15-03-2012, 07:16 PM
Hello, am adus nex-ul. Sper sa va placa.(scuzee daca este prea scurt)
Capitolul 13 – O minte diabolica.
Ce senzatie ciudata, asa ceva nu am mai simtit niciodata. Mainile mele erau incalzite de ceva fierbinte, si totusi deranjant. Fata mea precum si gatul erau innecate de ceva clad, dulce la gust si simt cum sunt din ce in ce mai slabita si secauita de puteri. Incerc sa deschid ochii dar acel lichid nu permite ploapelor sa se ridice. Incerc sa ma misc dar observ ca sunt legata de un fel de pat. Funia ce-mi inconjura inchieturile si gleznele era tare rigida. Incerc sa ma zbat dar fara prea mare succes. Dupa putin timp de zvarcolit reusesc sa-mi descid ochii dar degeaba. Toul in jurul meu este in bezna. Doar o fereastra micuta aduce o raza palida de soare in acea incapere. Eram desculta, frigul din camera ma facea sa tremur involuntar. Incerc cu limba sa gust acel lichid ce mi se parea atat de cunoscut sI tousi ciudat de dulce. Cum trec cu limba peste buzele nu foarte uscate pentru un momen nu i-am mai simtit gusul dulce, ci un gust ca de fier. Imediat imi dau seama ca defapt era sange. Deci sunt plina de sange. Nu ma doar absolut nimic dar de ce tot curge atat de mult sange? Si de ce mi sa parut dulce? Stau putin sI meditez, aducandu-mi aminte ca am fost lovita in cap cu ceva inainte sa lesin. Of, oare ce o vrea de la mine? Nu-I de ajuns cat am stat in spital? Vreau sa strang pumnul si simt cum unghiile mele imi strapung incet piele fina. Incetez cu aceta activitate dureroasa si ma concentrez pe usa care tocmai s-a deschis. Pe ea intra cineva dar nu il puteam vedea calumea. Vad imediat ca este aplecat si tinut de cineva cu forta. Doua siluete mari acaparau linistea din acea incapere. Cel aplecat a fost fortat a se aseze pe un fel de scaun probabil pe care nici nu il observasem acolo si il leaga in timp ce acela scancea de durere. Cand a terminat si ultimul nod acesta e duce undeva pe peretele opus si aprinde un bec mai mul "chior" decat luminos dar de ajuns ca eu a-mi inchid ochii, obijnuiti cu intuneric. Cand imi revin si ii deschid la loc raman perplex la peroana ce se afla pe scaun. Era chiar bietul meu Sasuke. Era plin de lovituri si zgarieturi. Era la bustul gol avand doar pantalonii si asa destul de rupti pe el. Parul sau odinioara aranjat frumos acum era in toate directiile si murdar. Iar fata ce acum nu mult radia de fericirea de a ma vedea era indreptata spre pamant. Nu suport sa il vad asa. Oare ma va scapa si pe mine cineva de aici? Il strig cat de tare ma mai tin plamanii mei obositi dar un ras puternic imi distrage atentia.
-Chiar credeai ca ai sa scapi asa de usor de mine? Nici gand, eu sunt mereu acolo, mereu in intuneric atepand ca un leu prada perfecta. Viata ta frumoasa a devenit cel mai urat cosmar din cate se poate. Revederea cu Sasuke, a fost sarea pe rana deschisa si nevindecata crede-ma.
Vorbele sale paraseau usor gura sa ce nu inceta sa pastreze zambetul rautacios si tot o data victorios. Cel care in momenul de fata era cel mai mare dujman al meu este Garra. Desii, de abia daca ma gandisem sa il iert oarecum, nah ce a fost a fost, acum nu mai sun sorti de izbanda. Vreau sa tip la el, sa-l fac praf in clipa urmatoare dar sunt obosita, nu am forta decat sa raman treaza si sa simt cum ura mea pentru el creste cu fiecare secunda trecuta. Se apropie amenintator de mine. Sasuke incerca sa tipe dar nu a fost de ajuns pentru al opri. Sangele-mi clocotea de frica dar si de nervi. Se pune peste mine, cu picioarele in jurul bazinului sI imi mangaie pielea rece a fetei mele destul de nervoasa. Vreau sa deschid gura dar acesta duce repede degetul aratator de la mana dreapta spre coltii mei. Oh, nu. Nu voiam sa afle, cel puin pana ce nu imi dadeam seama defapt ce am. Ma transform sau ce? Se inteapa intentionat intr-un colt de al meu si sangele se scurge rapid in gura mea. Ochii mei deja au innceput sa se inegreasca si semnul devenind din nou rosu. Ma cuprinde o stare de agitatie, vreau din ce in ce mai mul din acel lichid rosu si se pare suspicios de dulce. Scoate foarte usor si senzual degetul rosu din gura mea strangadu-se din nou de el. Sangele curgea cu mare acuratete, patand asfel tot in jurul puncului de pe tricoul meu. Ma zbat aproape involuntar sa ajung sa gust mult mai mult din acel lichid vital. Simt ca o iau razna. Ma uit speriata catre Sasuke care doar se uita in pamant. Parca nici nu eram acolo. Oare mai traieste? La acest gand pielea mea se zbarleste usor, nu concep asa ceva. Ii simt mainile usor plimbandu-se pe langa corpul meu acuma moale. Nu mai pot, nu mai am forta neceara sa mai fac ceva. Asept deznodamantul acestei intamplarii total nefericite. Nu vreau sa am speranta ca vineva ma va salva chiar in punctul culminant pentru ca nu suntem in niciun film. Atunci cand eroul salveaza fata si ostaticii in mijlocul actiunii. Nu asta e cruda realitate, cea de care mereu ne lovim puternic si cadem in abisul numit imaginatie. Il sim cum vrea sa trecem mai departe si imi da tricoul meu jos, mainile sale se plimbau alene peste abdomen si sani. Desii nu voiam asta, am scos pe gura un geamat micut inocent si imperceptibil. Deja imi este destul de frig. Cu o ultima putere strig numele iubitului meu dupa care ma las in voia sortii. Tocmai cand sa-mi peceluiasca soarta avand grija sa ma raneasca si sa imi lase destule vanatai pe corpul meu ingheat se pare ce tousi lucrurile de mai devreme nu se aplica doar in filme. Caci cineva ma salveaza, dar cum ma asteptam cel mai putin la acea persoana sa vina in asemenea momene, tocmai aceea a venit. Doamne nu stiu cum sa-Ti multumesc indeajuns ca l-ai trims pe el sa ne ajute cand eram pe muchia prapastiei.
~~~Sper ca va placut~~~
Capitolul 13 – O minte diabolica.
Ce senzatie ciudata, asa ceva nu am mai simtit niciodata. Mainile mele erau incalzite de ceva fierbinte, si totusi deranjant. Fata mea precum si gatul erau innecate de ceva clad, dulce la gust si simt cum sunt din ce in ce mai slabita si secauita de puteri. Incerc sa deschid ochii dar acel lichid nu permite ploapelor sa se ridice. Incerc sa ma misc dar observ ca sunt legata de un fel de pat. Funia ce-mi inconjura inchieturile si gleznele era tare rigida. Incerc sa ma zbat dar fara prea mare succes. Dupa putin timp de zvarcolit reusesc sa-mi descid ochii dar degeaba. Toul in jurul meu este in bezna. Doar o fereastra micuta aduce o raza palida de soare in acea incapere. Eram desculta, frigul din camera ma facea sa tremur involuntar. Incerc cu limba sa gust acel lichid ce mi se parea atat de cunoscut sI tousi ciudat de dulce. Cum trec cu limba peste buzele nu foarte uscate pentru un momen nu i-am mai simtit gusul dulce, ci un gust ca de fier. Imediat imi dau seama ca defapt era sange. Deci sunt plina de sange. Nu ma doar absolut nimic dar de ce tot curge atat de mult sange? Si de ce mi sa parut dulce? Stau putin sI meditez, aducandu-mi aminte ca am fost lovita in cap cu ceva inainte sa lesin. Of, oare ce o vrea de la mine? Nu-I de ajuns cat am stat in spital? Vreau sa strang pumnul si simt cum unghiile mele imi strapung incet piele fina. Incetez cu aceta activitate dureroasa si ma concentrez pe usa care tocmai s-a deschis. Pe ea intra cineva dar nu il puteam vedea calumea. Vad imediat ca este aplecat si tinut de cineva cu forta. Doua siluete mari acaparau linistea din acea incapere. Cel aplecat a fost fortat a se aseze pe un fel de scaun probabil pe care nici nu il observasem acolo si il leaga in timp ce acela scancea de durere. Cand a terminat si ultimul nod acesta e duce undeva pe peretele opus si aprinde un bec mai mul "chior" decat luminos dar de ajuns ca eu a-mi inchid ochii, obijnuiti cu intuneric. Cand imi revin si ii deschid la loc raman perplex la peroana ce se afla pe scaun. Era chiar bietul meu Sasuke. Era plin de lovituri si zgarieturi. Era la bustul gol avand doar pantalonii si asa destul de rupti pe el. Parul sau odinioara aranjat frumos acum era in toate directiile si murdar. Iar fata ce acum nu mult radia de fericirea de a ma vedea era indreptata spre pamant. Nu suport sa il vad asa. Oare ma va scapa si pe mine cineva de aici? Il strig cat de tare ma mai tin plamanii mei obositi dar un ras puternic imi distrage atentia.
-Chiar credeai ca ai sa scapi asa de usor de mine? Nici gand, eu sunt mereu acolo, mereu in intuneric atepand ca un leu prada perfecta. Viata ta frumoasa a devenit cel mai urat cosmar din cate se poate. Revederea cu Sasuke, a fost sarea pe rana deschisa si nevindecata crede-ma.
Vorbele sale paraseau usor gura sa ce nu inceta sa pastreze zambetul rautacios si tot o data victorios. Cel care in momenul de fata era cel mai mare dujman al meu este Garra. Desii, de abia daca ma gandisem sa il iert oarecum, nah ce a fost a fost, acum nu mai sun sorti de izbanda. Vreau sa tip la el, sa-l fac praf in clipa urmatoare dar sunt obosita, nu am forta decat sa raman treaza si sa simt cum ura mea pentru el creste cu fiecare secunda trecuta. Se apropie amenintator de mine. Sasuke incerca sa tipe dar nu a fost de ajuns pentru al opri. Sangele-mi clocotea de frica dar si de nervi. Se pune peste mine, cu picioarele in jurul bazinului sI imi mangaie pielea rece a fetei mele destul de nervoasa. Vreau sa deschid gura dar acesta duce repede degetul aratator de la mana dreapta spre coltii mei. Oh, nu. Nu voiam sa afle, cel puin pana ce nu imi dadeam seama defapt ce am. Ma transform sau ce? Se inteapa intentionat intr-un colt de al meu si sangele se scurge rapid in gura mea. Ochii mei deja au innceput sa se inegreasca si semnul devenind din nou rosu. Ma cuprinde o stare de agitatie, vreau din ce in ce mai mul din acel lichid rosu si se pare suspicios de dulce. Scoate foarte usor si senzual degetul rosu din gura mea strangadu-se din nou de el. Sangele curgea cu mare acuratete, patand asfel tot in jurul puncului de pe tricoul meu. Ma zbat aproape involuntar sa ajung sa gust mult mai mult din acel lichid vital. Simt ca o iau razna. Ma uit speriata catre Sasuke care doar se uita in pamant. Parca nici nu eram acolo. Oare mai traieste? La acest gand pielea mea se zbarleste usor, nu concep asa ceva. Ii simt mainile usor plimbandu-se pe langa corpul meu acuma moale. Nu mai pot, nu mai am forta neceara sa mai fac ceva. Asept deznodamantul acestei intamplarii total nefericite. Nu vreau sa am speranta ca vineva ma va salva chiar in punctul culminant pentru ca nu suntem in niciun film. Atunci cand eroul salveaza fata si ostaticii in mijlocul actiunii. Nu asta e cruda realitate, cea de care mereu ne lovim puternic si cadem in abisul numit imaginatie. Il sim cum vrea sa trecem mai departe si imi da tricoul meu jos, mainile sale se plimbau alene peste abdomen si sani. Desii nu voiam asta, am scos pe gura un geamat micut inocent si imperceptibil. Deja imi este destul de frig. Cu o ultima putere strig numele iubitului meu dupa care ma las in voia sortii. Tocmai cand sa-mi peceluiasca soarta avand grija sa ma raneasca si sa imi lase destule vanatai pe corpul meu ingheat se pare ce tousi lucrurile de mai devreme nu se aplica doar in filme. Caci cineva ma salveaza, dar cum ma asteptam cel mai putin la acea persoana sa vina in asemenea momene, tocmai aceea a venit. Doamne nu stiu cum sa-Ti multumesc indeajuns ca l-ai trims pe el sa ne ajute cand eram pe muchia prapastiei.
~~~Sper ca va placut~~~
~~ Just because You know my NAME doesn't mean you know Me!~~
\TrUsT YoUr CrAzY iDeAs/
L, did you know Death Gods only eat apples??
\TrUsT YoUr CrAzY iDeAs/
L, did you know Death Gods only eat apples??