07-07-2011, 02:02 PM
Scuzaţi-mă de dublu post, dar trebuie să pun next, mi-a venit acum dorul. Acuş mă duc la somnic şi sunt sigură că până mâine nu mă trezesc, de aceea am hotărât aşa. Vă mulţumesc mult pentru că vă pierdeţi timpul, citiţi şi lăsaţi comentarii!
ps: Jean are un vot, vă vine să credeţi?! =)
Nu se aştepta la una ca asta. Putea să jure că nu se aştepta din partea lui Kiril să fie atât de indiferent şi de neatent în public. Poate crede că nimeni nu ştie despre fiica lui? Ar fi o explicaţie, dar nu contează - e absolut iraţional ceea ce face. A mai dovedit încă o dată cât de imbecil poate fi. Jean a vorbit cu acea femeie, mama fetei, care i-a spus despre relaţia ei din trecut cu Kiril şi despre Claire. Ciudata aia s-a mai plâns şi de sărăcie, iar tânărul nu e zgârcit, i-a dat femeii trei sute de euro - orice pentru o informaţie atât de utilă. Nu înţelegea de ce ticălosul de Kiril nu o ajuta financiar, la urma urmei are un copil de la ea... un copil cu care şi-o trage, ce mai.
Prima dată a văzut-o pe acea fată, dar şi-a dat seama imediat cine era. Semănau foarte mult la ochi, la păr, la culoarea pielii. Doamne, nici ea nu înţelege ce face? Chiar nu ştie că e imoral, sex cu propriul tată? Păcat, părea să fie foarte simpatică, dar după răspunsul pe care l-a dat când Jean a pomenit cuvântul "amantă" s-a văzut că era bună poamă. Avea un caracter conturat.
Tânărul se ridică de la masă şi părăsi localul care i-a adus azi un succes nemaivăzut. În minte îi roiau o mulţime de gânduri şi idei, care mai de care mai ciudate. Toate aveau legătură cu răzbunarea faţă de Kiril, dar directorul va mai aştepta. Acum avea ceva mai important de făcut, mult mai important. Trebuia să facă cunoştinţă cu Chris, fratele lui de sânge.
***
- Chris, aşteaptă! Chris, la naiba!
Alex nu mai ştia ce să facă. Christian s-a supărat pe Mark, care de data asta a întrecut orice măsură. Coleguţul lor "iubit" l-a ofensat pe iubitul său, spunându-i în faţă că e un ratat, fără bani şi fără părinţi normali (aici probabil a avut în vedere că părinţii brunetului nu se interesează de el şi nu vin la şcoală). Acum Chris nu vorbea cu nimeni, nici măcăr cu el, Alex!
- Lasă-l să plece, Alex, mereu îl vei apăra? În locul tău nu mai vorbeam cu aşa nenorocit, nu e de nasul tău, încă nu ai înţeles? E altul, nu trebuie să fie lângă noi! se auzi vocea iritată a lui Mark, iar elevii care erau de faţă râdeau. În cor, ca proştii.
Chris se opri pe loc. Era cu spatele la ei, dar a auzit totul, cuvinţel în cuvinţel. Îşi lăsă capul în jos, forţându-se să nu se întoarcă şi să-l lovească pe ticălosul acela. Nu dorea ca cineva să îi vadă lacrimile ce îi inundau ochii. A strâns pumnii şi a dorit să plece de acolo, dar a auzit vocea lui Alex. Trebuia să vadă ce îi va răspunde lui Sempley...
- Mark, ai dreptate într-o oarecare măsură. Chiar m-ai pus pe gânduri de data asta, zise Alex pe un ton cât se putea de serios.
Lui Chris nu îi venea să creadă, părea imposibil! Nu putea fi adevărat! Alex nu putea să vorbească aşa despre el, numai nu după toate momentele petrecute împreună, după... nu, nu, nu! A căzut de acord cu Sempley, şi pentru el Chris era un nimic. Nu se aştepta la una ca asta, a fugit de acolo într-o clipită, dar nimeni nu îl văzu, căci toţi priveau cu atenţie scena dintre Alex şi Mark. Cel din urmă s-a apropiat de blond cu un zâmbet până la urechi şi a spus:
- Îmi pare foarte bine că eşti de acord cu mine.
- Da, dar vreau să mai adaug ceva, zise Alex şi zâmbi frumos.
- Da, sigur că da, prietene!
- Ai dreptate, Chris nu are toţi banii pe care îi ai tu. Chris nu are nici părinţi ca ai tăi. Chris nu e ca elevii acestui liceu prestigios, dar... poţi să îţi dai seama că totuşi înseamnă ceva pentru mine, dacă tot prietenesc cu el atâta timp? Şi vrei să îţi mai spun ceva, Mark? Vrei să te uimesc? Eu şi Chris...
- Alex, nu trebuie să faci asta, se auzi o voce în spatele lor.
Toţi cei prezenţi s-au întors spre cel care a decis să întrerupă aşa moment.
- Tu cine eşti? întrebă Alex, încrutându-se.
- Nu contează, dar ceea ce vrei să faci e o greşeală mare. Nu fi egoist, gândeşte-te la Chris, zise brunetul şi zâmbi galeş, de parcă ar fi făcut o glumă.
Nimeni nu înţelegea nimic, dar Alex îşi dădu imediat seama despre ce merge vorba.
- Ai dreptate, dar trebuie să termin cumva discuţia cu Mark, nu-i aşa "prietene"?
- Sigur, Alex, ce ai vrut să spui? întrebă Mark voios.
- Mai bine îţi demonstrez.
În acel moment i-a tras un pumn puternic în faţă. Mark a căzut jos şi s-a lovit cu capul de perete. Avea faţa numai sânge, care îi ţâşni imediat din nas, dar din fericire (sau din păcate) nu şi-a pierdut cunoştinţa.
- Acestea au fost ultimile tale cuvinte de rău în adresa lui Chris, ai înţeles?
Fără să mai aştepte un răspuns, a plecat de acolo. Nu ştia cine e necunoscutul care l-a oprit când dorea să facă un anunţ în legătură cu relaţia lui mai specială, dar bine că a apărut! Nu s-a gândit la Chris şi nu era să fie corect. Şi dacă tot veni vorba de Chris, trebuia să îl găsească până nu a făcut vreo prostie.
***
Cineva l-a îmbrăţişat şi l-a mângâiat pe cap. Nu putea să vadă cine e, dar nici nu îl interesa. Ştia că nu era Alex, cel care l-a trădat, s-a folosit şi şi-a bătut joc. Asta era important, restul nu conta.
- Calmează-te, nu trebuie să plângi, nu voi mai permite nimănui să te ofenseze, îi şoptea Jean fratelui său.
Acesta era primul lor contact. Dacă ar fi ştiut de la început în ce condiţii învăţa fratele său... la dracu, de ar fi ştiut că are un frate! Chris nu merita asta, era prea inocent, asemeni unui înger, iar la acest liceu activau numai tâmpiţi şi retardaţi!
- Alex.. de ce... nu înţeleg...
- Linişteşte-te, îi şopti Jean şi îl sărută apăsat pe frunte.
Atunci Chris îşi reveni puţin şi ridică capul să vadă cine e băiatul care-i vorbeşte atât de blând.
***
ps: Jean are un vot, vă vine să credeţi?! =)
Capitolul 6
Nu se aştepta la una ca asta. Putea să jure că nu se aştepta din partea lui Kiril să fie atât de indiferent şi de neatent în public. Poate crede că nimeni nu ştie despre fiica lui? Ar fi o explicaţie, dar nu contează - e absolut iraţional ceea ce face. A mai dovedit încă o dată cât de imbecil poate fi. Jean a vorbit cu acea femeie, mama fetei, care i-a spus despre relaţia ei din trecut cu Kiril şi despre Claire. Ciudata aia s-a mai plâns şi de sărăcie, iar tânărul nu e zgârcit, i-a dat femeii trei sute de euro - orice pentru o informaţie atât de utilă. Nu înţelegea de ce ticălosul de Kiril nu o ajuta financiar, la urma urmei are un copil de la ea... un copil cu care şi-o trage, ce mai.
Prima dată a văzut-o pe acea fată, dar şi-a dat seama imediat cine era. Semănau foarte mult la ochi, la păr, la culoarea pielii. Doamne, nici ea nu înţelege ce face? Chiar nu ştie că e imoral, sex cu propriul tată? Păcat, părea să fie foarte simpatică, dar după răspunsul pe care l-a dat când Jean a pomenit cuvântul "amantă" s-a văzut că era bună poamă. Avea un caracter conturat.
Tânărul se ridică de la masă şi părăsi localul care i-a adus azi un succes nemaivăzut. În minte îi roiau o mulţime de gânduri şi idei, care mai de care mai ciudate. Toate aveau legătură cu răzbunarea faţă de Kiril, dar directorul va mai aştepta. Acum avea ceva mai important de făcut, mult mai important. Trebuia să facă cunoştinţă cu Chris, fratele lui de sânge.
***
- Chris, aşteaptă! Chris, la naiba!
Alex nu mai ştia ce să facă. Christian s-a supărat pe Mark, care de data asta a întrecut orice măsură. Coleguţul lor "iubit" l-a ofensat pe iubitul său, spunându-i în faţă că e un ratat, fără bani şi fără părinţi normali (aici probabil a avut în vedere că părinţii brunetului nu se interesează de el şi nu vin la şcoală). Acum Chris nu vorbea cu nimeni, nici măcăr cu el, Alex!
- Lasă-l să plece, Alex, mereu îl vei apăra? În locul tău nu mai vorbeam cu aşa nenorocit, nu e de nasul tău, încă nu ai înţeles? E altul, nu trebuie să fie lângă noi! se auzi vocea iritată a lui Mark, iar elevii care erau de faţă râdeau. În cor, ca proştii.
Chris se opri pe loc. Era cu spatele la ei, dar a auzit totul, cuvinţel în cuvinţel. Îşi lăsă capul în jos, forţându-se să nu se întoarcă şi să-l lovească pe ticălosul acela. Nu dorea ca cineva să îi vadă lacrimile ce îi inundau ochii. A strâns pumnii şi a dorit să plece de acolo, dar a auzit vocea lui Alex. Trebuia să vadă ce îi va răspunde lui Sempley...
- Mark, ai dreptate într-o oarecare măsură. Chiar m-ai pus pe gânduri de data asta, zise Alex pe un ton cât se putea de serios.
Lui Chris nu îi venea să creadă, părea imposibil! Nu putea fi adevărat! Alex nu putea să vorbească aşa despre el, numai nu după toate momentele petrecute împreună, după... nu, nu, nu! A căzut de acord cu Sempley, şi pentru el Chris era un nimic. Nu se aştepta la una ca asta, a fugit de acolo într-o clipită, dar nimeni nu îl văzu, căci toţi priveau cu atenţie scena dintre Alex şi Mark. Cel din urmă s-a apropiat de blond cu un zâmbet până la urechi şi a spus:
- Îmi pare foarte bine că eşti de acord cu mine.
- Da, dar vreau să mai adaug ceva, zise Alex şi zâmbi frumos.
- Da, sigur că da, prietene!
- Ai dreptate, Chris nu are toţi banii pe care îi ai tu. Chris nu are nici părinţi ca ai tăi. Chris nu e ca elevii acestui liceu prestigios, dar... poţi să îţi dai seama că totuşi înseamnă ceva pentru mine, dacă tot prietenesc cu el atâta timp? Şi vrei să îţi mai spun ceva, Mark? Vrei să te uimesc? Eu şi Chris...
- Alex, nu trebuie să faci asta, se auzi o voce în spatele lor.
Toţi cei prezenţi s-au întors spre cel care a decis să întrerupă aşa moment.
- Tu cine eşti? întrebă Alex, încrutându-se.
- Nu contează, dar ceea ce vrei să faci e o greşeală mare. Nu fi egoist, gândeşte-te la Chris, zise brunetul şi zâmbi galeş, de parcă ar fi făcut o glumă.
Nimeni nu înţelegea nimic, dar Alex îşi dădu imediat seama despre ce merge vorba.
- Ai dreptate, dar trebuie să termin cumva discuţia cu Mark, nu-i aşa "prietene"?
- Sigur, Alex, ce ai vrut să spui? întrebă Mark voios.
- Mai bine îţi demonstrez.
În acel moment i-a tras un pumn puternic în faţă. Mark a căzut jos şi s-a lovit cu capul de perete. Avea faţa numai sânge, care îi ţâşni imediat din nas, dar din fericire (sau din păcate) nu şi-a pierdut cunoştinţa.
- Acestea au fost ultimile tale cuvinte de rău în adresa lui Chris, ai înţeles?
Fără să mai aştepte un răspuns, a plecat de acolo. Nu ştia cine e necunoscutul care l-a oprit când dorea să facă un anunţ în legătură cu relaţia lui mai specială, dar bine că a apărut! Nu s-a gândit la Chris şi nu era să fie corect. Şi dacă tot veni vorba de Chris, trebuia să îl găsească până nu a făcut vreo prostie.
***
Cineva l-a îmbrăţişat şi l-a mângâiat pe cap. Nu putea să vadă cine e, dar nici nu îl interesa. Ştia că nu era Alex, cel care l-a trădat, s-a folosit şi şi-a bătut joc. Asta era important, restul nu conta.
- Calmează-te, nu trebuie să plângi, nu voi mai permite nimănui să te ofenseze, îi şoptea Jean fratelui său.
Acesta era primul lor contact. Dacă ar fi ştiut de la început în ce condiţii învăţa fratele său... la dracu, de ar fi ştiut că are un frate! Chris nu merita asta, era prea inocent, asemeni unui înger, iar la acest liceu activau numai tâmpiţi şi retardaţi!
- Alex.. de ce... nu înţeleg...
- Linişteşte-te, îi şopti Jean şi îl sărută apăsat pe frunte.
Atunci Chris îşi reveni puţin şi ridică capul să vadă cine e băiatul care-i vorbeşte atât de blând.
***