29-06-2011, 10:18 PM
Întâi pozele şi apoi un capitol nou. Nu mai pun cont până nu recuperez şi eu la ficuri, iar asta va dura un pic. Mă iertaţi. Şi mulţumesc enorm pentru comentarii! :*
:zuppy05:
Posterul Ficului
http://xmages.net/storage/10/1/0/a/7/upl...ae018b.jpg
Christian
http://xmages.net/storage/10/1/0/0/e/upl...832d19.jpg
http://xmages.net/storage/10/1/0/d/0/upl...19214f.jpg
http://xmages.net/storage/10/1/0/4/a/upl...2ac8ce.jpg
http://xmages.net/storage/10/1/0/4/a/upl...b452a6.jpg
http://xmages.net/storage/10/1/0/2/7/upl...fcd49d.jpg
Alex
http://xmages.net/storage/10/1/0/d/f/upl...d9b54b.jpg
http://xmages.net/storage/10/1/0/1/0/upl...baba84.jpg
Colin
http://xmages.net/storage/10/1/0/8/8/upl...8f1d5d.jpg
http://xmages.net/storage/10/1/0/a/7/upl...80af30.jpg
Kiril
http://xmages.net/storage/10/1/0/a/d/upl...06f9bf.jpg
Jean
http://xmages.net/storage/10/1/0/9/d/upl...353970.png
Claire
http://xmages.net/storage/10/1/0/e/3/upl...7e7f73.jpg
Kiril aştepta nervos ca cineva să deschidă uşa aia blestemată. Nu înţelegea de ce nimeni nu a făcut-o până acum, mai ales că trecuseră trei minute de când tot suna şi suna. În sfârşit dorinţa i se îndeplini, iar Claire îl privi cu o mutriţă extrem de enervată.
"Chiar nu înţeleg cu ce am greşit de data asta" gândi el nedumerit.
- Salut, Claire. Îţi mulţumesc pentru că nu m-ai lăsat să aştept zece ore până îţi ridici tu funduleţul ăla obraznic de pe canapea să-mi deschizi. Sunt mai mult ca sigur că priveai televizorul.
- Bună şi ţie, tati. Îţi mulţumesc şi eu din tot sufletul că ai apărut acum, la momentul potrivit! exclamă ea cu răutate în voce şi se intoarse, păşind direct spre sufragerie.
Kiril ridică sprâncenele în cel mai ironic mod de care era în stare şi o urmă şi mai nedumerit.
- Nu vrei să duci astea la bucătărie? o întrebă bărbatul şi îi întinse un pachet plin cu produse alimentare.
Claire nu zise nimic, luă pachetul şi se porni să-l ducă, dar auzi vocea tatălui ei:
- Eu mă duc să vorbesc cu Colin, sper că e acasă...
- Nu! exclamă ea îngrijorată şi sări înaintea lui, ca să-l oprească.
- Cum să înţeleg asta? întrebă el şi o privi indecis.
Fata se purta straniu şi încă nu înţelegea care e cauza, în timp ce Claire îşi dădu seama că se poartă prea ciudat şi cu o voce mai calmă, zise:
- Era foarte obosit când s-a întors, ai putea să-l laşi să doarmă.
Kiril o privi amuzat ÅŸi zise:
- Vrei să zici că ai grijă de starea lui? Sau vrei să zici că pentru tine contează ce se întâmplă cu Colin?
- De ce nu? întrebă ea provocator.
- Perfect, pe zi ce trece vă înţelegeţi tot mai bine, iar faptul dat nu poate să nu mă bucure.
Tonul tatălui ei era cât se putea de sincer, de aceea fata hotărî să mai lase de la ea şi să nu se certe fără rost.
- Nu vreau să-l trezesc acum, căci s-a culcat cu câteva minute în urmă. Era atât de obosit, încât a adormit pe loc. Stai puţin cu mine, dacă vrei... îl vom trezi peste jumătate de oră...
- Bine, căzu de acord Kiril.
Ea zâmbi larg şi se duse să ducă pachetul la bucătărie. După ce a terminat să sorteze produsele, a pus la foc încet un ibric cu apă la fiert şi s-a întors în sufragerie, unde Kiril stătea tolănit pe sofa şi o privea suspect. Îi intinse un pachet şi mai suspect.
- Asta e pentru tine.
- Ce e? întrebă Claire neînţelegătoare.
- O bombă atomică, nimic serios.
- Serios, Kiril, ce e?
- E greu să te uiţi singură? întrebă el iritat.
Ridicând din umeri, fata scoase o cutie din pachet. O deschise fără să stea mult pe gânduri şi rău făcuse, căci rămase absolut fără nici un cuvânt.
- ÃŽÅ£i place?
- Ce-i asta? întrebă ea cu vocea stinsă.
- Lenjerie intimă, foarte scumpă. Îţi place, nu-i aşa?
- Eşti întreg la minte? întrebă ea şi aruncă cutia cât colo.
El începu să râdă, prea previzibilă era fiica lui.
- Nu-i vorba dacă îmi place sau dacă nu îmi place! Un tată nu trebuie să îi cumpere unei fiice una ca asta... la dracu! Eşti un obsedat sexual! Tu ştii ce-i aia limită? întrebă ea roşie de furie.
Se luptau emoţiile înăuntrul ei şi chiar nu ştia cum să procedeze în cazul dat. Îi era frică să nu facă ceva incorect. Poate nu era nimic rău în ceea ce a făcut Kiril, dar nu în cazul lor. Ei au făcut sex şi gestul acesta îi aduse aminte.
El doar o privea şi se minuna de fata aceasta. Ştia că e total interzis ceea la ce se gândeşte, ce vrea să facă, dar nu se putea abţine, totul devenise prea periculos şi atrăgător.
- Nu vrei să probezi? întrebă el şi surâse.
Se aştepta la aşa reacţie din partea ei, dar nu a putut să nu-i cumpere acea lenjerie erotică. A observat-o când era la cumpărături cu soţia sa. Încă ţine minte cum acea femeie cu care împarte patul uneori s-a strâmbat şi a zis că numai prostituatele pot să poarte una ca asta. Kiril nu credea aşa, dar desigur nu a contrazis-o. Lenjeria era extrem de sexy şi îşi dorea nespus de mult să o vadă pe Claire. Cea din urmă, la auzul ultimei întrebări, se repezi spre dânsul şi îl apucă de gulerul delicat al cămăşii, rostind printre dinţi:
- Cum îţi permiţi, cum?!
Era iritată şi nu îşi mai dădea seama că strigă. Kiril deveni serios cât ai zice peşte. Îi dispăru orice urmă de veselie sau amuzament de pe chipul său dur. O apucă de mâini şi i le strânse la spate, iar pe ea o întoarse şi o trânti pe sofa. Acum era deasupra ei şi o privea în ochi, fără să zică nimic.
- Eşti nebun? De ce întreb... chiar eşti nebun, zise fata cu vocea tremurândă.
De fapt tremura în întregime şi nu ştia sigur de ce, de frică sau excitare sau ambele. Bărbatul nu zise nimic, se plecă şi dori să o sărute pe buze, dar Claire întoarse capul printr-o mişcare repezită. Buzele lui s-au atins de obrazul înroşit al fetei.
- Atunci ţi-a plăcut, şopti el.
- Atunci nu ştiam că eşti tatăl meu, scânci fata neajutorată.
- Ce mai contează? Spune-mi că nu vrei asta şi te las în pace.
- Nu vreau! strigă ea pe un ton destul de sigur.
Kiril îi dădu drumul la mâini şi se ridică de pe ea. O lăsă în pace, aşa cum a promis mai devreme. Claire nu zise nimic, dar era conştientă că a minţit când a zis că nu vrea. Mai era şi conştientă că nu toate dorinţele sunt normale, la locul lor, de aceea a şi pronuţat acele două cuvinte.
- Acum mă duc să-mi trezesc partenerul, zise el, dar nu reuşi să se pornească din loc, căci privirea i se izbi de cea a lui Colin.
Ar fi o greşeală să îl descriem ca pe o persoană mirată. Era stupefiat, uimit din cale-afară. Claire observă şi ea asta, îşi ascunse imediat privirea, simţind cum ruşinea îi arde faţa.
"Oare de când stă acolo? A auzit totul? Nu vreau să creadă că sunt nebună ca Kiril! Nu vreau să se supere pe mine şi nu vreau să plec de aici" gândi ea speriată.
- Nu-i nevoie să-l mai trezesc, ai făcut-o tu cu strigătele tale, Claire, zise Kiril şi zâmbi, privindu-şi iubitul direct în ochii lui neînţelegători.
***
bonus =)) - cadoul lui Kiril pentru Claire:
http://img717.imageshack.us/img717/7400/...intefe.jpg
:zuppy05:
Posterul Ficului
http://xmages.net/storage/10/1/0/a/7/upl...ae018b.jpg
Christian
http://xmages.net/storage/10/1/0/0/e/upl...832d19.jpg
http://xmages.net/storage/10/1/0/d/0/upl...19214f.jpg
http://xmages.net/storage/10/1/0/4/a/upl...2ac8ce.jpg
http://xmages.net/storage/10/1/0/4/a/upl...b452a6.jpg
http://xmages.net/storage/10/1/0/2/7/upl...fcd49d.jpg
Alex
http://xmages.net/storage/10/1/0/d/f/upl...d9b54b.jpg
http://xmages.net/storage/10/1/0/1/0/upl...baba84.jpg
Colin
http://xmages.net/storage/10/1/0/8/8/upl...8f1d5d.jpg
http://xmages.net/storage/10/1/0/a/7/upl...80af30.jpg
Kiril
http://xmages.net/storage/10/1/0/a/d/upl...06f9bf.jpg
Jean
http://xmages.net/storage/10/1/0/9/d/upl...353970.png
Claire
http://xmages.net/storage/10/1/0/e/3/upl...7e7f73.jpg
Capitolul 2
Kiril aştepta nervos ca cineva să deschidă uşa aia blestemată. Nu înţelegea de ce nimeni nu a făcut-o până acum, mai ales că trecuseră trei minute de când tot suna şi suna. În sfârşit dorinţa i se îndeplini, iar Claire îl privi cu o mutriţă extrem de enervată.
"Chiar nu înţeleg cu ce am greşit de data asta" gândi el nedumerit.
- Salut, Claire. Îţi mulţumesc pentru că nu m-ai lăsat să aştept zece ore până îţi ridici tu funduleţul ăla obraznic de pe canapea să-mi deschizi. Sunt mai mult ca sigur că priveai televizorul.
- Bună şi ţie, tati. Îţi mulţumesc şi eu din tot sufletul că ai apărut acum, la momentul potrivit! exclamă ea cu răutate în voce şi se intoarse, păşind direct spre sufragerie.
Kiril ridică sprâncenele în cel mai ironic mod de care era în stare şi o urmă şi mai nedumerit.
- Nu vrei să duci astea la bucătărie? o întrebă bărbatul şi îi întinse un pachet plin cu produse alimentare.
Claire nu zise nimic, luă pachetul şi se porni să-l ducă, dar auzi vocea tatălui ei:
- Eu mă duc să vorbesc cu Colin, sper că e acasă...
- Nu! exclamă ea îngrijorată şi sări înaintea lui, ca să-l oprească.
- Cum să înţeleg asta? întrebă el şi o privi indecis.
Fata se purta straniu şi încă nu înţelegea care e cauza, în timp ce Claire îşi dădu seama că se poartă prea ciudat şi cu o voce mai calmă, zise:
- Era foarte obosit când s-a întors, ai putea să-l laşi să doarmă.
Kiril o privi amuzat ÅŸi zise:
- Vrei să zici că ai grijă de starea lui? Sau vrei să zici că pentru tine contează ce se întâmplă cu Colin?
- De ce nu? întrebă ea provocator.
- Perfect, pe zi ce trece vă înţelegeţi tot mai bine, iar faptul dat nu poate să nu mă bucure.
Tonul tatălui ei era cât se putea de sincer, de aceea fata hotărî să mai lase de la ea şi să nu se certe fără rost.
- Nu vreau să-l trezesc acum, căci s-a culcat cu câteva minute în urmă. Era atât de obosit, încât a adormit pe loc. Stai puţin cu mine, dacă vrei... îl vom trezi peste jumătate de oră...
- Bine, căzu de acord Kiril.
Ea zâmbi larg şi se duse să ducă pachetul la bucătărie. După ce a terminat să sorteze produsele, a pus la foc încet un ibric cu apă la fiert şi s-a întors în sufragerie, unde Kiril stătea tolănit pe sofa şi o privea suspect. Îi intinse un pachet şi mai suspect.
- Asta e pentru tine.
- Ce e? întrebă Claire neînţelegătoare.
- O bombă atomică, nimic serios.
- Serios, Kiril, ce e?
- E greu să te uiţi singură? întrebă el iritat.
Ridicând din umeri, fata scoase o cutie din pachet. O deschise fără să stea mult pe gânduri şi rău făcuse, căci rămase absolut fără nici un cuvânt.
- ÃŽÅ£i place?
- Ce-i asta? întrebă ea cu vocea stinsă.
- Lenjerie intimă, foarte scumpă. Îţi place, nu-i aşa?
- Eşti întreg la minte? întrebă ea şi aruncă cutia cât colo.
El începu să râdă, prea previzibilă era fiica lui.
- Nu-i vorba dacă îmi place sau dacă nu îmi place! Un tată nu trebuie să îi cumpere unei fiice una ca asta... la dracu! Eşti un obsedat sexual! Tu ştii ce-i aia limită? întrebă ea roşie de furie.
Se luptau emoţiile înăuntrul ei şi chiar nu ştia cum să procedeze în cazul dat. Îi era frică să nu facă ceva incorect. Poate nu era nimic rău în ceea ce a făcut Kiril, dar nu în cazul lor. Ei au făcut sex şi gestul acesta îi aduse aminte.
El doar o privea şi se minuna de fata aceasta. Ştia că e total interzis ceea la ce se gândeşte, ce vrea să facă, dar nu se putea abţine, totul devenise prea periculos şi atrăgător.
- Nu vrei să probezi? întrebă el şi surâse.
Se aştepta la aşa reacţie din partea ei, dar nu a putut să nu-i cumpere acea lenjerie erotică. A observat-o când era la cumpărături cu soţia sa. Încă ţine minte cum acea femeie cu care împarte patul uneori s-a strâmbat şi a zis că numai prostituatele pot să poarte una ca asta. Kiril nu credea aşa, dar desigur nu a contrazis-o. Lenjeria era extrem de sexy şi îşi dorea nespus de mult să o vadă pe Claire. Cea din urmă, la auzul ultimei întrebări, se repezi spre dânsul şi îl apucă de gulerul delicat al cămăşii, rostind printre dinţi:
- Cum îţi permiţi, cum?!
Era iritată şi nu îşi mai dădea seama că strigă. Kiril deveni serios cât ai zice peşte. Îi dispăru orice urmă de veselie sau amuzament de pe chipul său dur. O apucă de mâini şi i le strânse la spate, iar pe ea o întoarse şi o trânti pe sofa. Acum era deasupra ei şi o privea în ochi, fără să zică nimic.
- Eşti nebun? De ce întreb... chiar eşti nebun, zise fata cu vocea tremurândă.
De fapt tremura în întregime şi nu ştia sigur de ce, de frică sau excitare sau ambele. Bărbatul nu zise nimic, se plecă şi dori să o sărute pe buze, dar Claire întoarse capul printr-o mişcare repezită. Buzele lui s-au atins de obrazul înroşit al fetei.
- Atunci ţi-a plăcut, şopti el.
- Atunci nu ştiam că eşti tatăl meu, scânci fata neajutorată.
- Ce mai contează? Spune-mi că nu vrei asta şi te las în pace.
- Nu vreau! strigă ea pe un ton destul de sigur.
Kiril îi dădu drumul la mâini şi se ridică de pe ea. O lăsă în pace, aşa cum a promis mai devreme. Claire nu zise nimic, dar era conştientă că a minţit când a zis că nu vrea. Mai era şi conştientă că nu toate dorinţele sunt normale, la locul lor, de aceea a şi pronuţat acele două cuvinte.
- Acum mă duc să-mi trezesc partenerul, zise el, dar nu reuşi să se pornească din loc, căci privirea i se izbi de cea a lui Colin.
Ar fi o greşeală să îl descriem ca pe o persoană mirată. Era stupefiat, uimit din cale-afară. Claire observă şi ea asta, îşi ascunse imediat privirea, simţind cum ruşinea îi arde faţa.
"Oare de când stă acolo? A auzit totul? Nu vreau să creadă că sunt nebună ca Kiril! Nu vreau să se supere pe mine şi nu vreau să plec de aici" gândi ea speriată.
- Nu-i nevoie să-l mai trezesc, ai făcut-o tu cu strigătele tale, Claire, zise Kiril şi zâmbi, privindu-şi iubitul direct în ochii lui neînţelegători.
***
bonus =)) - cadoul lui Kiril pentru Claire:
http://img717.imageshack.us/img717/7400/...intefe.jpg