26-05-2011, 12:03 AM
Hey, mersi mult ambelor. Iată un nou capitol. Lectură plăcută.
2.
Michael Jairo şi-a atins un scop, unul foarte important. A ajuns în Detroit şi de acum încolo va locui aici. Nu îi venea să creadă că a scăpat de Londra, de vremea ei posomorâtă şi de Katherine. Acum era liber şi nu mai conta că i-au rămas o mulţime de amintiri neplăcute, mai ales în legătură cu divorţul. Va începe o viaţă nouă în America sau nu - deja a început-o.
Bărbatul surâse satisfăcut. Avea o dispoziţie minunată chiar de dimineaţă şi era sigur că nimic nu va fi în stare să i-o strice. După ce a luat micul dejun, în noul lui apartament, l-a sunat Dorian, unul din partenerii săi. Au avut câteva afaceri împreună şi până la urmă s-au împrietenit. Problema era că se vedeau foarte rar, doar când venea Dorian în Londra. De acum încolo nu mai era o problemă.
S-au înţeles să se întâlnească seara la un restaurant şi după ce vor lua cina, Dorian îi va arăta câteva locuri prin oraş. De fapt Dorian era un tip ingenios şi interesant, dar se ocupa cu nişte chestii nu tocmai curate. I-a spus despre asta într-o seară, când s-au îmbătat până la exasperare. La urma urmei nu era treaba lui, mai ales că nici el nu era sfânt. Avea câteva pete pe reputaţia sa şi sigur nu vor dispărea niciodată, cât nu s-ar strădui.
Ha, poate chiar e în favoarea lui. Uneori are nişte pofte ciudate şi nu ar fi o problemă să găsească curve gata de orice pentru bani în Detroit. Şi banii la sigur nu erau o problemă.
Dar să nu uite pentru ce a venit aici cu adevărat.
"De ce mi-am adus aminte? Credeam că dispiziţia mea va ţine o veşnicie..."
¤¤¤
Mana trezeÅŸte-te!
- Lasă-mă să dorm, te implor! Dă-mi paceeee!
Fata îşi trase plapuma peste cap şi încercă să adoarmă la loc, dar Emma nu se dădu bătută aşa uşor. Trase plapuma cu putere şi o aruncă pe podea, cât mai departe de pat. Mana mai nu începu să plângă de neputinţă. Ura să se trezească dimineaţa.
- Îmi vei plăti pentru asta, zise ea iritată.
- E joi, Mana, ai uitat?
ÃŽi trecu somnul imediat.
- Cât e ora?! întrebă ea speriată.
- 12:00, răspunse Emma şi zâmbi.
- Ah, de ce m-ai trezit tocmai acum?! Eu de când aştept ziua asta blestemată!
- Acum mă cerţi că nu te-am trezit? Fetiţo, singură nu ştii ce vrei, bolmoji Emma supărată.
- Scuze, scuze! Ah, e joi, cum am putut să dorm ca o nesimţită, e unica zi liberă din săptămână şi deja am ratat atâtea ore! Puteam să mă distrez de minune...
- Fă un duş şi îmbracă-te, nu e aşa oribil. Vom reuşi să facem tot ce am plănuit.
În jumătate de oră erau ambele gata de plecare. Emma purta o pereche de blugi negri şi un tricou larg de culoare albă cu simbol "Nirvana", iar în picioare avea o pereche de converşi. Mana, dimpotrivă, a îmbrăcat o fustiţă scurtă şi o bluză extra-mulată pe corp.
- Serios, nu te-ai săturat de fuste toată săptămâna? întrebă prima aproape cu dezgust.
- Aşa-mi place mie. Vreau să port fuste şi când nu sunt pe post de prostituată.
- Bine, cum zici. Ah, nu ţi-am spus, îşi aduse aminte Emma.
- Ce?
- Katsumi a spus că vrea să iasă şi el.
- Da?! Sper că nu va ploua din cauza asta.
Emma zâmbi şi îi răspunse:
- Lasă sarcasmul, să mergem mai bine.
- Pur şi simplu nu m-am aşteptat, de obicei joi citeşte sau desenează chestiile alea.
- Nu mai spune, Katsumi chiar desenează frumos!
- Åži ce rost?
- Pentru el înseamnă ceva, nu ai de unde şti.
- Parcă tu ştii...
- Am terminat discuţia, căci simt că ne vom certa şi nu vreau să se întâmple asta, mai ales de la aşa nimic.
- Foarte bine.
¤¤¤
După ce i-a transmis banii lui Xavier, l-a sunat pe Michael şi i-a propus să se întâlnească diseară. Nu putea susţine că moare de dor, dar vroia să-l vadă. Se simţea bine lângă el, atâta tot. Nu putea ignora aşa oameni nici chiar dacă şi-ar fi dorit, căci erau foarte puţini şi nu exagera de data asta. Nu l-a atras niciodată în sensul acela, chiar dacă erau ambii bisexuali. Erau... poate amici? Mai trebuia să se gândească la subiectul dat, dar un lucru îl ştia bine - lui Dorian îi plăcea gândul că se vor vedea mai des de azi înainte.
Îşi aduse aminte de Mana. Nu putea să înţeleagă de ce o lasă să facă atâtea prostii şi de ce nu o pedepseşte. Era o greşeală amarnică pe care o comitea conştient. Dacă Xavier ar afla că una din prostituate are aşa privilegii, ambii ar căpăta mari probleme. Spera măcăr că tipa are minte în cap, câtuşi de puţină, şi nu va spune nimănui despre discuţia lor. Nici prietenei sale. Ah, îşi dădu seama că s-a format o prietenie între cei trei, Mana, Emma şi Katsumi. De unde până unde? Poate pentru că toţi trei nu sunt mulţumiţi de ceea ce fac? Erau unici în asta, exact. Doar aceste curve nu sunt mulţumite, chiar dacă au toate condiţiile. Asta îl irita la culme. Katsumi mereu a fost singuratic şi niciodată nu a comunicat mai mult decât socotea de cuviinţă cu ceilalţi. Când a apărut Emma, s-au schimbat multe, iar după ce a venit Mana...
"Trebuie să încetez, nu e bine deloc" gândi el şi îşi alungă acele gânduri stranii din cap.
Nu trebuia să îl intereseze care târfe prietenesc, erau doar treaba lor. Nu le era interzis nici să facă sex, nici să aibă relaţii - libertate totală. Regulile cele mai stricte erau urmate de toţi şi ştiute pe derost, căci dacă se întâmpla ca cineva să greşească, apărea Xavier şi situaţia devenea insuportabilă.
¤¤¤
2.
Michael Jairo şi-a atins un scop, unul foarte important. A ajuns în Detroit şi de acum încolo va locui aici. Nu îi venea să creadă că a scăpat de Londra, de vremea ei posomorâtă şi de Katherine. Acum era liber şi nu mai conta că i-au rămas o mulţime de amintiri neplăcute, mai ales în legătură cu divorţul. Va începe o viaţă nouă în America sau nu - deja a început-o.
Bărbatul surâse satisfăcut. Avea o dispoziţie minunată chiar de dimineaţă şi era sigur că nimic nu va fi în stare să i-o strice. După ce a luat micul dejun, în noul lui apartament, l-a sunat Dorian, unul din partenerii săi. Au avut câteva afaceri împreună şi până la urmă s-au împrietenit. Problema era că se vedeau foarte rar, doar când venea Dorian în Londra. De acum încolo nu mai era o problemă.
S-au înţeles să se întâlnească seara la un restaurant şi după ce vor lua cina, Dorian îi va arăta câteva locuri prin oraş. De fapt Dorian era un tip ingenios şi interesant, dar se ocupa cu nişte chestii nu tocmai curate. I-a spus despre asta într-o seară, când s-au îmbătat până la exasperare. La urma urmei nu era treaba lui, mai ales că nici el nu era sfânt. Avea câteva pete pe reputaţia sa şi sigur nu vor dispărea niciodată, cât nu s-ar strădui.
Ha, poate chiar e în favoarea lui. Uneori are nişte pofte ciudate şi nu ar fi o problemă să găsească curve gata de orice pentru bani în Detroit. Şi banii la sigur nu erau o problemă.
Dar să nu uite pentru ce a venit aici cu adevărat.
"De ce mi-am adus aminte? Credeam că dispiziţia mea va ţine o veşnicie..."
¤¤¤
Mana trezeÅŸte-te!
- Lasă-mă să dorm, te implor! Dă-mi paceeee!
Fata îşi trase plapuma peste cap şi încercă să adoarmă la loc, dar Emma nu se dădu bătută aşa uşor. Trase plapuma cu putere şi o aruncă pe podea, cât mai departe de pat. Mana mai nu începu să plângă de neputinţă. Ura să se trezească dimineaţa.
- Îmi vei plăti pentru asta, zise ea iritată.
- E joi, Mana, ai uitat?
ÃŽi trecu somnul imediat.
- Cât e ora?! întrebă ea speriată.
- 12:00, răspunse Emma şi zâmbi.
- Ah, de ce m-ai trezit tocmai acum?! Eu de când aştept ziua asta blestemată!
- Acum mă cerţi că nu te-am trezit? Fetiţo, singură nu ştii ce vrei, bolmoji Emma supărată.
- Scuze, scuze! Ah, e joi, cum am putut să dorm ca o nesimţită, e unica zi liberă din săptămână şi deja am ratat atâtea ore! Puteam să mă distrez de minune...
- Fă un duş şi îmbracă-te, nu e aşa oribil. Vom reuşi să facem tot ce am plănuit.
În jumătate de oră erau ambele gata de plecare. Emma purta o pereche de blugi negri şi un tricou larg de culoare albă cu simbol "Nirvana", iar în picioare avea o pereche de converşi. Mana, dimpotrivă, a îmbrăcat o fustiţă scurtă şi o bluză extra-mulată pe corp.
- Serios, nu te-ai săturat de fuste toată săptămâna? întrebă prima aproape cu dezgust.
- Aşa-mi place mie. Vreau să port fuste şi când nu sunt pe post de prostituată.
- Bine, cum zici. Ah, nu ţi-am spus, îşi aduse aminte Emma.
- Ce?
- Katsumi a spus că vrea să iasă şi el.
- Da?! Sper că nu va ploua din cauza asta.
Emma zâmbi şi îi răspunse:
- Lasă sarcasmul, să mergem mai bine.
- Pur şi simplu nu m-am aşteptat, de obicei joi citeşte sau desenează chestiile alea.
- Nu mai spune, Katsumi chiar desenează frumos!
- Åži ce rost?
- Pentru el înseamnă ceva, nu ai de unde şti.
- Parcă tu ştii...
- Am terminat discuţia, căci simt că ne vom certa şi nu vreau să se întâmple asta, mai ales de la aşa nimic.
- Foarte bine.
¤¤¤
După ce i-a transmis banii lui Xavier, l-a sunat pe Michael şi i-a propus să se întâlnească diseară. Nu putea susţine că moare de dor, dar vroia să-l vadă. Se simţea bine lângă el, atâta tot. Nu putea ignora aşa oameni nici chiar dacă şi-ar fi dorit, căci erau foarte puţini şi nu exagera de data asta. Nu l-a atras niciodată în sensul acela, chiar dacă erau ambii bisexuali. Erau... poate amici? Mai trebuia să se gândească la subiectul dat, dar un lucru îl ştia bine - lui Dorian îi plăcea gândul că se vor vedea mai des de azi înainte.
Îşi aduse aminte de Mana. Nu putea să înţeleagă de ce o lasă să facă atâtea prostii şi de ce nu o pedepseşte. Era o greşeală amarnică pe care o comitea conştient. Dacă Xavier ar afla că una din prostituate are aşa privilegii, ambii ar căpăta mari probleme. Spera măcăr că tipa are minte în cap, câtuşi de puţină, şi nu va spune nimănui despre discuţia lor. Nici prietenei sale. Ah, îşi dădu seama că s-a format o prietenie între cei trei, Mana, Emma şi Katsumi. De unde până unde? Poate pentru că toţi trei nu sunt mulţumiţi de ceea ce fac? Erau unici în asta, exact. Doar aceste curve nu sunt mulţumite, chiar dacă au toate condiţiile. Asta îl irita la culme. Katsumi mereu a fost singuratic şi niciodată nu a comunicat mai mult decât socotea de cuviinţă cu ceilalţi. Când a apărut Emma, s-au schimbat multe, iar după ce a venit Mana...
"Trebuie să încetez, nu e bine deloc" gândi el şi îşi alungă acele gânduri stranii din cap.
Nu trebuia să îl intereseze care târfe prietenesc, erau doar treaba lor. Nu le era interzis nici să facă sex, nici să aibă relaţii - libertate totală. Regulile cele mai stricte erau urmate de toţi şi ştiute pe derost, căci dacă se întâmpla ca cineva să greşească, apărea Xavier şi situaţia devenea insuportabilă.
¤¤¤