseasca aceasta lume, toti purtam sangele inamicilor cazuti, dovedind pentru a suta oara ca razboinicii adevarati vor respecta juramantul fata de superiorul lor, indiferent de ce li se va spune. Asta era misiunea nostra de samurai, daca nici noi nu faceam asta atunci cine sa onoreze tara, chiar prin sange si facand-o victorioasa? Gandul asta imi zbura prin minte pana ce am trecut de usa inalta a sediului, pasii purtandu-ma in camera mea. Am intrat, schimbandu-ma in kimonoul alb pentru noapte si m-am asezat pe futonul* meu, privind cerul ce isi lasase stelele la iveala. Asezandu-mi capul pe perna am inceput sa gandesc la trecut, intr-un final asezandu-mi geana pe geana si fiind purtat in adancurile mintii mele, adancuri nedescoperite de nicio alta persoana.
--------------------------------------------------------------
katana= sabie lunga purtata de samurai
tanto= sabie scurta, cea de a doua purtata de samurai.
ronini=samurai razvratiti impotriva shogunului, constituie o mare problema pentru Shinsengumi
futon=pat [un fel de saltea sau sac de dormit] japonez.
![[Imagine: semnatura_zps4673586a.png]](http://i1117.photobucket.com/albums/k590/olimpiutza/semnatura_zps4673586a.png)