01-04-2012, 01:26 PM
Am venit cu nextul si ne scuzati ca am adus ultimul capitol asa greu. Ne pare rau ca se termina, dar speram ca v-ati bucurat de el. Lectura placuta!^^
Nota: In Amerca, in loc de note se folosesc litere in ordine alfabetica. De exemplu, A este 10 si F este 4.
Azi era ziua in care rezultatele se vor afisa pe panoul mare din fata scolii. Urma sa vada toata lumea cat de prost am fost.
M-am ridicat din pat si mi-am luat camasa alba impreuna cu uniforma verde, fara sa fac prea mult zgomot, ca sa nu-i trezesc pe ceilalti. Am iesit primul pe usa si m-am asigurat ca nu mai e nimeni pe hol, sau in fata panoului. Singurul examen care ne mai putea ajuta echipa acum era cel scris, pentru ca stiam deja ca la proba fizica a castigat echipa lui Julio. Ca tot veni vorba de el, nu-mi puteam imagina de ce il crezuse pe mincinosul de Cipriano…
Sa-i ia dracu’ pe toti! Nici nu stiu de ce ma precipit atat. N-ar trebui sa-mi pese daca ma credea sau nu.
Prins in ganduri, nici nu mi-am dat seama cat de repede am ajuns in fata rezultatelor, incepand apoi sa-mi caut numele.
-Tennison Eric, am soptit, atingand literele cu degetul aratator si trasand o linie pana in partea dreapta. Trei linii formau o nota si nu, nu era A, ci era un F, si inca unul destul de mare care iesea prea mult in evidenta.
-Oh, pe naiba, iese in evidenta! am marait printre dinti, controlandu-mi buzunarele si gasind in scurt timp un pix rosu cu care aveam de gand sa fac din F un A.
Mai intai m-am asigurat ca nu vine nimeni si am modificat repede, tragand o singura linie.
La scurt timp dupa aceea locul s-a aglomerat, fiecare cautandu-si nota. Am facut doi pasi in spate, rasufland usurat.
-Ah, ce bine ca am modificat-o! Nu mai vede toata scoala cat de prost am putut fii.
M-am trezit cu o mana pe umar ce ma apasa usor.
-Cat ai luat? intreba Rain, zambind.
Am strambat din buze, spunandu-mi ca am luat nota maxima.
-Ce nota pocita. Parca e modificata de cineva, constata blondul, privind din nou spre panou printre capetele elevilor.
-Hai taci ca am modificat-o eu, i-am soptit la ureche, simtind cum i se infioara incetisor pielea din acel loc, dandu-i mai apoi un pumn in gluma.
Actiunea a fost intrerupta de un carait enervant al boxelor agatate de pereti:
- Va rugam sa va regrupati in ordine spre curtea scolii pentru a anunta echipa castigatoare!
Vocea am recunoscut-o imediat, era a tatalui meu, ca apoi sa iesim cu totii afara in ordine. In stanga eram noi si in cealalta parte echipa adversa in uniformele lor visinii, privind cu suspans persoana din fata imbracata la costum ce nu mai avea nevoie de prezentari.
-V-am chemat aici pentru a anunta castigatorii din acest an. Vreau sa va felicit pe toti pentru efortul depus. Ati ajuns la asteptarile mele si la nivelul pe care il are acest liceu, dar, bineinteles, au mai fost si exceptii, spuse, maturand cu privirea peste toti. Fericitii care vor pleca in excursie sunt..., iar dupa o lunga pauza in care eram foarte sigur ca n-o sa castigam si priveam plictisit, tatal meu isi deschise din nou gura, anuntand: echipa condusa de Pryce Julio. Ati avut cele mai bune rezultate atat la proba scrisa cat si la cea fizica. Felicitari inca o data!
Ultimele cuvinte de lauda nu au mai fost auzite din cauza unor strigate de fericire si ropote de aplauze. Si in timp ce echipa adversa era in culmea fericirii, urland de bucurie, noi aveam niste fete plouate. Unul dintre colegi s-a indreptat nervos spre Rain, care devenise foarte abatut.
-Ne bazam toti pe tine, blondule. Ce nota ai luat?
-Pai eu am luat A, dar se pare ca a fost o nota foarte mica care ne-a tras pe toti in jos.
-A cui? Sa vezi ce-i rup capul, ataca el din nou.
-Nu se stie, am sarit eu repede.
-Puteti sa va faceti bagajele. Autocarul pleaca intr-o ora, a anuntat tatal meu, uitandu-se spre Julio.
Plecara intr-o galagie infernala spre camerele lor, in timp ce noi ne-am dus sa luam masa la cantina. Ne-am asezat plictisiti acolo, gandindu-ne la cat o sa avem de invatat pentru a termina anul, in timp ce ceilalti se vor distra in excursie.
Dupa ce am mancat, am iesit in curtea din fata, privindu-i pe toti cum urcau in autocar. Am analizat fugitiv toate persoanele de la geamul automobilului, oprindu-ma la una: cea de pe al doilea loc. Pentru un moment ne-am intalnit privirile, insa el nu si-a mentinut-o mai mult de doua secunde asupra mea.
-Julio, mi s-a citit pe buze numele sau, ridicand foarte putin mana in speranta ca il voi atinge cumva, dar era o dinstanta prea mare intre noi. Inima-mi batea nebuneste, iar stomacul mi se stranse intr-un spasm violent in momentrul in care autocarul a pornit, lasandu-ma pe mine in urma.
De atunci zilele au trecut al dracului de incet, ca si cum timpul a murit cu multi ani in urma. Incepusem sa cred in dragoste, indiferent de forma pe care o lua: obisnuita, iesita din comun sau obscena.
Rain imi atragea deseori atentia ca sunt prea visitor, dar nu-i spusesem niciodata adevaratul motiv. De cateva zile incoace nu ma mai cunosteam, eram un altul: mai meditativ, mai romantic, mai indragostit de Julio. Aveam nevoie de el, trebuia sa-i comunic, in primul rand, ca-i simteam mult lipsa.
Mergeam abatut pe holul prost luminat, indreptandu-mi pasii spre fereastra din capatul acestuia. Era nopatea tarziu, iar luminile din fata scolii erau singurele care domneau in intunericul de afara. M-am asezat pe pervaz si am incercat sa-mi pun ordine in ganduri.
Cu adevarat lucruirile se inrautateau din ce in ce mai mult, iar eu imi pierdusem cumpatul.
A fost destul de socant sa constat ca am judecat pe cineva atat de gresit, ca m-am inselat atat de mult. Si, fara sa-mi dau seama, mi-am dus mana la vanataia de la incheietura mainii. Inca ramasese acolo, lasand o rana adanca pe inima mea si rasacolindu-mi toate amintirile; amaintiri care mi se derulau in minte, de la scena cu Cipriano pana la cea cu Julio.
Probabil ca inca nu ma iertase, iar toate acele rahaturi care se petrecusera in trecut erau doar un pretext stupid sa ma tratez pe mine insumi ca un tanc de cinci ani.
Inca ii simteam atingerile fierbinti pe pielea mea, sarutarile pasionale care-mi provocau fiori chiar si acum, toate acele lucruri placute care mi le facea intr-un mod patimas ma innebuneau, intunecandu-mi gandirea in fiecare moment de cand plecase. Mi-am intors privirea inapoi si puteam observa cum, din capatul celalat, se vedea trupul sau ce mergea cu miscari atletice spre mine, la fel ca prima oara.
Am realizat de ceva vreme ca Julio era singurul aspect calduros si diafan din viata mea, iar acum imi era absolut insuportabil fara el. Eram prada unei halucinatii.
Mi-am scuturat usor capul, trezindu-ma imediat la realitate, ca apoi sa-mi apara din nou in fata ochiilor holul intunecat si pustiu.
-Nu am niciun motiv, niciun motiv intemeiat sa ma simt atat de agitat, atat de tulburat si de confuz, am spus in soapta, privind gradinile inecate in bezna si amintindu-mi emotia surprinzatoare a primului sarut la acea fereastra. Ii vedeam chipul cu ochii schiplitori si inlacrimati, ganduindu-ma la cuvintele spuse soptit ce atunci mi se pareau prea stanjenitoare si enervante, dar acum tanjeam sa le mai aud inca o data din gura lui. Trecusera trei saptamani de cand nu-i mai auzisem vocea.
Am deschis fereastra larg si m-am aplecat, privind in jos.
Sunt ferm convins ca orice as face de aici inainte nu voi rezolva nimic, asa ca neavand incotro, ma vad silit sa renunt la a ma mai gandi la el.
-Banuiesc ca-si va gasi pe altcineva destul de repede.
Asa ca m-am aruncat…
Nota: In Amerca, in loc de note se folosesc litere in ordine alfabetica. De exemplu, A este 10 si F este 4.
Capitolul 22
Azi era ziua in care rezultatele se vor afisa pe panoul mare din fata scolii. Urma sa vada toata lumea cat de prost am fost.
M-am ridicat din pat si mi-am luat camasa alba impreuna cu uniforma verde, fara sa fac prea mult zgomot, ca sa nu-i trezesc pe ceilalti. Am iesit primul pe usa si m-am asigurat ca nu mai e nimeni pe hol, sau in fata panoului. Singurul examen care ne mai putea ajuta echipa acum era cel scris, pentru ca stiam deja ca la proba fizica a castigat echipa lui Julio. Ca tot veni vorba de el, nu-mi puteam imagina de ce il crezuse pe mincinosul de Cipriano…
Sa-i ia dracu’ pe toti! Nici nu stiu de ce ma precipit atat. N-ar trebui sa-mi pese daca ma credea sau nu.
Prins in ganduri, nici nu mi-am dat seama cat de repede am ajuns in fata rezultatelor, incepand apoi sa-mi caut numele.
-Tennison Eric, am soptit, atingand literele cu degetul aratator si trasand o linie pana in partea dreapta. Trei linii formau o nota si nu, nu era A, ci era un F, si inca unul destul de mare care iesea prea mult in evidenta.
-Oh, pe naiba, iese in evidenta! am marait printre dinti, controlandu-mi buzunarele si gasind in scurt timp un pix rosu cu care aveam de gand sa fac din F un A.
Mai intai m-am asigurat ca nu vine nimeni si am modificat repede, tragand o singura linie.
La scurt timp dupa aceea locul s-a aglomerat, fiecare cautandu-si nota. Am facut doi pasi in spate, rasufland usurat.
-Ah, ce bine ca am modificat-o! Nu mai vede toata scoala cat de prost am putut fii.
M-am trezit cu o mana pe umar ce ma apasa usor.
-Cat ai luat? intreba Rain, zambind.
Am strambat din buze, spunandu-mi ca am luat nota maxima.
-Ce nota pocita. Parca e modificata de cineva, constata blondul, privind din nou spre panou printre capetele elevilor.
-Hai taci ca am modificat-o eu, i-am soptit la ureche, simtind cum i se infioara incetisor pielea din acel loc, dandu-i mai apoi un pumn in gluma.
Actiunea a fost intrerupta de un carait enervant al boxelor agatate de pereti:
- Va rugam sa va regrupati in ordine spre curtea scolii pentru a anunta echipa castigatoare!
Vocea am recunoscut-o imediat, era a tatalui meu, ca apoi sa iesim cu totii afara in ordine. In stanga eram noi si in cealalta parte echipa adversa in uniformele lor visinii, privind cu suspans persoana din fata imbracata la costum ce nu mai avea nevoie de prezentari.
-V-am chemat aici pentru a anunta castigatorii din acest an. Vreau sa va felicit pe toti pentru efortul depus. Ati ajuns la asteptarile mele si la nivelul pe care il are acest liceu, dar, bineinteles, au mai fost si exceptii, spuse, maturand cu privirea peste toti. Fericitii care vor pleca in excursie sunt..., iar dupa o lunga pauza in care eram foarte sigur ca n-o sa castigam si priveam plictisit, tatal meu isi deschise din nou gura, anuntand: echipa condusa de Pryce Julio. Ati avut cele mai bune rezultate atat la proba scrisa cat si la cea fizica. Felicitari inca o data!
Ultimele cuvinte de lauda nu au mai fost auzite din cauza unor strigate de fericire si ropote de aplauze. Si in timp ce echipa adversa era in culmea fericirii, urland de bucurie, noi aveam niste fete plouate. Unul dintre colegi s-a indreptat nervos spre Rain, care devenise foarte abatut.
-Ne bazam toti pe tine, blondule. Ce nota ai luat?
-Pai eu am luat A, dar se pare ca a fost o nota foarte mica care ne-a tras pe toti in jos.
-A cui? Sa vezi ce-i rup capul, ataca el din nou.
-Nu se stie, am sarit eu repede.
-Puteti sa va faceti bagajele. Autocarul pleaca intr-o ora, a anuntat tatal meu, uitandu-se spre Julio.
Plecara intr-o galagie infernala spre camerele lor, in timp ce noi ne-am dus sa luam masa la cantina. Ne-am asezat plictisiti acolo, gandindu-ne la cat o sa avem de invatat pentru a termina anul, in timp ce ceilalti se vor distra in excursie.
Dupa ce am mancat, am iesit in curtea din fata, privindu-i pe toti cum urcau in autocar. Am analizat fugitiv toate persoanele de la geamul automobilului, oprindu-ma la una: cea de pe al doilea loc. Pentru un moment ne-am intalnit privirile, insa el nu si-a mentinut-o mai mult de doua secunde asupra mea.
-Julio, mi s-a citit pe buze numele sau, ridicand foarte putin mana in speranta ca il voi atinge cumva, dar era o dinstanta prea mare intre noi. Inima-mi batea nebuneste, iar stomacul mi se stranse intr-un spasm violent in momentrul in care autocarul a pornit, lasandu-ma pe mine in urma.
De atunci zilele au trecut al dracului de incet, ca si cum timpul a murit cu multi ani in urma. Incepusem sa cred in dragoste, indiferent de forma pe care o lua: obisnuita, iesita din comun sau obscena.
Rain imi atragea deseori atentia ca sunt prea visitor, dar nu-i spusesem niciodata adevaratul motiv. De cateva zile incoace nu ma mai cunosteam, eram un altul: mai meditativ, mai romantic, mai indragostit de Julio. Aveam nevoie de el, trebuia sa-i comunic, in primul rand, ca-i simteam mult lipsa.
Mergeam abatut pe holul prost luminat, indreptandu-mi pasii spre fereastra din capatul acestuia. Era nopatea tarziu, iar luminile din fata scolii erau singurele care domneau in intunericul de afara. M-am asezat pe pervaz si am incercat sa-mi pun ordine in ganduri.
Cu adevarat lucruirile se inrautateau din ce in ce mai mult, iar eu imi pierdusem cumpatul.
A fost destul de socant sa constat ca am judecat pe cineva atat de gresit, ca m-am inselat atat de mult. Si, fara sa-mi dau seama, mi-am dus mana la vanataia de la incheietura mainii. Inca ramasese acolo, lasand o rana adanca pe inima mea si rasacolindu-mi toate amintirile; amaintiri care mi se derulau in minte, de la scena cu Cipriano pana la cea cu Julio.
Probabil ca inca nu ma iertase, iar toate acele rahaturi care se petrecusera in trecut erau doar un pretext stupid sa ma tratez pe mine insumi ca un tanc de cinci ani.
Inca ii simteam atingerile fierbinti pe pielea mea, sarutarile pasionale care-mi provocau fiori chiar si acum, toate acele lucruri placute care mi le facea intr-un mod patimas ma innebuneau, intunecandu-mi gandirea in fiecare moment de cand plecase. Mi-am intors privirea inapoi si puteam observa cum, din capatul celalat, se vedea trupul sau ce mergea cu miscari atletice spre mine, la fel ca prima oara.
Am realizat de ceva vreme ca Julio era singurul aspect calduros si diafan din viata mea, iar acum imi era absolut insuportabil fara el. Eram prada unei halucinatii.
Mi-am scuturat usor capul, trezindu-ma imediat la realitate, ca apoi sa-mi apara din nou in fata ochiilor holul intunecat si pustiu.
-Nu am niciun motiv, niciun motiv intemeiat sa ma simt atat de agitat, atat de tulburat si de confuz, am spus in soapta, privind gradinile inecate in bezna si amintindu-mi emotia surprinzatoare a primului sarut la acea fereastra. Ii vedeam chipul cu ochii schiplitori si inlacrimati, ganduindu-ma la cuvintele spuse soptit ce atunci mi se pareau prea stanjenitoare si enervante, dar acum tanjeam sa le mai aud inca o data din gura lui. Trecusera trei saptamani de cand nu-i mai auzisem vocea.
Am deschis fereastra larg si m-am aplecat, privind in jos.
Sunt ferm convins ca orice as face de aici inainte nu voi rezolva nimic, asa ca neavand incotro, ma vad silit sa renunt la a ma mai gandi la el.
-Banuiesc ca-si va gasi pe altcineva destul de repede.
Asa ca m-am aruncat…
THE END
(pacaleala de 1 Aprilie)
(pacaleala de 1 Aprilie)
![[Imagine: dbigps.png]](http://i42.tinypic.com/dbigps.png)