29-05-2011, 03:09 PM
Mulţumesc mult de tot pentru commuri. Iată şi continuarea.
Capitolul 26 - Chris
Am ajuns chiar foarte repede în parcul de pe Greyton Street. M-am aşezat pe o bancă şi am scos cafeaua, iar Alex a luat loc lângă mine şi mă privea gânditor.
- De ce mă priveşti aşa?
- Cum "aşa"? întrebă el mirat.
- Aşa, am răspuns şi l-am imitat, dar cred că nu-mi ieşise cum doream, căci Alex a început să râdă cu poftă.
- Nu cred că sunt în stare să privesc aşa cum ai făcut-o tu. Şi ştii care e cauza principala? Ochii tăi verzi... Chris, ce privire ai, Dumnezeule...
- Nu văd nimic deosebit în ei, am răspuns eu sec.
- În schimb eu văd, i-aş privi o viaţă întreagă.
- Te încurcă cineva?
După cum mă privi Alex în acel moment, mi-am dat seama că a înţeles cu totul altceva. Din replica mea, care ar fi trebuit să pară doar o glumă, Alex a pătruns în alt sens, mult mai delicat.
- Am glumit, Alex, i-am spus eu amuzat.
El s-a dat mai aproape de mine şi m-a îmbrăţişat. La acea oră era foarte puţină lume în parc, tinerii erau la şcoală, de la care noi chiulisem de fapt, iar bătrâneii ce-şi plimbau nepoţeii şi căţeii, nu aveau nici o treabă cu noi sau cu gesturile noastre afectuase.
Am simţit cum mâna lui îmi mângâie spatele şi am oftat uşor. Pierzându-mi orice urmă de control, m-am întors şi l-am sărutat. Îmi plăcea la nebunie să fac asta şi cum el a spus că mi-ar privi ochii o viaţă întreagă, eu i-aş...
- Dar eu ţi-aş săruta buzele o viaţă întreagă, i-am spus eu, întrerupând atingerea buzelor noastre.
Trebuia să audă asta, să ştie şi să simtă cât de mult îl iubesc. Văzând că se pregăteşte să spună iar ceva siropos, am luat o bucăţică de prăjitură de ciocolată şi i-am dus-o la gură. Alex s-a dat bătut şi a apucat-o uşor cu dinţii.
- E bună? am întrebat eu curios.
- Mmmhmm.
Părea atât de împiedicat în acel moment! Era foarte amuzant şi fără să vreau am început să râd. Alex s-a prefăcut ofensat, ceea ce mi-a stârnit un nou hohot de râs. Mi-am revenit repede şi mi-am apropiat faţa de a sa, lingându-i urmele de ciocolată de pe buze.
- Într-adevăr e foarte delicioasă prăjiturica, am spus eu şi am zâmbit.
- Hai să ne plimbăm. De mai continuăm în aşa hal, voi avea nevoie urgent de un duş rece, iar mama dacă mă vede iar pe acasă - mă omoară sau mă trimite la o clinică pentru nebuni, a spus Alex pe un ton mega-serios.
- Bine, să mergem.
Am sărit de pe bancă şi ne-am pornit să cutreierăm parcul, fără să uităm cafeaua. Când eram împreună, parcă şi acel loc vestejit era mult mai frumos.
"Nu am răbdare să mergem la Aventura Park - oare lui Alex îi plac chestiile alea periculoase?" m-am gândit eu şi l-am privit curios.
În acel moment puteam să zic fără nici o îndoială că sunt fericit. Mereu mi-am dorit să-mi petrec timpul cu acest băiat, să nu ascund nimic de el şi să-mi zâmbească aşa. Era perfect.
***
Capitolul 27 - Colin
Pe la amiază mi-a sunat telefonul. Era un număr privat, dar am răspuns.
- Bună, poţi să mă întâlneşti în centru? Sunt la Babilon.
Am rămas şocat. Ştiam bine că Kiril trebuie să-mi dea un sunet, dar nu aşa de repede. Nici nu eram aranjat ca lumea şi panica mi s-a ridicat la cap.
"Parcă sunt o tipă isterică înainte de prima partidă de sex" m-am gândit şi am strâns nemulţumit buzele.
- Sigur, ajung acolo în jumătate de oră! Mă bucur că ai venit...
- Nu am răbdare să te văd. Te aştept.
- Ok, vin cât de repede pot.
Am aruncat telefonul pe canapea şi am deschis dulapul, să-mi aleg outfit-ul pentru aşa întâlnire importantă.
- La dracu, îmi spunea Chris că am prea multe haine şi acum îl cred. Cum să aleg dintre toate?!
Până la urmă, după câteva probe, am optat pe o ţinută cât se putea de simplă. Mai precis am îmbrăcat o pereche de blugi negri, mulaţi şi un tricou alb, la fel de mulat pe corp. Examinându-mă în oglindă, mi-am dat seama că sunt sexy chiar şi acum. Orice nu aş îmbrăca - eram perfect (şi modest). Am mai luat mobilul şi cheile de la maşină şi am ieşit val-vârtej din apartament. Înainte să ajung la clubul cu pricina, mi-am dat seama că n-am încuiat apartamentul. Pe lângă asta am simţit cum inima îmi bătea nebuneşte. Nu trebuia să am atâtea emoţii, nu doream să vadă Kiril cât de îngrijorat eram!
"Parcă aş fi un adolescent plin de hormoni sălbatici, Doamne - calmează-mă" am gândit eu şi am coborât de maşină.
Pe asta nu am uitat să o încui.
Am ridicat scările şi am ajuns la uşa din spate. Era un club de noapte pentru homosexuali, iar proprietarul era cel mai bun prieten al lui Kiril. Am deschis uşa şi am intrat. Evident, încăperea era aproape goală, dar la o măsuţă l-am observat pe el şi... nu era singur. În timp ce mă apropiam de masă, îl examinam pe amantul meu. Arăta la fel de bine şi era elegant ca întotdeauna. Cicatricea de pe obraz era mult mai palidă decât de obicei, pentru că în încăpere era cam întuneric.
- Bună, am zis eu şi am zâmbit larg, dar de fapt tremuram tot de emoţii.
Kiril s-a ridicat în picioare şi s-a apropiat de mine. M-a îmbrăţişat imediat, strâns şi călduros, îi simţeam fierbinţeala mâinilor, care mi-au cuprins talia şi încercam să mă controlez. Încă nu ştiam cine era tipa de la masă şi nu doream să fac mişcări repezite, dar Kiril a luat iniţiativa, arătându-mi că fata e de încredere. M-a privit preţ de câteva secunde, adânc, pătrunzător şi apoi şi-a apropiat buzele de ale mele. Nu a fost un sărut pasional, era doar o atingere a buzelor noastre, care mi-a arătat că lui i-a fost la fel de dor de mine.
- Ia loc, vreau să ţi-o prezint pe domnişoara, zise el şi ne-am aşezat pe scaune.
- Claire, zise Kiril şi fata mi-a întins mâna.
- Colin, m-am prezentat la rândul meu.
Avea mâna rece, chiar dacă nu era frig afară. În timp ce discutam despre diferite mărunţişuri şi subiecte plictisitoare, îi studiam profilul fetei. Era cu părul de lungime medie, drept şi negru, iar ochii îi avea căprui. Avea buzele date cu portocaliu şi avea un piercing în cea de jos. Zâmbea delicat, dar părea îngândurată, de parcă analiza şi ea ceva. Ochii îi erau conturaţi puternic cu creion negru şi după îmbrăcăminte puteam spune că e o tipă fără complexe şi foarte individuală: cămaşă în carouri şi o fustiţă din piele, cu începutul la brâu şi fundiţă la mijloc. Era încălţată în pantofi negri pe platformă înaltă. Înţelegeam multe, dar nu înţelegeam un singur lucru - ce legătură are fata cu Kiril?
- O priveşti atât de îngândurat pe Claire, poate te întrebi ce legătură are cu mine?
Dumnezeu mi-e martor că am rămas şocat. Dacă nu ştiam cât de plictisitoare e lumea pe Planeta Pământ, era să cred că Kiril citeşte gândurile oamenilor, dar probabil mi-a citit totul pe chip.
- Cam aÅŸa.
- Nu prea am timp de discutat despre asta, căci trebuie să plec...
- Ce??? l-am întrerupt eu.
- Colin, nu mă întrerupe, m-a rugat şi m-a privit învinuitor.
- Scuze.
- Am venit să te rog pentru o mică favoare. Claire e foarte importantă pentru mine şi vreau să locuiască o bucată de timp cu tine, ştiu câte camere ai în apartament, deci nu ar fi o problemă.
- !!!
Eram uimit din cale-afară şi nu ştiam ce să răspund la asta, chiar nu ştiam. Nu-i de ajuns că pleacă şi îmi strică toate planurile, dar mai vrea să-i adoptez tipa.
- Kiril...
- Locuieşti singur? întrebă brusc.
- Da...
- Atunci care e problema?
L-am privit în ochi, încercând să văd ce ascunde, dar nu a fost să fie. Mi-am mutat privirea la brunetă, care stătea îngândurată şi părea indiferentă.
- Nu e nici o problemă, poate să stea cât vrea, am zis eu resemnat.
- Foarte bine.
Kiril zâmbi. Părea uşurat de faptul că nu a trebuit să mă convingă mult, dar totuşi i-am aruncat o privire ca să înţeleagă că nu scapă atât de uşor. Trebuia să aflu cine e tipa şi nu doar că se numeşte Claire.
- Am crezut că vei merge la mine, am spus eu puţin dezămăgit.
Kiril s-a ridicat şi mi-a atins obrazul cu degetul arătător, mângâindu-l uşor.
- Vă voi vizita mâine, ne vom vedea mai des de azi înainte, dacă tot Claire va fi la tine, dar acum trebuie să plec. Am nişte probleme la Universitate şi trebuie să le rezolv cât mai curând.
Mă enervam, serios. Cine mă rog e ea, încat ne va vizita mai des?! Niciodată nu a făcut una ca asta pentru mine şi ne vedeam rar. Dar eram gata să o las să locuiască cu mine toată viaţa pe necunoscuta asta, numai să îl văd aşa de des precum pretinde.
- Bun, am înţeles.
M-am ridicat de pe scaun. Kiril s- apropiat de brunetă şi i-a zis să mă urmeze. Ea a dat uşor din cap şi m-a privit interesată. Nu prea înţelegeam ce ascund ăştia doi, dar eram răbdător. Ştiam că voi afla în curând. Fata s-a pornit înainte, iar Kiril a venit lângă mine şi m-a sărutat apăsat pe buze. Am oftat şi am adâncit sărutul. Doamne, cât mi-a lipsit! Dar el s-a oprit extrem de repede...
- Ai grijă de ea, căci e fiica mea.
Am deschis gura, şocat de cele auzite, dar nu am putut să spun nimic. Ştiam că Kiril e căsătorit, dar nu aveam idee că are copii!
- Credeam că soţia ta nu poate...
- Nu e de la Miriam.
- Bine, vom discuta despre asta altă dată, am spus eu repede.
Vedeam că se grăbeşte şi nu puteam să-l reţin doar pentru explicaţii.
- Va fi în siguranţă, am spus sincer şi am ieşit ambii din club.
Eu şi Claire ne-am urcat în automobilul meu, iar Kiril s-a dus să vorbească cu stăpânul clubului. Am mai privit-o o dată şi fără să spun ceva, am pornit maşina din loc. Situaţia ce s-a creat era ireală şi nu îmi venea să cred că m-am băgat în jocul ăsta. Dar numai ce nu fac eu pentru Kiril...
***
Capitolul 26 - Chris
Am ajuns chiar foarte repede în parcul de pe Greyton Street. M-am aşezat pe o bancă şi am scos cafeaua, iar Alex a luat loc lângă mine şi mă privea gânditor.
- De ce mă priveşti aşa?
- Cum "aşa"? întrebă el mirat.
- Aşa, am răspuns şi l-am imitat, dar cred că nu-mi ieşise cum doream, căci Alex a început să râdă cu poftă.
- Nu cred că sunt în stare să privesc aşa cum ai făcut-o tu. Şi ştii care e cauza principala? Ochii tăi verzi... Chris, ce privire ai, Dumnezeule...
- Nu văd nimic deosebit în ei, am răspuns eu sec.
- În schimb eu văd, i-aş privi o viaţă întreagă.
- Te încurcă cineva?
După cum mă privi Alex în acel moment, mi-am dat seama că a înţeles cu totul altceva. Din replica mea, care ar fi trebuit să pară doar o glumă, Alex a pătruns în alt sens, mult mai delicat.
- Am glumit, Alex, i-am spus eu amuzat.
El s-a dat mai aproape de mine şi m-a îmbrăţişat. La acea oră era foarte puţină lume în parc, tinerii erau la şcoală, de la care noi chiulisem de fapt, iar bătrâneii ce-şi plimbau nepoţeii şi căţeii, nu aveau nici o treabă cu noi sau cu gesturile noastre afectuase.
Am simţit cum mâna lui îmi mângâie spatele şi am oftat uşor. Pierzându-mi orice urmă de control, m-am întors şi l-am sărutat. Îmi plăcea la nebunie să fac asta şi cum el a spus că mi-ar privi ochii o viaţă întreagă, eu i-aş...
- Dar eu ţi-aş săruta buzele o viaţă întreagă, i-am spus eu, întrerupând atingerea buzelor noastre.
Trebuia să audă asta, să ştie şi să simtă cât de mult îl iubesc. Văzând că se pregăteşte să spună iar ceva siropos, am luat o bucăţică de prăjitură de ciocolată şi i-am dus-o la gură. Alex s-a dat bătut şi a apucat-o uşor cu dinţii.
- E bună? am întrebat eu curios.
- Mmmhmm.
Părea atât de împiedicat în acel moment! Era foarte amuzant şi fără să vreau am început să râd. Alex s-a prefăcut ofensat, ceea ce mi-a stârnit un nou hohot de râs. Mi-am revenit repede şi mi-am apropiat faţa de a sa, lingându-i urmele de ciocolată de pe buze.
- Într-adevăr e foarte delicioasă prăjiturica, am spus eu şi am zâmbit.
- Hai să ne plimbăm. De mai continuăm în aşa hal, voi avea nevoie urgent de un duş rece, iar mama dacă mă vede iar pe acasă - mă omoară sau mă trimite la o clinică pentru nebuni, a spus Alex pe un ton mega-serios.
- Bine, să mergem.
Am sărit de pe bancă şi ne-am pornit să cutreierăm parcul, fără să uităm cafeaua. Când eram împreună, parcă şi acel loc vestejit era mult mai frumos.
"Nu am răbdare să mergem la Aventura Park - oare lui Alex îi plac chestiile alea periculoase?" m-am gândit eu şi l-am privit curios.
În acel moment puteam să zic fără nici o îndoială că sunt fericit. Mereu mi-am dorit să-mi petrec timpul cu acest băiat, să nu ascund nimic de el şi să-mi zâmbească aşa. Era perfect.
***
Capitolul 27 - Colin
Pe la amiază mi-a sunat telefonul. Era un număr privat, dar am răspuns.
- Bună, poţi să mă întâlneşti în centru? Sunt la Babilon.
Am rămas şocat. Ştiam bine că Kiril trebuie să-mi dea un sunet, dar nu aşa de repede. Nici nu eram aranjat ca lumea şi panica mi s-a ridicat la cap.
"Parcă sunt o tipă isterică înainte de prima partidă de sex" m-am gândit şi am strâns nemulţumit buzele.
- Sigur, ajung acolo în jumătate de oră! Mă bucur că ai venit...
- Nu am răbdare să te văd. Te aştept.
- Ok, vin cât de repede pot.
Am aruncat telefonul pe canapea şi am deschis dulapul, să-mi aleg outfit-ul pentru aşa întâlnire importantă.
- La dracu, îmi spunea Chris că am prea multe haine şi acum îl cred. Cum să aleg dintre toate?!
Până la urmă, după câteva probe, am optat pe o ţinută cât se putea de simplă. Mai precis am îmbrăcat o pereche de blugi negri, mulaţi şi un tricou alb, la fel de mulat pe corp. Examinându-mă în oglindă, mi-am dat seama că sunt sexy chiar şi acum. Orice nu aş îmbrăca - eram perfect (şi modest). Am mai luat mobilul şi cheile de la maşină şi am ieşit val-vârtej din apartament. Înainte să ajung la clubul cu pricina, mi-am dat seama că n-am încuiat apartamentul. Pe lângă asta am simţit cum inima îmi bătea nebuneşte. Nu trebuia să am atâtea emoţii, nu doream să vadă Kiril cât de îngrijorat eram!
"Parcă aş fi un adolescent plin de hormoni sălbatici, Doamne - calmează-mă" am gândit eu şi am coborât de maşină.
Pe asta nu am uitat să o încui.
Am ridicat scările şi am ajuns la uşa din spate. Era un club de noapte pentru homosexuali, iar proprietarul era cel mai bun prieten al lui Kiril. Am deschis uşa şi am intrat. Evident, încăperea era aproape goală, dar la o măsuţă l-am observat pe el şi... nu era singur. În timp ce mă apropiam de masă, îl examinam pe amantul meu. Arăta la fel de bine şi era elegant ca întotdeauna. Cicatricea de pe obraz era mult mai palidă decât de obicei, pentru că în încăpere era cam întuneric.
- Bună, am zis eu şi am zâmbit larg, dar de fapt tremuram tot de emoţii.
Kiril s-a ridicat în picioare şi s-a apropiat de mine. M-a îmbrăţişat imediat, strâns şi călduros, îi simţeam fierbinţeala mâinilor, care mi-au cuprins talia şi încercam să mă controlez. Încă nu ştiam cine era tipa de la masă şi nu doream să fac mişcări repezite, dar Kiril a luat iniţiativa, arătându-mi că fata e de încredere. M-a privit preţ de câteva secunde, adânc, pătrunzător şi apoi şi-a apropiat buzele de ale mele. Nu a fost un sărut pasional, era doar o atingere a buzelor noastre, care mi-a arătat că lui i-a fost la fel de dor de mine.
- Ia loc, vreau să ţi-o prezint pe domnişoara, zise el şi ne-am aşezat pe scaune.
- Claire, zise Kiril şi fata mi-a întins mâna.
- Colin, m-am prezentat la rândul meu.
Avea mâna rece, chiar dacă nu era frig afară. În timp ce discutam despre diferite mărunţişuri şi subiecte plictisitoare, îi studiam profilul fetei. Era cu părul de lungime medie, drept şi negru, iar ochii îi avea căprui. Avea buzele date cu portocaliu şi avea un piercing în cea de jos. Zâmbea delicat, dar părea îngândurată, de parcă analiza şi ea ceva. Ochii îi erau conturaţi puternic cu creion negru şi după îmbrăcăminte puteam spune că e o tipă fără complexe şi foarte individuală: cămaşă în carouri şi o fustiţă din piele, cu începutul la brâu şi fundiţă la mijloc. Era încălţată în pantofi negri pe platformă înaltă. Înţelegeam multe, dar nu înţelegeam un singur lucru - ce legătură are fata cu Kiril?
- O priveşti atât de îngândurat pe Claire, poate te întrebi ce legătură are cu mine?
Dumnezeu mi-e martor că am rămas şocat. Dacă nu ştiam cât de plictisitoare e lumea pe Planeta Pământ, era să cred că Kiril citeşte gândurile oamenilor, dar probabil mi-a citit totul pe chip.
- Cam aÅŸa.
- Nu prea am timp de discutat despre asta, căci trebuie să plec...
- Ce??? l-am întrerupt eu.
- Colin, nu mă întrerupe, m-a rugat şi m-a privit învinuitor.
- Scuze.
- Am venit să te rog pentru o mică favoare. Claire e foarte importantă pentru mine şi vreau să locuiască o bucată de timp cu tine, ştiu câte camere ai în apartament, deci nu ar fi o problemă.
- !!!
Eram uimit din cale-afară şi nu ştiam ce să răspund la asta, chiar nu ştiam. Nu-i de ajuns că pleacă şi îmi strică toate planurile, dar mai vrea să-i adoptez tipa.
- Kiril...
- Locuieşti singur? întrebă brusc.
- Da...
- Atunci care e problema?
L-am privit în ochi, încercând să văd ce ascunde, dar nu a fost să fie. Mi-am mutat privirea la brunetă, care stătea îngândurată şi părea indiferentă.
- Nu e nici o problemă, poate să stea cât vrea, am zis eu resemnat.
- Foarte bine.
Kiril zâmbi. Părea uşurat de faptul că nu a trebuit să mă convingă mult, dar totuşi i-am aruncat o privire ca să înţeleagă că nu scapă atât de uşor. Trebuia să aflu cine e tipa şi nu doar că se numeşte Claire.
- Am crezut că vei merge la mine, am spus eu puţin dezămăgit.
Kiril s-a ridicat şi mi-a atins obrazul cu degetul arătător, mângâindu-l uşor.
- Vă voi vizita mâine, ne vom vedea mai des de azi înainte, dacă tot Claire va fi la tine, dar acum trebuie să plec. Am nişte probleme la Universitate şi trebuie să le rezolv cât mai curând.
Mă enervam, serios. Cine mă rog e ea, încat ne va vizita mai des?! Niciodată nu a făcut una ca asta pentru mine şi ne vedeam rar. Dar eram gata să o las să locuiască cu mine toată viaţa pe necunoscuta asta, numai să îl văd aşa de des precum pretinde.
- Bun, am înţeles.
M-am ridicat de pe scaun. Kiril s- apropiat de brunetă şi i-a zis să mă urmeze. Ea a dat uşor din cap şi m-a privit interesată. Nu prea înţelegeam ce ascund ăştia doi, dar eram răbdător. Ştiam că voi afla în curând. Fata s-a pornit înainte, iar Kiril a venit lângă mine şi m-a sărutat apăsat pe buze. Am oftat şi am adâncit sărutul. Doamne, cât mi-a lipsit! Dar el s-a oprit extrem de repede...
- Ai grijă de ea, căci e fiica mea.
Am deschis gura, şocat de cele auzite, dar nu am putut să spun nimic. Ştiam că Kiril e căsătorit, dar nu aveam idee că are copii!
- Credeam că soţia ta nu poate...
- Nu e de la Miriam.
- Bine, vom discuta despre asta altă dată, am spus eu repede.
Vedeam că se grăbeşte şi nu puteam să-l reţin doar pentru explicaţii.
- Va fi în siguranţă, am spus sincer şi am ieşit ambii din club.
Eu şi Claire ne-am urcat în automobilul meu, iar Kiril s-a dus să vorbească cu stăpânul clubului. Am mai privit-o o dată şi fără să spun ceva, am pornit maşina din loc. Situaţia ce s-a creat era ireală şi nu îmi venea să cred că m-am băgat în jocul ăsta. Dar numai ce nu fac eu pentru Kiril...
***