10-03-2012, 10:37 AM
Eu-mi fac incet si sigur de lucru cu Deadhouse Gates, a lui Steven Erikson. E o carte unde nu simt nici o nevoie sa ma grabesc s-o termin, avand in vedere cat de ampla e povestea, imi place sa savurez detaliile si sa incerc sa fac toate conexiunile cu cartea precedenta.
Imi face placere sa vad cum introduce autorul personaje aici. O buna bucata din poveste habar n-am avut cum exact arata unul dintre personajele mai importante ale povestii deoarece n-a fost nici un moment in care descrierea sa sa fie de vreo importanta pentru oricine. Abia cand acel fir narativ se intretaie cu un altul, abia atunci e descris respectivul, prin perspectiva unui personaj ce-l vede pe acesta pentru prima data. Desi e foarte confuza o asa tehnica pe alocuri da totusi povestii un simtamant de organicitate (e un cuvant asta oare?). Nu ne sunt descrise personaje sau fapte din eter, de un narator omniscient, ci suntem lasati sa descoperim totul prin perspectiva personajelor, asa cum si ele experimenteaza lumea lor pentru prima data.
Trebuie sa recunosc ca pana acum, pe aproape de jumatatea cartii, cam lipseste acel tempo bombastic al primei carti, autorul parand ca de aici sa fi ales un pas mai usor, atat pentru poveste, cat si pentru lectura cititorului. Nu-i un lucru rau, nicidecum, doar ca aveam alte asteptari. Calitatea povestii este insa foarte inalta in continuare, cu personaje interesante si memorabile care participa la evenimente, mereu adaugandu-se unele noi sau fire narative care se vor rezolva in carti viitoare.
Imi face placere sa vad cum introduce autorul personaje aici. O buna bucata din poveste habar n-am avut cum exact arata unul dintre personajele mai importante ale povestii deoarece n-a fost nici un moment in care descrierea sa sa fie de vreo importanta pentru oricine. Abia cand acel fir narativ se intretaie cu un altul, abia atunci e descris respectivul, prin perspectiva unui personaj ce-l vede pe acesta pentru prima data. Desi e foarte confuza o asa tehnica pe alocuri da totusi povestii un simtamant de organicitate (e un cuvant asta oare?). Nu ne sunt descrise personaje sau fapte din eter, de un narator omniscient, ci suntem lasati sa descoperim totul prin perspectiva personajelor, asa cum si ele experimenteaza lumea lor pentru prima data.
Trebuie sa recunosc ca pana acum, pe aproape de jumatatea cartii, cam lipseste acel tempo bombastic al primei carti, autorul parand ca de aici sa fi ales un pas mai usor, atat pentru poveste, cat si pentru lectura cititorului. Nu-i un lucru rau, nicidecum, doar ca aveam alte asteptari. Calitatea povestii este insa foarte inalta in continuare, cu personaje interesante si memorabile care participa la evenimente, mereu adaugandu-se unele noi sau fire narative care se vor rezolva in carti viitoare.
Pentru intrebari sau orice alte interactiuni cu mine, folositi cu incredere mesajele de profil. Contrar opiniei populare eu nu musc...si chiar daca as musca, am toate vaccinurile facute.