05-08-2008, 10:15 PM
deidara-chan4ever-merci de commenturi anyoka-am vazut si eu greseala si am corectat:D merci de atentionare
Acum sa trecem la Capitolul 2.
Era o dupamiaza de vineri insorita,iar vantul de toamna batea placut peste fetele elevilor.Frunze aurii si roscate cadeau de sus alinand aerul si aterizand lent .Internatul de langa liceul ,,KammisukaShide'' domnea intr-un aer vesel.Vocile tinere rasareau din fiecare colt,vorbind in soapta sau tipand,toate era pline de fericire.Venea weekendul,motiv de usurare pentru toti cei de acolo.
Kiraru grabea pasul,cu Sasuki in urma sa.Era atat de rapid,incat acesta trebuia sa alerge dupa el,gafaind.Daca te-ai fi uitat de la distanta,ai fi crezut ca incerca sa scape de el,dar Sasuki parea sa nu fi observat mersul alert al camaradului sau.Probabil nici starea de agitatie care il stapanea de cand se cunoscusera.
-Uh,uh,ai putea merge mai incet?Kiraru...?
-Scuze,ma grabesc.Dar poti ramane in urma,nu-i nevoie sa vii cu mine in camera.
-De ce nu?Este si camera mea...
-Da,ma refeream,nu trebuie sa vii cu mine ACUM in camera.
-Ai ceva de facut?Te deranjez?se interesa blondul nedumerit.
-Nu chiar,nu.
Cei doi alergau pe straduta ingusta fara sa-si dea seama.Cativa din colegii lui Sasuki isi facura aparitia in fata internatului razand si vorbind intr-e ei.La aparitia lor,grupul amuti.Unul dintr-e ei,un brunet inalt,incepu sa vorbeasca pe un glas ironic:
-Ia uite la nostalgicul nostru ,pare sa-si fi facut un prieten.Minune!!
Ceilalti izbucnira itnr-un ras tampit,fara sens.
-Vezi-ti de treaba,Rihu,mormai Kiraru.Oh,da.Tu n-ai niciodata treaba.
-Te simti amuzant,Kiru?il intreba brunetul sarcastic.Poate fiindca atunci cand ai o prietena cu iz atat de masculin,trebuie sa pari macar amuzant.Nu te stradui,nu prea are rost.
-Ce vrei sa spui?intreba Kiraru.
-A,e fratiorul tau mai mare?Taticul?Spune Kiru!
Brunetul se uita cu subinteles la Sasuki,care parea indiferent,privind in jur curios.In acel moment,Kiraru realiza ca el si Sasuki se tineau slab de mana.Isi retrase mana ca si cum s-ar fi ars,cu ochii holbati de soc.Ceilalti baieti radeau,si incepusera sa il batjocoreasca.
-Gura!!!!se rasti blondul.
Tacura toti.
-Sa mergem,Kiraru.Se pare ca sunt prea imaturi ca sa poarte o discutie,si prea prosti ca sa...ca sa...haide!
Kiraru se lua automat dupa el,urcand scarile incruntat.Cum pututse sa faca o asemenea tampenie?Sa tina de mana un baiat,si pe tot drumul.Ce fusese in capul lui?
-Nu-mi vine sa cred,izbucni cand deschise usa camerei.A fost umilitor,atat de umilitor!!!!!
-Nu mai striga,te aude toata lumea,vorbi calm Sasuki,asezandu-se pe patul sau.
-Sa nu strig?!!Sa nu strig?Ne-am tinut de mana.O sa spuna despre mine...despre noi....auleo bunico..sunt terminat.Era mai bine chiar si daca ma vedeau pupand o oaie!!!!
-Cat de imatur,se tangui Sasuki,razand incet.
Kiraru in privi furios si trase un pumn in perna lui.Fulgi albi sarira prin aer.
-Pustiule,nu distruge materialele.
-Imatur?Eu imatur?
-Si tu,si ei.Nu era nimic foarte grav,ca ma tineai de mana.SI de altfel,niciunul din noi nu am observat.A fost o reactie,un reflex...stiu eu...
-A fost pe naiba,..reflex.Te crezi oftalmolog?
-Ala se ocupa cu ochii,geniule!murmura Sasuki si pufni intr-un ras molipsitor.
Kiraru il privi,si pe fata i se intinse us suras larg.Era molipsitor,era adorabil.Incepu sa rada si el,ingopandu-si fata in perna.[/color]
Acum sa trecem la Capitolul 2.
Era o dupamiaza de vineri insorita,iar vantul de toamna batea placut peste fetele elevilor.Frunze aurii si roscate cadeau de sus alinand aerul si aterizand lent .Internatul de langa liceul ,,KammisukaShide'' domnea intr-un aer vesel.Vocile tinere rasareau din fiecare colt,vorbind in soapta sau tipand,toate era pline de fericire.Venea weekendul,motiv de usurare pentru toti cei de acolo.
Kiraru grabea pasul,cu Sasuki in urma sa.Era atat de rapid,incat acesta trebuia sa alerge dupa el,gafaind.Daca te-ai fi uitat de la distanta,ai fi crezut ca incerca sa scape de el,dar Sasuki parea sa nu fi observat mersul alert al camaradului sau.Probabil nici starea de agitatie care il stapanea de cand se cunoscusera.
-Uh,uh,ai putea merge mai incet?Kiraru...?
-Scuze,ma grabesc.Dar poti ramane in urma,nu-i nevoie sa vii cu mine in camera.
-De ce nu?Este si camera mea...
-Da,ma refeream,nu trebuie sa vii cu mine ACUM in camera.
-Ai ceva de facut?Te deranjez?se interesa blondul nedumerit.
-Nu chiar,nu.
Cei doi alergau pe straduta ingusta fara sa-si dea seama.Cativa din colegii lui Sasuki isi facura aparitia in fata internatului razand si vorbind intr-e ei.La aparitia lor,grupul amuti.Unul dintr-e ei,un brunet inalt,incepu sa vorbeasca pe un glas ironic:
-Ia uite la nostalgicul nostru ,pare sa-si fi facut un prieten.Minune!!
Ceilalti izbucnira itnr-un ras tampit,fara sens.
-Vezi-ti de treaba,Rihu,mormai Kiraru.Oh,da.Tu n-ai niciodata treaba.
-Te simti amuzant,Kiru?il intreba brunetul sarcastic.Poate fiindca atunci cand ai o prietena cu iz atat de masculin,trebuie sa pari macar amuzant.Nu te stradui,nu prea are rost.
-Ce vrei sa spui?intreba Kiraru.
-A,e fratiorul tau mai mare?Taticul?Spune Kiru!
Brunetul se uita cu subinteles la Sasuki,care parea indiferent,privind in jur curios.In acel moment,Kiraru realiza ca el si Sasuki se tineau slab de mana.Isi retrase mana ca si cum s-ar fi ars,cu ochii holbati de soc.Ceilalti baieti radeau,si incepusera sa il batjocoreasca.
-Gura!!!!se rasti blondul.
Tacura toti.
-Sa mergem,Kiraru.Se pare ca sunt prea imaturi ca sa poarte o discutie,si prea prosti ca sa...ca sa...haide!
Kiraru se lua automat dupa el,urcand scarile incruntat.Cum pututse sa faca o asemenea tampenie?Sa tina de mana un baiat,si pe tot drumul.Ce fusese in capul lui?
-Nu-mi vine sa cred,izbucni cand deschise usa camerei.A fost umilitor,atat de umilitor!!!!!
-Nu mai striga,te aude toata lumea,vorbi calm Sasuki,asezandu-se pe patul sau.
-Sa nu strig?!!Sa nu strig?Ne-am tinut de mana.O sa spuna despre mine...despre noi....auleo bunico..sunt terminat.Era mai bine chiar si daca ma vedeau pupand o oaie!!!!
-Cat de imatur,se tangui Sasuki,razand incet.
Kiraru in privi furios si trase un pumn in perna lui.Fulgi albi sarira prin aer.
-Pustiule,nu distruge materialele.
-Imatur?Eu imatur?
-Si tu,si ei.Nu era nimic foarte grav,ca ma tineai de mana.SI de altfel,niciunul din noi nu am observat.A fost o reactie,un reflex...stiu eu...
-A fost pe naiba,..reflex.Te crezi oftalmolog?
-Ala se ocupa cu ochii,geniule!murmura Sasuki si pufni intr-un ras molipsitor.
Kiraru il privi,si pe fata i se intinse us suras larg.Era molipsitor,era adorabil.Incepu sa rada si el,ingopandu-si fata in perna.[/color]