22-05-2011, 08:04 PM
Nu am stat faţă în faţă cu aşa ceva, dar încerc să descriu şi să povestesc situaţii pe care mi le-am creat în minte. În acest fic se prostituiază cu forţa sau nu, atât fete cât şi băieţi. L-am pus la yaoi, pentru că o relaţie dintre doi tipi va deveni extrem de importanta şi mă voi axa pe asta. Pe parcurs apar mai multe personaje. Sper să vă placă. important: În fic va fi het, yaoi şi yuri, iar limbajul uneori vulgar. Nu voi cenzura nimic, pentru că am pus +18 la titlu, dar dacă asta e problemă, rog să fiu anunţată.
1.
Emma nu putea adormi, nu înainte să se asigure că Mana se simte bine. A văzut-o la bucătărie cu Dorian. Era vânătă la ochiul stâng şi avea obrajii înroşiţi de plâns. A vrut să se apropie, să o întrebe ce s-a întâmplat, să o calmeze, dar bărbatul a privit-o rece şi i-a făcut un semn repezit cu mâna să dispară de acolo. În acel moment ar fi fost cea mai fericită persoană de pe întregul pământ, doar dacă i se oferea şansa de a-i da un pumn în nas imbecilului, iar ca urmare să nu fie nimicită. Îşi dorea asta de mult timp, din tot sufletul, dar era interzis. Se simţea cea mai neputincioasă persoană din lume.
Mana nu s-a eliberat, chiar dacă a trecut o oră, iar Emma nu cuteza să apară iar în bucătărie. Nu era genul care să caute neplăcerile cu lumânarea şi chiar dacă se ferea de asta, totul ieşea invers... mereu.
Neavând ce face, căci numai de somn nu-i era în acel moment, îşi mută privirea la geam. Cerul întunecat era plin de stele şi ea zâmbi trist. Îşi aduse aminte...
- Surioară, priveşte la cer!
- Eric, nu acum, zise fetiţa, fiind ocupată cu un desen.
Fratele ei apăru pe neaşteptate şi o trase de mânuţă, ca să îi arate ce intenţionase.
- Vezi acele două stele?
- Eric, sunt o mulţime!
- Fii atentă, sunt cele mai strălucitoare! Sunt mama şi tata, ai încredere în mine.
Fetiţa zâmbi fericită, căci acele vorbe rostite cu căldură, îi ridicară momentan dispoziţia.
- Crezi că ne privesc acum, ne văd?
- Fii sigură de asta, fii sigură...
O lacrimă i se prelinse pe obraz şi o şterse cu mâna. Nu-i plăcea să plângă, să fie atât de previzibilă sau să-şi arate punctele slabe, nici faţă de sine, darămite faţă de alţii. Amintirile despre fratele său au întristat-o enorm. Îşi interzise să se mai gândească la el, căci a lăsat-o în voia sorţii, cine ştie din ce motive, iar soarta - mult mai crudă decât şi-a putut imagina vreodată, o aduse în dar unui proxenet. Cel din urmă a transformat-o într-o curvă de prima clasă, care poate satisface orice dorinţă a clientului, în dependenţă de câţi bani i-a oferit.
Din aceste gânduri sumbre, dar atât de adevărate, o sustrase uşa ce fu trântită cu putere. Nici nu a observat când a apărut Mana în camera lor. Fata de origine niponă s-a rezemat de perete şi a plecat capul, răsuflând uşurată. Emma o privi cu milă, se ridică şi o îmbrăţişă strâns. Mana era mai impulsivă, dar extrem de sensibilă şi era cea mai inocentă persoană pe care a întâlnit-o vreodată. Pe zi ce trecea, se stingea acea inocenţă şi dispărea nevinovăţia din sufletul ei, pur şi simplu se spulbera în gol. Asta nu putea să nu o întristeze. Era unica ei prietenă şi nu contează cum sau unde s-au cunoscut. Prietenul la nevoie se cunoaşte...
Emma se retrase şi o privi atent în ochi. Îi mângâie obrazul şi strânse din pumni.
- Cine ţi-a făcut asta? Dorian?
- Nu, nu, a fost un client. Îţi imaginezi CE PORC? Nu-i de ajuns că mi-a învineţit tot corpul, perversul dracului, dar mi-a mai ordonat să-i ling fundul său gras şi plin de celulită. Eu, eu...
- Mana, te-am prevenit că există clienţi de genul, zise fata cu părere de rău.
Era dezgustată, ambele erau.
- A fost oribil, niciodată nu m-am simţit la fel de murdară ca în momentul când am auzit ce vrea de la mine.
- Mana, eu un singur lucru nu înţeleg - de ce te-a lovit? Ai ochiul vânăt! Toţi clienţii sunt avertizaţi că nu au voie să ne atingă faţa! E interzis, categoric!
- Pentru că nu am făcut ce mi-a cerut, crezi că era să-i fac... cum se numeşte?
- Rimming.
- Ce nume şmecher pentru aşa o chestie murdară.
- Şi Dorian? întrebă Emma îngrozită.
- M-a certat.
- Poftim?! Doar te-a certat? Nu te-a pedepsit?
- Şi eu m-am mirat. Mi-a spus că e prima şi ultima dată când fac faze de genul, că sunt o nimeni ca să îmi arăt fiţele, mai ales de faţa clienţilor şi să nu mai îndrăznesc să le stric afacerile. Mi-a spus o mulţime de lucruri, dar nimic mai mult. M-a făcut să mă simt oribilă, de nimic, dar nu m-a pedepsit. Şi să nu spui la nimeni... nu vreau să mai afle cineva...
- Sigur că nu voi spune nimănui, eu doar mă bucur că eşti bine acum. Se pare că ne-am debarasat de un client pervers, cred că nu se va mai folosi de serviciile noastre, zise Emma si zâmbi la fel de trist ca mai înainte. Mana s-a aşezat pe pat, cu faţa în pernă şi întrebă încet:
- Dar tu ai îndeplinit vreodată o sarcină la fel de scârboasă? Ai avut clienţi care doreau să le faci rimming?
- Da.
A răspuns scurt, clar şi cuprinzător, iar Mana nu mai întrebă nimic. Emma niciodata nu vorbea mult despre lucrurile ce o făceau să sufere, care o indispuneau si ea ştia foarte bine acest lucru. Emma privi din nou la cer. În acel moment avea o singură dorinţă, ca Eric să se fi greşit amarnic, că părinţii ei nu sunt acolo şi nu văd în ce s-a transformat fiica lor, acel copil nevinovat de altădată.
Realitatea era prea dură.
¤¤¤
- Îmi vreau banii înapoi şi cred că e clar - renunţ la clubul vostru! Asiatica nu e educată cum trebuie, cum puteţi oferi aşa târfe de nimic pentru aşa sume?
- Domnule, fetiţa e nouă şi încă nu a învăţat toate regulile, dar fiţi sigur că va fi pedepsită cum se cuvine.
- Şi totuşi nu pot să nu-mi exprim nemulţumirea şi dezămăgirea, la urma urmei acesta e un bordel de elită...
În acel moment uşa din lemn se deschise şi îşi făcu apariţia Dorian.
- John, eÅŸti liber.
Băiatul care discuta cu clientul dispăru de acolo în câteva clipe, uşurat că scapă de aşa un tip ciudat şi de ocara lui. Dorian şi domnul gras au rămas între patru ochi.
- Stimate domn McDarvey, sunteţi nevoit să renunţaţi la serviciile nostre. De azi înainte uşile clubului "Blue Amethyst" sunt închise pentru dumneavoastră.
- C... cum îţi permiţi?! Curva nu şi-a îndeplinit obligaţiunile şi eu...
- Şi clientul a procedat la fel. Regulile sunt pentru toţi.
Fără prea multe cuvinte, Dorian îi aruncă câteva bancnote pe masă şi plecă de acolo, salutându-l aproape forţat.
¤¤¤
1.
Emma nu putea adormi, nu înainte să se asigure că Mana se simte bine. A văzut-o la bucătărie cu Dorian. Era vânătă la ochiul stâng şi avea obrajii înroşiţi de plâns. A vrut să se apropie, să o întrebe ce s-a întâmplat, să o calmeze, dar bărbatul a privit-o rece şi i-a făcut un semn repezit cu mâna să dispară de acolo. În acel moment ar fi fost cea mai fericită persoană de pe întregul pământ, doar dacă i se oferea şansa de a-i da un pumn în nas imbecilului, iar ca urmare să nu fie nimicită. Îşi dorea asta de mult timp, din tot sufletul, dar era interzis. Se simţea cea mai neputincioasă persoană din lume.
Mana nu s-a eliberat, chiar dacă a trecut o oră, iar Emma nu cuteza să apară iar în bucătărie. Nu era genul care să caute neplăcerile cu lumânarea şi chiar dacă se ferea de asta, totul ieşea invers... mereu.
Neavând ce face, căci numai de somn nu-i era în acel moment, îşi mută privirea la geam. Cerul întunecat era plin de stele şi ea zâmbi trist. Îşi aduse aminte...
- Surioară, priveşte la cer!
- Eric, nu acum, zise fetiţa, fiind ocupată cu un desen.
Fratele ei apăru pe neaşteptate şi o trase de mânuţă, ca să îi arate ce intenţionase.
- Vezi acele două stele?
- Eric, sunt o mulţime!
- Fii atentă, sunt cele mai strălucitoare! Sunt mama şi tata, ai încredere în mine.
Fetiţa zâmbi fericită, căci acele vorbe rostite cu căldură, îi ridicară momentan dispoziţia.
- Crezi că ne privesc acum, ne văd?
- Fii sigură de asta, fii sigură...
O lacrimă i se prelinse pe obraz şi o şterse cu mâna. Nu-i plăcea să plângă, să fie atât de previzibilă sau să-şi arate punctele slabe, nici faţă de sine, darămite faţă de alţii. Amintirile despre fratele său au întristat-o enorm. Îşi interzise să se mai gândească la el, căci a lăsat-o în voia sorţii, cine ştie din ce motive, iar soarta - mult mai crudă decât şi-a putut imagina vreodată, o aduse în dar unui proxenet. Cel din urmă a transformat-o într-o curvă de prima clasă, care poate satisface orice dorinţă a clientului, în dependenţă de câţi bani i-a oferit.
Din aceste gânduri sumbre, dar atât de adevărate, o sustrase uşa ce fu trântită cu putere. Nici nu a observat când a apărut Mana în camera lor. Fata de origine niponă s-a rezemat de perete şi a plecat capul, răsuflând uşurată. Emma o privi cu milă, se ridică şi o îmbrăţişă strâns. Mana era mai impulsivă, dar extrem de sensibilă şi era cea mai inocentă persoană pe care a întâlnit-o vreodată. Pe zi ce trecea, se stingea acea inocenţă şi dispărea nevinovăţia din sufletul ei, pur şi simplu se spulbera în gol. Asta nu putea să nu o întristeze. Era unica ei prietenă şi nu contează cum sau unde s-au cunoscut. Prietenul la nevoie se cunoaşte...
Emma se retrase şi o privi atent în ochi. Îi mângâie obrazul şi strânse din pumni.
- Cine ţi-a făcut asta? Dorian?
- Nu, nu, a fost un client. Îţi imaginezi CE PORC? Nu-i de ajuns că mi-a învineţit tot corpul, perversul dracului, dar mi-a mai ordonat să-i ling fundul său gras şi plin de celulită. Eu, eu...
- Mana, te-am prevenit că există clienţi de genul, zise fata cu părere de rău.
Era dezgustată, ambele erau.
- A fost oribil, niciodată nu m-am simţit la fel de murdară ca în momentul când am auzit ce vrea de la mine.
- Mana, eu un singur lucru nu înţeleg - de ce te-a lovit? Ai ochiul vânăt! Toţi clienţii sunt avertizaţi că nu au voie să ne atingă faţa! E interzis, categoric!
- Pentru că nu am făcut ce mi-a cerut, crezi că era să-i fac... cum se numeşte?
- Rimming.
- Ce nume şmecher pentru aşa o chestie murdară.
- Şi Dorian? întrebă Emma îngrozită.
- M-a certat.
- Poftim?! Doar te-a certat? Nu te-a pedepsit?
- Şi eu m-am mirat. Mi-a spus că e prima şi ultima dată când fac faze de genul, că sunt o nimeni ca să îmi arăt fiţele, mai ales de faţa clienţilor şi să nu mai îndrăznesc să le stric afacerile. Mi-a spus o mulţime de lucruri, dar nimic mai mult. M-a făcut să mă simt oribilă, de nimic, dar nu m-a pedepsit. Şi să nu spui la nimeni... nu vreau să mai afle cineva...
- Sigur că nu voi spune nimănui, eu doar mă bucur că eşti bine acum. Se pare că ne-am debarasat de un client pervers, cred că nu se va mai folosi de serviciile noastre, zise Emma si zâmbi la fel de trist ca mai înainte. Mana s-a aşezat pe pat, cu faţa în pernă şi întrebă încet:
- Dar tu ai îndeplinit vreodată o sarcină la fel de scârboasă? Ai avut clienţi care doreau să le faci rimming?
- Da.
A răspuns scurt, clar şi cuprinzător, iar Mana nu mai întrebă nimic. Emma niciodata nu vorbea mult despre lucrurile ce o făceau să sufere, care o indispuneau si ea ştia foarte bine acest lucru. Emma privi din nou la cer. În acel moment avea o singură dorinţă, ca Eric să se fi greşit amarnic, că părinţii ei nu sunt acolo şi nu văd în ce s-a transformat fiica lor, acel copil nevinovat de altădată.
Realitatea era prea dură.
¤¤¤
- Îmi vreau banii înapoi şi cred că e clar - renunţ la clubul vostru! Asiatica nu e educată cum trebuie, cum puteţi oferi aşa târfe de nimic pentru aşa sume?
- Domnule, fetiţa e nouă şi încă nu a învăţat toate regulile, dar fiţi sigur că va fi pedepsită cum se cuvine.
- Şi totuşi nu pot să nu-mi exprim nemulţumirea şi dezămăgirea, la urma urmei acesta e un bordel de elită...
În acel moment uşa din lemn se deschise şi îşi făcu apariţia Dorian.
- John, eÅŸti liber.
Băiatul care discuta cu clientul dispăru de acolo în câteva clipe, uşurat că scapă de aşa un tip ciudat şi de ocara lui. Dorian şi domnul gras au rămas între patru ochi.
- Stimate domn McDarvey, sunteţi nevoit să renunţaţi la serviciile nostre. De azi înainte uşile clubului "Blue Amethyst" sunt închise pentru dumneavoastră.
- C... cum îţi permiţi?! Curva nu şi-a îndeplinit obligaţiunile şi eu...
- Şi clientul a procedat la fel. Regulile sunt pentru toţi.
Fără prea multe cuvinte, Dorian îi aruncă câteva bancnote pe masă şi plecă de acolo, salutându-l aproape forţat.
¤¤¤