03-06-2011, 12:11 AM
.Dudiii - mersi mult de tot si tie :zuppy02:
4.
Se privi în oglindă încă o dată, la fel de nemulţumit şi păşi grăbit spre dulap. Abia reuşi să-şi facă ordine în noul său dormitor şi puteai să zici că s-a străduit în zadar. Avea nevoie de o menajeră. Nu trebuia să-şi bată capul de aşa chestii mărunte când locuia în Londra, dar aici era singur şi trebuia să se organizeze. Se va gândi la asta mâine.
Până la urmă, Michael a ales să îmbrace un costum deschis la culoare, care s-a aranjat foarte bine pe corpul său atletic. Pantofii, puţin mai întunecaţi, erau pe măsură. Când a ieşit din casă, era trecut de şaptesprezece. A ridicat puţin capul şi văzu că cerul e lipsit de nori. Şi-a pipăit buzunarul de la blugi, dorind să se asigure că nu a uitat cheia de la maşină. Zâmbi mulţumit şi păşi grăbit spre automobil. În mai puţin de jumătate de oră a ajuns la restaurantul cu pricina. A parcat maşina şi atunci îi sună telefonul. Era Dorian, care-l anunţă că deja a sosit şi îl aşteaptă la intrare.
La cunoscut imediat, nu s-a schimbat absolut deloc. De fapt părul său era puţin mai scurt acum, dacă ţinea minte bine aşa detalii. Acum vârfurile roşcate abia îi atingeau umerii, în rest era pe vechi. Dorian era îmbrăcat într-un costum negru, foarte elegant ce îi modela corpul perfect. Spre deosebire de Michael avea şi cravată, una de culoare roşu-închis. Michael nu le suporta, dar îi plăcea să le admire pe altcineva.
Dorian zâmbi şi îi făcu semn cu mâna, iar când s-au apropiat, bărbaţii au dat mâna şi s-au îmbrăţişat scurt, dar călduros.
- Îmi pare bine să te văd, Michael.
- Åži mie, Dorian.
Pentru o clipă au tăcut ambii şi doar se priveau intens, dar Dorian îşi reveni destul de repede şi îl invită la masă.
Un chelner îmbrăcat decent s-a apropiat de ei şi le-a spus să-l urmeze. Era o atmosferă foarte plăcută în jur, iar muzica vie le alina urechile. În momentul când mergeau spre masa rezervată de Dorian, un tânăr interpreta o melodie la liră, iar mai apoi o fată drăguţă a cântat la chitară. Dar lucrurile acestea le-a captat atenţia pentru foarte puţin timp, căci cei doi erau mult mai interesaţi să afle noutăţi unul de la altul. Dorian şi-a exprimat dorinţa să aleagă el băutura pentru seara asta, iar Michael nu era împotrivă. Au discutat pe diverse teme, începând cu timpul de afară şi terminând cu divorţul lui Michael. Erau ameţiţi ambii de alcool, dar se simţeau minunat. La un moment dat, Dorian a întrebat:
- Nu mai ai planuri pe azi?
- Pare să mă grăbesc undeva?
Dorian surâse şi zise:
- Doar m-am asigurat. Dacă nu eşti împotrivă, mai târziu pot să organizez o mică petrecere privată, doar vrei să te distrezi, am dreptate?
- Faci aluzie la prostituatele tale? întrebă Michael şi zâmbi ironic.
- Sunt nişte bucate foarte bune unele şi unii, fii sigur de asta. Şi sunt în stare de orice.
- Nu sunt împotrivă, Dorian, dar mai întâi aş vrea să petrec mai mult timp cu tine. Ce zici de un club de noapte?
- Fără asta nu se poate, răspunse roşcatul şi începu să râdă.
Ambii simţeau că va fi o noapte excelentă şi anume de aşa ceva avea nevoie englezul nostru. Trebuia să se relaxeze.
¤¤¤
Mana avea în mâini un urs de pluş, extrem de mare şi drăguţ şi zâmbea larg, iar ceilalţi doi o priveau amuzaţi până la disperare.
- Parcă ai fi un copil mic, zău, zise Emma într-un sfârşit.
- Da? În orice caz nu mai dorm cu tine, căci mi-am găsit un partener mai bun, care sigur nu dă din picioare prin somn. Mulţumesc mult de tot, Katsumi.
- Cu plăcere.
- Katsumi, nu ştiam că eşti aşa bun la arme, zise Emma încântată.
- Nu sunt bun, e ceva obişnuit pentru un băiat.
Emma ridică din umeri. Logic, nu avea de unde să ştie aşa detalii. Îl privi pe băiatul din faţa ei, apoi cobori ochii la sticla de bere ce o ţinea în mână şi se miră de cum nu era încă beat.
- Ai băut foarte mult şi nu pare să fii măcăr ameţit.
- Ba priveşte la ochii lui, parcă sunt din sticlă! sări repede Mana.
Emma îl privi atent şi într-adevăr era aşa. A băut ceva vodkă şi acum bere, încă puţin şi puteau să se pregătească să-l ducă în braţe.
- Totul e normal, zise Katsumi plictisit.
- Aha, să-i zici asta câinelui acela, zise Mana arătând cu degetul spre un căţel negru ce rodea ceva lângă o bancă.
Katsumi răsuflă din greu - deja îl enervau ambele. Trebuia să se ducă singur undeva şi să bea fără comentarii isterice.
- Cred că e momentul să ne întoarcem, zise el şi se porni în direcţia opusă.
- Dar e prea devreme! exclamă Emma dezămăgită.
- Poţi să pleci, noi nu ne întoarcem azi! Avem o singură zi în săptămână şi ne vom distra pe cinste.
Katsumi ignoră replica Manei şi nu se opri din mers.
¤¤¤
4.
Se privi în oglindă încă o dată, la fel de nemulţumit şi păşi grăbit spre dulap. Abia reuşi să-şi facă ordine în noul său dormitor şi puteai să zici că s-a străduit în zadar. Avea nevoie de o menajeră. Nu trebuia să-şi bată capul de aşa chestii mărunte când locuia în Londra, dar aici era singur şi trebuia să se organizeze. Se va gândi la asta mâine.
Până la urmă, Michael a ales să îmbrace un costum deschis la culoare, care s-a aranjat foarte bine pe corpul său atletic. Pantofii, puţin mai întunecaţi, erau pe măsură. Când a ieşit din casă, era trecut de şaptesprezece. A ridicat puţin capul şi văzu că cerul e lipsit de nori. Şi-a pipăit buzunarul de la blugi, dorind să se asigure că nu a uitat cheia de la maşină. Zâmbi mulţumit şi păşi grăbit spre automobil. În mai puţin de jumătate de oră a ajuns la restaurantul cu pricina. A parcat maşina şi atunci îi sună telefonul. Era Dorian, care-l anunţă că deja a sosit şi îl aşteaptă la intrare.
La cunoscut imediat, nu s-a schimbat absolut deloc. De fapt părul său era puţin mai scurt acum, dacă ţinea minte bine aşa detalii. Acum vârfurile roşcate abia îi atingeau umerii, în rest era pe vechi. Dorian era îmbrăcat într-un costum negru, foarte elegant ce îi modela corpul perfect. Spre deosebire de Michael avea şi cravată, una de culoare roşu-închis. Michael nu le suporta, dar îi plăcea să le admire pe altcineva.
Dorian zâmbi şi îi făcu semn cu mâna, iar când s-au apropiat, bărbaţii au dat mâna şi s-au îmbrăţişat scurt, dar călduros.
- Îmi pare bine să te văd, Michael.
- Åži mie, Dorian.
Pentru o clipă au tăcut ambii şi doar se priveau intens, dar Dorian îşi reveni destul de repede şi îl invită la masă.
Un chelner îmbrăcat decent s-a apropiat de ei şi le-a spus să-l urmeze. Era o atmosferă foarte plăcută în jur, iar muzica vie le alina urechile. În momentul când mergeau spre masa rezervată de Dorian, un tânăr interpreta o melodie la liră, iar mai apoi o fată drăguţă a cântat la chitară. Dar lucrurile acestea le-a captat atenţia pentru foarte puţin timp, căci cei doi erau mult mai interesaţi să afle noutăţi unul de la altul. Dorian şi-a exprimat dorinţa să aleagă el băutura pentru seara asta, iar Michael nu era împotrivă. Au discutat pe diverse teme, începând cu timpul de afară şi terminând cu divorţul lui Michael. Erau ameţiţi ambii de alcool, dar se simţeau minunat. La un moment dat, Dorian a întrebat:
- Nu mai ai planuri pe azi?
- Pare să mă grăbesc undeva?
Dorian surâse şi zise:
- Doar m-am asigurat. Dacă nu eşti împotrivă, mai târziu pot să organizez o mică petrecere privată, doar vrei să te distrezi, am dreptate?
- Faci aluzie la prostituatele tale? întrebă Michael şi zâmbi ironic.
- Sunt nişte bucate foarte bune unele şi unii, fii sigur de asta. Şi sunt în stare de orice.
- Nu sunt împotrivă, Dorian, dar mai întâi aş vrea să petrec mai mult timp cu tine. Ce zici de un club de noapte?
- Fără asta nu se poate, răspunse roşcatul şi începu să râdă.
Ambii simţeau că va fi o noapte excelentă şi anume de aşa ceva avea nevoie englezul nostru. Trebuia să se relaxeze.
¤¤¤
Mana avea în mâini un urs de pluş, extrem de mare şi drăguţ şi zâmbea larg, iar ceilalţi doi o priveau amuzaţi până la disperare.
- Parcă ai fi un copil mic, zău, zise Emma într-un sfârşit.
- Da? În orice caz nu mai dorm cu tine, căci mi-am găsit un partener mai bun, care sigur nu dă din picioare prin somn. Mulţumesc mult de tot, Katsumi.
- Cu plăcere.
- Katsumi, nu ştiam că eşti aşa bun la arme, zise Emma încântată.
- Nu sunt bun, e ceva obişnuit pentru un băiat.
Emma ridică din umeri. Logic, nu avea de unde să ştie aşa detalii. Îl privi pe băiatul din faţa ei, apoi cobori ochii la sticla de bere ce o ţinea în mână şi se miră de cum nu era încă beat.
- Ai băut foarte mult şi nu pare să fii măcăr ameţit.
- Ba priveşte la ochii lui, parcă sunt din sticlă! sări repede Mana.
Emma îl privi atent şi într-adevăr era aşa. A băut ceva vodkă şi acum bere, încă puţin şi puteau să se pregătească să-l ducă în braţe.
- Totul e normal, zise Katsumi plictisit.
- Aha, să-i zici asta câinelui acela, zise Mana arătând cu degetul spre un căţel negru ce rodea ceva lângă o bancă.
Katsumi răsuflă din greu - deja îl enervau ambele. Trebuia să se ducă singur undeva şi să bea fără comentarii isterice.
- Cred că e momentul să ne întoarcem, zise el şi se porni în direcţia opusă.
- Dar e prea devreme! exclamă Emma dezămăgită.
- Poţi să pleci, noi nu ne întoarcem azi! Avem o singură zi în săptămână şi ne vom distra pe cinste.
Katsumi ignoră replica Manei şi nu se opri din mers.
¤¤¤