Abator

[History]

Uvertura

Fumuri albastre intuneca noaptea
Si scarile din cer se-nalta.
Prelungi ecouri surde-n ceata
Si clopote s-aud. Departe..
Sunt soapte.

Si el picteaza note în lumini,
Aude culori in cant de axiome,
Zapada stinge versuri monocrome
Si vantu-aseaza pe panze albe nori
Care aprind faclii.

Primul fulg aprinde foc in palma
Şi el ne joaca pe pianul mortii,
Zadarnice sonete-n dansul sortii
Se pierd in zare si rasuna
Pe sub ferestre.

Copil al marilor de pe uscat,
Adu-mi o stea din negurile dese,
Sadeste-o-n ploile de la ferestre
Sa-nmugureasca-n fluiere
De-argint.

Sunt soapte care aprind faclii pe sub ferestre de argint.

_______________________________

Ruptura

Amnezia adanceste prapastia dintre noi
dar eu
Te vad
In lumini difuze de semafoare;
Te aud
In soapte straine, ametitoare;
Te simt
In umbre de vant ratacitoare.

Las corbii sa zboare pe aeroplane
Si-mi indes dragostea in inima cu un ac.
Te vad in bucati de sticla si ziduri goale
Si te aduc mai aproape de sfarsit.

Inima mi-a ajuns hrana pentru nori
Si-a sapat ferestra-n cer, pana la soare,
Au ramas doar batai risipite pe-o hartie
Si ochi bolnavi s-asculte menuetul.

-->printre primele scrise vreodata.