26-04-2011, 04:14 AM
Nu-i nimic, se mai întâmplă. Voi corecta toate greșelile de care mi-ați zi, mulțumesc. Scuzați-mă pentru că nu am pus cont mai înainte, dar am fost foarte obosită. Și acum sunt, dar am terminat de redactat unul. Cred că vă țin încă pe jar cu partea asta, sorry dar încă e suspans. Zicea cineva acolo să nu mă grăbesc :zuppy02:
edit: Nu înțeleg o fază. Sau a disparut un comm, sau eu doar l-am visat, sincer nu țin minte. Cineva mi-a arata mai multe greșeli într-un comm și nu țin minte cine a fost, dar acum nu mai este. Îmi explică cineva?
Capitolul 7 - Chris
M-am trezit brusc, pentru că iar am avut un coşmar oribil. Imediat a început să mă doară capul. Aveam impresia că cineva invizibil mi-l împunge cu ace mici şi ascuţite... era insuportabil. Am deschis ochii încet, ca să nu forţez durerea şi am încercat să-mi dau seama unde mă aflam. Am văzut în faţa mea o masă mică, iar pe ea un cufăr mare şi pătrăţos, cu ieroglife. Eram la Colin acasă. Deodată mi-am adus aminte de Alex.
“Oh nu, acum știe tot!†m-am gândit speriat și m-am ridicat rapid din pat.
Chiar nu trebuia să fac asta, pentru că în acel moment capul mi s-a desfăcut în patru. Mi-am zis atunci că nu mai beau în viaţa mea. Eram gol şi simţeam o nevoie acută să fac un duş, sau chiar mai bine o baie cu multă spumă. În următorul moment cineva a suspinat şi am întors capul, zărindu-l pe Colin, care mă privea straniu.
- Bună dimineaţa, a zis şi a surâs, relaxându-se.
- Mda, nu am ce zice! E o dimineaţă minunată! am zis eu pe un ton sarcastic şi m-am pornit spre camera de baie.
Am văzut că mă privea nedumerit, dar apoi parcă i s-a aprins o luminiţă în ochi. Şi-a adus aminte ce s-a întâmplat noaptea asta. M-am certat cu Alex, a aflat că sunt bisexual şi parcă nu era de ajuns - a văzut şi dovada cu propriii săi ochi. Oare ce simţea? Ce credea despre mine? Probabil nu dorea să mă mai vadă...
Mi-am adus atunci aminte de vorbele lui Colin, ce ţineau de prietenie. Avea dreptate sută la sută. Aveam să văd ce fel de prietenie era asta. Poate era atât de strânsă încât mă va înţelege Alex? Era obligat să mă înţeleagă şi să mă primească aşa cum sunt, doar dacă era un prieten bun, la naiba! De fapt eram prea disperat ca să-mi dau seama cât de gravă e situaţia. Eram gata să dau orice, numai să întorc timpul înapoi şi să nu las să se întâmple acest lucru! Nu trebuia să mă vadă. Pur şi simplu nu era să-l mai pot privi în ochii săi de culoarea cerului senin.
Stăteam sub duş şi apa caldă aluneca pe corpul meu. Mă gândeam la viitor. Dar nu eram vrăjitor şi nici prevăzător, de aceea nu aveam cum să ştiu ce mi-a pregătit soarta.
Am ieşit din baie cu un prosop înfăşurat în jurul taliei. Colin deja era îmbrăcat într-o pereche de pantaloni sport şi un tricou gri. Mă privea puţin îngrijorat.
- Am întârziat iar la şcoală, i-am zis eu, privind ceasul de pe perete.
- Te mai duci azi?
- Da, sigur!
- Dar...
Ştiam ce dorea să întrebe, aşa că l-am întrerupt:
- Ai dreptate, dacă e un prieten bun, mă va accepta aşa cum sunt, dacă nu - asta e.
M-a privit mirat. Probabil se aştepta să plâng şi să suspin că Alex ştie că sunt bisexual? Nu simţeam nevoia să o fac.
- Te conduc la şcoală? E ora 09:00 şi eu trebuie să plec la serviciu, doar mă aştepţi o clipă.
Am dat aprobator din cap şi m-am aşezat pe un fotoliu. Colin a intrat în baie şi după câteva minute a ieşit.
- Nu te îmbraci? întrebă el puţin amuzat.
- Sunt cu capul în nori, scuze.
Când mi-am strâns hainele de pe jos, cu buna intenţie de a mă îmbrăca rapid, mi-am dat seama ca acel outfit nu era deloc potrivit pentru o instituţie de învăţământ.
- Dacă te îmbraci aşa la şcoală, atunci în scurt timp vor afla toţi de orientarea ta. Şi în plus, nu vreau să pună nimeni ochii pe tine. Alege ceva de la mine, zise Colin şi îmi arată cu mâna spre dulapul imens de lângă geam.
- Nu.
- E vreo problemă? întrebă el pe un ton nevinovat.
- Nu pot să iau hainele tale, i-am zis pe un ton destul de nervos.
- Nu mă fă să râd. Ţi-e ruşine cumva? întrebă el şi surâse ironic.
Am roşit fără să vreau şi am deschis gura să zic ceva, dar el a intervenit:
- Cred că de mult e timpul să nu-ţi fie jenă de astfel de lucruri. Poţi să ei orice de la mine, chiar şi bani când ai nevoie. Ştii că eu nu duc lipsă şi ţin mult la tine, aşa că nu e nici o problemă. Dacă nu vrei aşa, atunci ne înţelegem altfel: ai întârziat la şcoală şi ai o mulţime de absenţe. Acasă nu reuşeşti să te duci, deci iei haine de la mine. Îţi vor veni bine, cred.
Nu am mai zis nimic, căci Colin avea dreptate. El s-a apropiat de dulap şi l-a deschis cu o mişcare rapidă. Avea o mulţime de haine - mai rău ca o domnişoară.
Şi-a scos un costum elegant şi l-a lăsat pe fotoliu, iar apoi m-a privit iar de parcă mă examina şi a scos din dulap o pereche de blugi negri, dintr-un material puţin lucios. Erau foarte plăcuţi la atingere.
- Îmbracă-i pe ăştia, iar eu să îţi aleg o cămaşă, zise el şi mi-i aruncă.
I-am prins şi m-am îmbrăcat în ei. Atunci Colin mi-a înmânat o cămaşa verde închis, care era confecţionată din acelaşi material ca şi blugii de pe mine. Am îmbrăcat-o şi văzând că Colin zâmbeşte mulţumit, m-am privit în oglindă. Arătăm chiar foarte bine.
- La dracu, de ce nu am eu dulapul tău cu tot ce conţine? am zis eu, prefăcându-mă invidios.
Colin a râs cu gust şi a zis:
- Crede-mă, dacă vei fi băiat deştept şi vei învăţa bine, nu vei absenta de la ore aşa cum faci tu, îţi vei face o carieră bunișoara și atunci vei avea un dulap şi mai mare.
- Ha-ha, vrei să zici că e aşa uşor? am întrebat eu sarcastic.
El s-a apropiat de mine şi mi-a aranjat gulerul cămăşii, zicând:
- Nu am zis asta, dar îţi vreau binele.
M-a sărutat uşor pe buze şi apoi s-a apropiat iar de dulap. A scos o pereche de ciorapi.
- Ţine, sunt noi. Cred că pantofii cu care ai fost încălţat sunt potriviţi.
Am aprobat şi m-am încălţat. Apoi l-am aşteptat pe dânsul să se îmbrace. Aveam nişte caiete la el, de ale mele, pe care le uitasem mai demult. Le-am luat cu mine, să nu zică profii că am venit la şcoală cu mâinile în buzunare. Am ieşit ambii din apartament şi ne-am urcat în maşină. Colin a pornit la drum, nu înainte să mă ciufulească.
- Colin!!! am strigat iritat şi revoltat peste măsură.
El a râs cu gust, de parcă a făcut mare lucru. Mereu mă ciufulea, cică îmi stă mai bine aşa. Dar mie mi se părea că nu eram pieptănat de ani de zile.
- Îţi stă mult mai bine ciufulit, honey, zise el şi zâmbi.
- Mi-ai mai zis-o, am răspuns eu puţin iritat, încercând în acelaşi timp să-mi aranjez părul.
Am ajuns repede la destinaţie și numai bine, era pauză. L-am salutat pe Colin, de data asta fără nici un fel de sărutări şi am coborît din maşină.
- Să mă suni după ore, zise el şi îmi făcu cu ochiul.
Am păşit în curtea liceului. Toţi mă priveau ciudat. Nici nu mă miram, doar eram în hainele lui Colin şi arătam bine. Iar ei se mirau că eu arăt bine. Să fi fost altă situaţie, era să roşesc şi din cauza asta, dar la momentul dat îmi păsa doar de ceea ce va urma - de Alex.
***
edit: Nu înțeleg o fază. Sau a disparut un comm, sau eu doar l-am visat, sincer nu țin minte. Cineva mi-a arata mai multe greșeli într-un comm și nu țin minte cine a fost, dar acum nu mai este. Îmi explică cineva?
Capitolul 7 - Chris
M-am trezit brusc, pentru că iar am avut un coşmar oribil. Imediat a început să mă doară capul. Aveam impresia că cineva invizibil mi-l împunge cu ace mici şi ascuţite... era insuportabil. Am deschis ochii încet, ca să nu forţez durerea şi am încercat să-mi dau seama unde mă aflam. Am văzut în faţa mea o masă mică, iar pe ea un cufăr mare şi pătrăţos, cu ieroglife. Eram la Colin acasă. Deodată mi-am adus aminte de Alex.
“Oh nu, acum știe tot!†m-am gândit speriat și m-am ridicat rapid din pat.
Chiar nu trebuia să fac asta, pentru că în acel moment capul mi s-a desfăcut în patru. Mi-am zis atunci că nu mai beau în viaţa mea. Eram gol şi simţeam o nevoie acută să fac un duş, sau chiar mai bine o baie cu multă spumă. În următorul moment cineva a suspinat şi am întors capul, zărindu-l pe Colin, care mă privea straniu.
- Bună dimineaţa, a zis şi a surâs, relaxându-se.
- Mda, nu am ce zice! E o dimineaţă minunată! am zis eu pe un ton sarcastic şi m-am pornit spre camera de baie.
Am văzut că mă privea nedumerit, dar apoi parcă i s-a aprins o luminiţă în ochi. Şi-a adus aminte ce s-a întâmplat noaptea asta. M-am certat cu Alex, a aflat că sunt bisexual şi parcă nu era de ajuns - a văzut şi dovada cu propriii săi ochi. Oare ce simţea? Ce credea despre mine? Probabil nu dorea să mă mai vadă...
Mi-am adus atunci aminte de vorbele lui Colin, ce ţineau de prietenie. Avea dreptate sută la sută. Aveam să văd ce fel de prietenie era asta. Poate era atât de strânsă încât mă va înţelege Alex? Era obligat să mă înţeleagă şi să mă primească aşa cum sunt, doar dacă era un prieten bun, la naiba! De fapt eram prea disperat ca să-mi dau seama cât de gravă e situaţia. Eram gata să dau orice, numai să întorc timpul înapoi şi să nu las să se întâmple acest lucru! Nu trebuia să mă vadă. Pur şi simplu nu era să-l mai pot privi în ochii săi de culoarea cerului senin.
Stăteam sub duş şi apa caldă aluneca pe corpul meu. Mă gândeam la viitor. Dar nu eram vrăjitor şi nici prevăzător, de aceea nu aveam cum să ştiu ce mi-a pregătit soarta.
Am ieşit din baie cu un prosop înfăşurat în jurul taliei. Colin deja era îmbrăcat într-o pereche de pantaloni sport şi un tricou gri. Mă privea puţin îngrijorat.
- Am întârziat iar la şcoală, i-am zis eu, privind ceasul de pe perete.
- Te mai duci azi?
- Da, sigur!
- Dar...
Ştiam ce dorea să întrebe, aşa că l-am întrerupt:
- Ai dreptate, dacă e un prieten bun, mă va accepta aşa cum sunt, dacă nu - asta e.
M-a privit mirat. Probabil se aştepta să plâng şi să suspin că Alex ştie că sunt bisexual? Nu simţeam nevoia să o fac.
- Te conduc la şcoală? E ora 09:00 şi eu trebuie să plec la serviciu, doar mă aştepţi o clipă.
Am dat aprobator din cap şi m-am aşezat pe un fotoliu. Colin a intrat în baie şi după câteva minute a ieşit.
- Nu te îmbraci? întrebă el puţin amuzat.
- Sunt cu capul în nori, scuze.
Când mi-am strâns hainele de pe jos, cu buna intenţie de a mă îmbrăca rapid, mi-am dat seama ca acel outfit nu era deloc potrivit pentru o instituţie de învăţământ.
- Dacă te îmbraci aşa la şcoală, atunci în scurt timp vor afla toţi de orientarea ta. Şi în plus, nu vreau să pună nimeni ochii pe tine. Alege ceva de la mine, zise Colin şi îmi arată cu mâna spre dulapul imens de lângă geam.
- Nu.
- E vreo problemă? întrebă el pe un ton nevinovat.
- Nu pot să iau hainele tale, i-am zis pe un ton destul de nervos.
- Nu mă fă să râd. Ţi-e ruşine cumva? întrebă el şi surâse ironic.
Am roşit fără să vreau şi am deschis gura să zic ceva, dar el a intervenit:
- Cred că de mult e timpul să nu-ţi fie jenă de astfel de lucruri. Poţi să ei orice de la mine, chiar şi bani când ai nevoie. Ştii că eu nu duc lipsă şi ţin mult la tine, aşa că nu e nici o problemă. Dacă nu vrei aşa, atunci ne înţelegem altfel: ai întârziat la şcoală şi ai o mulţime de absenţe. Acasă nu reuşeşti să te duci, deci iei haine de la mine. Îţi vor veni bine, cred.
Nu am mai zis nimic, căci Colin avea dreptate. El s-a apropiat de dulap şi l-a deschis cu o mişcare rapidă. Avea o mulţime de haine - mai rău ca o domnişoară.
Şi-a scos un costum elegant şi l-a lăsat pe fotoliu, iar apoi m-a privit iar de parcă mă examina şi a scos din dulap o pereche de blugi negri, dintr-un material puţin lucios. Erau foarte plăcuţi la atingere.
- Îmbracă-i pe ăştia, iar eu să îţi aleg o cămaşă, zise el şi mi-i aruncă.
I-am prins şi m-am îmbrăcat în ei. Atunci Colin mi-a înmânat o cămaşa verde închis, care era confecţionată din acelaşi material ca şi blugii de pe mine. Am îmbrăcat-o şi văzând că Colin zâmbeşte mulţumit, m-am privit în oglindă. Arătăm chiar foarte bine.
- La dracu, de ce nu am eu dulapul tău cu tot ce conţine? am zis eu, prefăcându-mă invidios.
Colin a râs cu gust şi a zis:
- Crede-mă, dacă vei fi băiat deştept şi vei învăţa bine, nu vei absenta de la ore aşa cum faci tu, îţi vei face o carieră bunișoara și atunci vei avea un dulap şi mai mare.
- Ha-ha, vrei să zici că e aşa uşor? am întrebat eu sarcastic.
El s-a apropiat de mine şi mi-a aranjat gulerul cămăşii, zicând:
- Nu am zis asta, dar îţi vreau binele.
M-a sărutat uşor pe buze şi apoi s-a apropiat iar de dulap. A scos o pereche de ciorapi.
- Ţine, sunt noi. Cred că pantofii cu care ai fost încălţat sunt potriviţi.
Am aprobat şi m-am încălţat. Apoi l-am aşteptat pe dânsul să se îmbrace. Aveam nişte caiete la el, de ale mele, pe care le uitasem mai demult. Le-am luat cu mine, să nu zică profii că am venit la şcoală cu mâinile în buzunare. Am ieşit ambii din apartament şi ne-am urcat în maşină. Colin a pornit la drum, nu înainte să mă ciufulească.
- Colin!!! am strigat iritat şi revoltat peste măsură.
El a râs cu gust, de parcă a făcut mare lucru. Mereu mă ciufulea, cică îmi stă mai bine aşa. Dar mie mi se părea că nu eram pieptănat de ani de zile.
- Îţi stă mult mai bine ciufulit, honey, zise el şi zâmbi.
- Mi-ai mai zis-o, am răspuns eu puţin iritat, încercând în acelaşi timp să-mi aranjez părul.
Am ajuns repede la destinaţie și numai bine, era pauză. L-am salutat pe Colin, de data asta fără nici un fel de sărutări şi am coborît din maşină.
- Să mă suni după ore, zise el şi îmi făcu cu ochiul.
Am păşit în curtea liceului. Toţi mă priveau ciudat. Nici nu mă miram, doar eram în hainele lui Colin şi arătam bine. Iar ei se mirau că eu arăt bine. Să fi fost altă situaţie, era să roşesc şi din cauza asta, dar la momentul dat îmi păsa doar de ceea ce va urma - de Alex.
***