05-06-2011, 12:37 AM
De fapt postez cum îmi vine cheful.
Acum am puţin alcool în cap şi dispoziţie. Nici nu ştiu cum mă mai duce capul să scriu cu diacritice.
Am observat că am mai puţine comentarii la fic, dar la fel de multe vizualizări. Mmm, am înţeles un singur lucru şi de obicei sunt directă. Userii încep să citească ficuri pentru ca autorul unui anume fic să le citească ficurile lor în schimb. Da, un fel de favoare reciprocă. Păi, dragii mei, eu nu scriu pentru asta. Scriu ce am chef şi citeşte cui îi place. Cine are simţ, mai comentează munca autorului, logic. Nu am de gând să citesc pentru că cineva vrea aşa, citesc doar ceea ce îmi place mie. La moment nu am timp, dar am de gând să mă uit prin ficuri şi să-mi aleg operele cu care voi merge până la sfârşit. Deja am 3 ficuri care m-au fermecat şi îmi cer scuze că nu am comentat acolo, nici măcăr nu am citit, tot din lipsă de timp. Dar desigur voi reveni, fără asta nu se poate. Mai am doar 3 examene şi voi răsufla uşurată.
Vreau să vă mulţumesc vouă, la câteva fete care trec pe aici la fiecare capitol. Comentariile voastre chiar mă fac să zâmbesc şi îmi dau seama că nu muncesc în zadar când pun diacritice şi corectez nexturile. Mă bucur că vă place ficul şi care dintre voi aveţi vreo unul scris, voi trece neapărat să vă apreciez.
Acum pun un mic next, mai vesel aşa, îmi pare mie.
Capitolul 33 - Chris
Ciudat. Totul e ciudat.
Părinţii mei mă privesc straniu şi nu înţeleg de ce. Poate ei m-au privit mereu aşa şi eu nu am observat? Cel puţin nu îmi reproşează nimic şi nu au pretenţii la mine. Mă mir cum de nu le-au sunat de la liceu, să le spună câte absenţe am. Sper că nici nu o vor face, mai ales că ne-am înţeles cu Alex să nu mai lipsim fără motive clare.
Colin, la fel, se poartă ciudat. S-a schimbat mult şi pentru prima oară în viaţa mea sunt îngrijorat pentru dânsul. Are o privire absentă, mereu se gândeşte la ceva şi fata aceea, Claire, mereu se plimbă cu el. Au trecut două săptămâni de când am cunoscut-o şi încă nu mi-am format o părere concretă despre ea, dar ceva nu îmi place. Nici nu ştiu cine e. Avea să cred că sunt iubiţi, dacă nu ştiam că Colin e gay şi nu bisexual. Oare e o rudă de-a sa? Îmi vine să-mi rup părul din cap pentru că nu ştiu nimic despre familia lui.
Măcăr ceva a rămas neschimbat - Alex. Dacă privesc din alt unghi, iubitul meu s-a schimbat cel mai mult şi nu îmi pare rău. Îl iubesc nespus de mult şi simt că şi el. Îmi demonstrează asta cu toate ocaziile ce-i cad la îndemână.
Chiar şi în acest moment, stau pe scaun în bucătărie şi privesc cum găteşte. Înainte credeam că nu e în stare să facă una ca asta. Eh, dacă privesc atent, pot vedea că are o bucată de hârtie ascunsă în mânecă. Sunt aproape sigur că e receta prăjiturii şi asta mă face să surâd vesel peste fiecare minut. Alex s-a întors spre mine şi m-a privit întrebător:
- Eşti amuzant, i-am explicat eu şi mi-am trecut mâna prin păr, lăsându-mi privirea în jos.
Nu doream să-şi dea seama că ştiu de şiretlicul său, nu voiam să-l intimidez, mai ales că se străduia pentru mine. Ce poate fi mai dulce?
- Dacă te plictiseşti, poţi să te duci în camera mea şi să asculţi muzică sau să priveşti TV-ul.
M-am ridicat de pe scaun şi am observat o urmă de dezămăgire pe chipul său. Poate mi s-a părut, mai ales că acea luminiţă stranie a dispărut foarte repede. În orice caz...
- Chiar crezi că prefer un amărât de televizor sau muzica aia nenorocită, decât să savurez această privelişte? l-am întrebat eu şi l-am cuprins de talie, pe la spate.
A întors capul uimit, iar eu am profitat de moment şi mi-am lipit buzele de ale sale. L-am sărutat cu toată pasiunea de care eram în stare, dorind să-i demonstrez că nu există nimic mai interesant pe lumea asta decât Excelenţa Sa.
Cred că nu s-a aşteptat la una ca asta, căci a scăpat cuţitul din mână. A căzut la picioarele noastre, provocând un zgomot răsunător. Odată cu el a aterizat şi hârtia pe care o ascundea Alex în mâneca de la hanorac. Eu m-am prefăcut că sunt orb, iar el a sărit de lângă mine ca ars şi a luat-o de jos. Am ridicat o sprânceană, prefăcându-mă uimit şi l-am întrebat:
- Ce s-a întâmplat?
- Mi-a căzut... ăăă.. asta.
- Ce e?
- Un număr de telefon la un restaurant japonez, am vrut să comand ceva, revin în două minute.
A ieşit val-vârtej din bucătărie, iar eu l-am petrecut cu hohote de râs. N-am fost în stare să mă abţin.
***
M-ai târziu stăteam întinşi pe patul său şi îl lăudam încontinuu, făcându-l să roşească. Îmi place când văd roşeaţă pe chipul său alb, pare cel mai drăgălaş de pe pământ în acele momente. Şi nu rosteam vorbe-n vânt. Serios, prăjiturile erau extrem de delicioase şi nu a mai rămas nimic din ele. Alex a mâncat foarte puţine, pe când eu le înfulecam pe toate. Cum de nu sunt gras cu aşa poftă de mâncare?
- Ai tăi ştiu că vei înopta la mine? întrebă Alex la un moment dat.
- Sigur că da, le-am spus că la tine nu e nimeni şi ţi-e frică să dormi singur, mai ales că vara trecută vărul tău mai mic ţi-a şterpelit ursuleţul favorit de...
Nu am mai terminat fraza, căci a început să mă gâdile. Am crezut că mor de râs şi nu exageram.
- Oprrreee... ÅŸtee... te... tee rooog...
Nu credeam că mă va asculta, dar a făcut-o spre marea mea uşurare. Doar atunci am observat că Alex era deasupra mea şi mă privea straniu, chiar sfiat.
S-a ferit imediat de lângă mine, cu o privire atât de vinovată, încât îmi venea să râd. Dar nu am făcut-o, pentru că mi-am dat seama de ce se simte vinovat.
- Alex, totul e bine...
- Scuze, Chris, pentru acum ÅŸi pentru atunci.
M-au enervat cuvintele acestea. Mă enervez mereu când îşi cere scuze. A fost deajuns o singură dată! L-am îmbrăţişat strâns şi l-am tras înapoi peste mine. Ochii lui erau atât de aproape, încât aveam impresia că mă voi pierde în albastrul lor. Tot atunci mi-a venit în minte un gând, că dacă aş combina culorile noastre, se va forma ceva asemănător cu nuanţa mării în timpul primăverii. Nu am fost la mare niciodată, dar dacă o voi face, Alex mă va însoţi.
- Nu vrei să mă săruţi? l-am întrebat cu vocea puţin răguşită.
Şi-a apropiat buzele de ale mele, iar eu i le-am conturat cu limba. Alex răsufla din greu. Simţeam că avea erecţie. Mi-am dus mâna acolo şi îl mângâiam prin pantalonii sport.
- Chris...
- Nu spune nimic.
I-am închis gura şi protesturile cu un nou sărut. Chiar doream mai mult de data asta, căci era timpul să trecem peste acel viol nenorocit.
***
Acum am puţin alcool în cap şi dispoziţie. Nici nu ştiu cum mă mai duce capul să scriu cu diacritice.
Am observat că am mai puţine comentarii la fic, dar la fel de multe vizualizări. Mmm, am înţeles un singur lucru şi de obicei sunt directă. Userii încep să citească ficuri pentru ca autorul unui anume fic să le citească ficurile lor în schimb. Da, un fel de favoare reciprocă. Păi, dragii mei, eu nu scriu pentru asta. Scriu ce am chef şi citeşte cui îi place. Cine are simţ, mai comentează munca autorului, logic. Nu am de gând să citesc pentru că cineva vrea aşa, citesc doar ceea ce îmi place mie. La moment nu am timp, dar am de gând să mă uit prin ficuri şi să-mi aleg operele cu care voi merge până la sfârşit. Deja am 3 ficuri care m-au fermecat şi îmi cer scuze că nu am comentat acolo, nici măcăr nu am citit, tot din lipsă de timp. Dar desigur voi reveni, fără asta nu se poate. Mai am doar 3 examene şi voi răsufla uşurată.
Vreau să vă mulţumesc vouă, la câteva fete care trec pe aici la fiecare capitol. Comentariile voastre chiar mă fac să zâmbesc şi îmi dau seama că nu muncesc în zadar când pun diacritice şi corectez nexturile. Mă bucur că vă place ficul şi care dintre voi aveţi vreo unul scris, voi trece neapărat să vă apreciez.
Acum pun un mic next, mai vesel aşa, îmi pare mie.
Capitolul 33 - Chris
Ciudat. Totul e ciudat.
Părinţii mei mă privesc straniu şi nu înţeleg de ce. Poate ei m-au privit mereu aşa şi eu nu am observat? Cel puţin nu îmi reproşează nimic şi nu au pretenţii la mine. Mă mir cum de nu le-au sunat de la liceu, să le spună câte absenţe am. Sper că nici nu o vor face, mai ales că ne-am înţeles cu Alex să nu mai lipsim fără motive clare.
Colin, la fel, se poartă ciudat. S-a schimbat mult şi pentru prima oară în viaţa mea sunt îngrijorat pentru dânsul. Are o privire absentă, mereu se gândeşte la ceva şi fata aceea, Claire, mereu se plimbă cu el. Au trecut două săptămâni de când am cunoscut-o şi încă nu mi-am format o părere concretă despre ea, dar ceva nu îmi place. Nici nu ştiu cine e. Avea să cred că sunt iubiţi, dacă nu ştiam că Colin e gay şi nu bisexual. Oare e o rudă de-a sa? Îmi vine să-mi rup părul din cap pentru că nu ştiu nimic despre familia lui.
Măcăr ceva a rămas neschimbat - Alex. Dacă privesc din alt unghi, iubitul meu s-a schimbat cel mai mult şi nu îmi pare rău. Îl iubesc nespus de mult şi simt că şi el. Îmi demonstrează asta cu toate ocaziile ce-i cad la îndemână.
Chiar şi în acest moment, stau pe scaun în bucătărie şi privesc cum găteşte. Înainte credeam că nu e în stare să facă una ca asta. Eh, dacă privesc atent, pot vedea că are o bucată de hârtie ascunsă în mânecă. Sunt aproape sigur că e receta prăjiturii şi asta mă face să surâd vesel peste fiecare minut. Alex s-a întors spre mine şi m-a privit întrebător:
- Eşti amuzant, i-am explicat eu şi mi-am trecut mâna prin păr, lăsându-mi privirea în jos.
Nu doream să-şi dea seama că ştiu de şiretlicul său, nu voiam să-l intimidez, mai ales că se străduia pentru mine. Ce poate fi mai dulce?
- Dacă te plictiseşti, poţi să te duci în camera mea şi să asculţi muzică sau să priveşti TV-ul.
M-am ridicat de pe scaun şi am observat o urmă de dezămăgire pe chipul său. Poate mi s-a părut, mai ales că acea luminiţă stranie a dispărut foarte repede. În orice caz...
- Chiar crezi că prefer un amărât de televizor sau muzica aia nenorocită, decât să savurez această privelişte? l-am întrebat eu şi l-am cuprins de talie, pe la spate.
A întors capul uimit, iar eu am profitat de moment şi mi-am lipit buzele de ale sale. L-am sărutat cu toată pasiunea de care eram în stare, dorind să-i demonstrez că nu există nimic mai interesant pe lumea asta decât Excelenţa Sa.
Cred că nu s-a aşteptat la una ca asta, căci a scăpat cuţitul din mână. A căzut la picioarele noastre, provocând un zgomot răsunător. Odată cu el a aterizat şi hârtia pe care o ascundea Alex în mâneca de la hanorac. Eu m-am prefăcut că sunt orb, iar el a sărit de lângă mine ca ars şi a luat-o de jos. Am ridicat o sprânceană, prefăcându-mă uimit şi l-am întrebat:
- Ce s-a întâmplat?
- Mi-a căzut... ăăă.. asta.
- Ce e?
- Un număr de telefon la un restaurant japonez, am vrut să comand ceva, revin în două minute.
A ieşit val-vârtej din bucătărie, iar eu l-am petrecut cu hohote de râs. N-am fost în stare să mă abţin.
***
M-ai târziu stăteam întinşi pe patul său şi îl lăudam încontinuu, făcându-l să roşească. Îmi place când văd roşeaţă pe chipul său alb, pare cel mai drăgălaş de pe pământ în acele momente. Şi nu rosteam vorbe-n vânt. Serios, prăjiturile erau extrem de delicioase şi nu a mai rămas nimic din ele. Alex a mâncat foarte puţine, pe când eu le înfulecam pe toate. Cum de nu sunt gras cu aşa poftă de mâncare?
- Ai tăi ştiu că vei înopta la mine? întrebă Alex la un moment dat.
- Sigur că da, le-am spus că la tine nu e nimeni şi ţi-e frică să dormi singur, mai ales că vara trecută vărul tău mai mic ţi-a şterpelit ursuleţul favorit de...
Nu am mai terminat fraza, căci a început să mă gâdile. Am crezut că mor de râs şi nu exageram.
- Oprrreee... ÅŸtee... te... tee rooog...
Nu credeam că mă va asculta, dar a făcut-o spre marea mea uşurare. Doar atunci am observat că Alex era deasupra mea şi mă privea straniu, chiar sfiat.
S-a ferit imediat de lângă mine, cu o privire atât de vinovată, încât îmi venea să râd. Dar nu am făcut-o, pentru că mi-am dat seama de ce se simte vinovat.
- Alex, totul e bine...
- Scuze, Chris, pentru acum ÅŸi pentru atunci.
M-au enervat cuvintele acestea. Mă enervez mereu când îşi cere scuze. A fost deajuns o singură dată! L-am îmbrăţişat strâns şi l-am tras înapoi peste mine. Ochii lui erau atât de aproape, încât aveam impresia că mă voi pierde în albastrul lor. Tot atunci mi-a venit în minte un gând, că dacă aş combina culorile noastre, se va forma ceva asemănător cu nuanţa mării în timpul primăverii. Nu am fost la mare niciodată, dar dacă o voi face, Alex mă va însoţi.
- Nu vrei să mă săruţi? l-am întrebat cu vocea puţin răguşită.
Şi-a apropiat buzele de ale mele, iar eu i le-am conturat cu limba. Alex răsufla din greu. Simţeam că avea erecţie. Mi-am dus mâna acolo şi îl mângâiam prin pantalonii sport.
- Chris...
- Nu spune nimic.
I-am închis gura şi protesturile cu un nou sărut. Chiar doream mai mult de data asta, căci era timpul să trecem peste acel viol nenorocit.
***