[Terminat] Yakuza' boss in love II - On my own

[Nywa]

[center]Capitolul 17[/center]

P.O.V. Kanji: Stateam in sufrageria fostei mele dadace si il asteptam, ca acesta sa isi termine dusul si sa vina, sa vorbeasca cu mine. Vroiam sa ii spun ca fiica lui s-a mutat de la mine si vrea sa isi traiasca viata pe cont propriu, fara sa fie implicata in mafie sau sa ii se spuna mai multe decat trebuie sa stie. Nu stiu de ce am asteptat o luna si ceva, pentru ai da aceasta veste, dar tot acest timp, daca am vorbit o data sau de doua ori la telefon.
- Kanji! Ce supriza placuta, spuse Sasuke, venind la mine si imbratisandu-ma strans, ca si cand as fi in continuare copilul sau. Ce vant te aduce pe aici? Ma intreba curios, facandu-mi semn spre canapea, rugand-o pe Dominica sa aduca niste limonada si prajiturele.
- Am venit sa iti dau noua adresa a fiicei tale. A ales sa se mute singura intr-un apartament pe care il detin eu, nevrand sa mai aibe de a face cu mafia sau orice tine legat de ea..., m-am intrerupt, cand barbatul incepu sa injure in ultimul hal, asemanand-o pe Ayne cu tarfa de Sakura. E dreptul ei! Daca eu nu am avut dreptul de a alege calea pe care vreau sa o urmez, ei nu ii se va lua acest drept din nastere! Ridic tonul, ajugand sa tip la brunet, care tacu imediat, uitandu-se la mine cu ochi mari.
Trag aer in piept pentru a ma calma, vreau sa spun ceva, dar ma razgandesc, intorcandu-ma pe calcaie, parasing casa in care am crescut douazeci de ani. Nu intelegeam de ce Sasuke tinea cu dinti, ca fiica lui sa faca parte din Yakuza, impotriva dorintei ei. Ma urc in masina si pornesc motorul, lipindu-mi capul de volan, oftand obosit. Dupa putin timp, ridic capul si dupa ce imi pun centura, imi reglez oglinzile, ramand uimit, sa imi vad chipul atat de obosit si nebarberit, cu cearcane adanci in jurul ochilor si parul tot ciufulit, aratand ca si cand o gaiana si-a facut culcus in el. Zambesc ironic, fiindca acum ceva timp, eram mereu aranjat, cu obrazul ras, fara cearcane in jurul ochilor si parul facut tepi. Acum ceva timp..., imi spun ironic in gand, pufnind usor, dand in mansalier si pornind spre apartamentul fostei mele iubite. Ca sa imi treaca nervi, am pus o melodie clasica, cantata de Richard Clayderman. Nu vroiam sa il bat pe noul ei iubit, mai daca are unul.
- Da? Raspund, cand imi suna I-Phone-ul, punandu-mi casca, fiindca nu vroiam sa ma opreasca politia.
- Seful, sunt Hidan, tatal dumneavoastra a sunat, spunand ca va invita la cina pe iahtul sau persoanl la ora opt azi. Poate sa vina si domnisoara Ayne, ma anunta argintiul, facandu-ma sa scap niste injuraturi printre dinti.
- Mersi mult blegule, mormai printre dinti, schimband directia de mers spre spalatorie, pentru a-mi lua costumul meu de gala.
Trebuia sa arat foarte dichisit, iar in trei ore, nu prea aveam timp, daca ma duceam si pana la Aynei. Pana am ajuns la spalatorie, am sunat-o pe tanara, spunandu-i despre cina si rugand-o sa ma sune in caz ca nu vine sau vine. Dupa ce am primit incuviintarea tinerei, am coborat din masina, intrand in spalatorie. Azi trebuia sa arat foarte spircuit, asta insemnand sa imi dau si cu fond de ten pe fata - il uram - sau anti-cearcane. Daca nu mai ai timp sa dormi noaptea, taci si inghiti.

Imi potriveam cravata neagra, zambind ca acea crema anti-cearcane, chiar facea minuni in cazul meu. Trebuia sa recunosc, ca mai aratam si eu a om acum, cu fata barberita, cu un mic cioc sub buza inferioara. Parul era tot dat pe spate, prin care se vedeau vagi, suvitele mele de cam toate culorile.
- A sunat domnisoara Ayne sa va spuna, ca o sa vina la petrecere, ma anunta menajera mea, iar eu am aprobat absent din cap.
Dupa ce imi dau cu parfum, ies din camera, coborand in living, apoi m-am dus in fata casi, urcandu-ma in masina. Aveam sa o revad din nou pe Ayne pasind plina de eleganta, ca si in noaptea banchetului, cea mai eleganta si plina de gratie. Zambesc cu jumatate de gura. Am pierdut-o si numai pot face nimic, ca sa o recastig..., imi soptesc in gand, dand in masalier si pornind spre port.

P.O.V. Ayne: Stateam in fata oglinzi, privindu-mi talia acoperita de rochia din patase, visinie, croita in asa fel incat parea facute doar din voaluri, lungi pana in pamant, prinse sub-sani, cu un fel de brau, batut in pietre semi-pretioase. Aveam un decolteu in forma de inima, fara bretele, dezvelindu-mi umeri goi, avand in fata o crapatura ce pornea din partea dreapta a soldului pana jos, aratand un fel de voal, portocaliu mai inchis. Eram bucuroasa ca puteam sa port inca papuci cu toc, alegand o pereche de sandale pe gamba, auri. Imi pun in ureche niste cercei din aur, cu diamante micute si un safir in forma de lacrima, la fel ca si pandantivul lantisorului ce il aveam la gat. Imi dau cu parfun si imi privesc coafura - avea parul ondulat cu bucle mari, prins in varful capului si de acolo plecand pe spatele meu intr-o cascada aranjata si ordonata.
- Incurand va afla de tine, soptesc, punandu-mi o mana pe pantec si zambind bucuroasa, dar si trista in acelasi timp.
Clipesc de cateva ori, pentru a-mi alunga lacrimile din ochi, pentru a nu-mi strica machiajul discret si facut cu multa miticulozitate, mai ales, ca aveam cearcane pe sub ochi. Imi iau un sal din casmir, punandu-l pe umeri, pentru a-mi oferi cat de cat protectie. Ies din apartament, coborand in parcarea blocului, ducandu-ma la micuta mea masina, Daihatsu Copen, argintie, decapotabila, micuta si eleganta, ca si mine. Dezactivez alartama si ma urc in masina, pornind spre port. In curand il voi revedea. In curand voi afla ce parere are despre noi. Voi lupta cu toate puterile sa te apar, imi spun in gand, punand o mana pe pantec, apoi schimb viteza, pentru a merge putin mai repede.

Parchez broscuta mea, langa Laborghini-ul brunetului, iar tanarul veni la mine, deschizandu-mi portiera.
- Te-am asteptat, imi spuse pe un ton calm si dulce, dandu-mi fiori pana in maduva spinari, iar atingerea pieli sale calde, ravarsa in interiorul meu o caldura placuta.
Zambesc tamp, iesind din autovehicol, luandu-mi posetuta cu mine si dupa ce activez alarma. Il iau pe barbat de brat, pronind spre iahtul impunator, ce era ancorat la putina distanta de noi. Izuna ne intampina, cum am urcat pe punte, asezandu-ne la o masa, rotunda, plina de delicatese si sampanie la gheata. Cina decurse in liniste incordana, putand sa vad mult mai usor, oboseala ascunsa de pe chipul tanarului.
- Nu, multumesc, refuz politicoasa, cand tatal fostului mei iubit, a vrut sa ma serveasca cu sampanie.
- Cum vrei, scumpo, spuse Izuna, punand in galetusa sampania. Ayne, stiu ca va fi un soc, dar vreau sa iti spun...
- Stiu, spun, fiindca acum cinci zile, Sakura a putut sa se sinucida. Imi pare rau pentru copilul din pantecul ei, mai spun, stergandu-mi o lacrima, ce inflori in coltul ochiului, apoi trag aer in piept, pentru a ma calma. Am hotarat sa plec din tara, fiindca e cel mai bine pentru mine si viata ce e in mine, spun deodata, atragandu-le celor doi atentia.
Il vad pe Kanji cum isi inclesta maxilarele, iar tatal sau ma privea suprins. Iau mana barbatului ce il iubeam din suflet si o pun peste pantecul meu, dandu-i de inteles ca l-am conceput cu el, dar tanarul retrase rapid mana, intorcandu-si chipul de la mine. Inchid ochii, dezamagita. Lacrimile au inceput sa cruga in tacere pe obraji, iar eu m-am ridicat de la mana, luandu-mi lucrurile si pornind cu capul sus spre masina mea. Nu-mi pasa absolut defel ca taicamiu nu vrea sa mai stie de mine, ca tatal copilului meu ma considera o curva nenorocita ca si Sakura.
- Jur ca te voi apara de tot ce este rau pe lumea asta, soptesc, mangaindu-mi pantecul, plin si incurand se va mari. Nu ii voi lasa sa iti faca nici un rau, mai adaug, urcandu-ma in masina si pornind spre casa, pentru a cauta oferte de facultate sau locuri de munca, departe de tara.
Vroiam sa plec cat mai repede din acest loc, daunator pentru sufletelul nevinovat din mine. Mereu se deschide o usa, cand se inchide alta...