04-03-2012, 09:30 PM
Multumesc pentru camentarii. Acum nextul:
Capitolul 5. Evadarea
Era deja luni dimineaţă, timpul zburase la fel şi weekend-ul, trecuse atât de repede...
Acum eram cu Jayy în drum spre fostul meu liceu. La internat orele începeau la ora zece, deci aveam destul timp pentru a-mi conduce prietenul. După ce ajunsesem în fata institutiei am aşteptat să intre pe portile imense, nu înainte de a se asigura încă o dată ca nu mă voi amesteca în problemele lui. După ce promisesem am pornit la drum. Am parcurs acelaşi drum plictisitor lipsit de peisaje neobişnuite, totul era aşa comun. În mai putin de o jumatate de oră am ajuns la internat, am intrat în cladire mergând pe holul principal ce era cam pustiu. Dând buzna în camera mea şi a blondului, reuşisem să-l sperii destul de rau.
- Scuze, n-am vrut să te sperii, credeam ca eşti în sala de mese cu ceilalti. I-am spus trântindu-mă pe patul moale.
- Nu mi-e foame. Raspunse scurt, privind în gol iar fata sa obosită emana tristete.
- S-a întâmplat ceva? Pari cam abatut.
- Sunt doar obosit, n-am mai dormit de, statu putin pe gânduri, de când ai venit tu aici, weekend-ul asta am ramas cu baietii şi ne-am distrat, n-am avut timp de somn. Spuse chicotind.
- Şi crezi că te vei putea concentra la ore sau vei putea ramâne treaz până de-seară? Îl întreb cascând. Numai privindu-l cum statea pe patul sau, scufundat în salteaua moale, parcă mort, îmi dadea mie o stare de somnolenţă.
- Nu merg la nici o ora, voi sta în cameră toată ziua si voi lenevi. Ai vrea sa-mi ţi companie? Mă întrebă cu subînteles zâmbind şiret.
- Nu trebuie să mă întrebi ş-a doua oară. Şi aşa sunt obosit şi n-am chef mai de nimic. Mă aşez mai confortabil, lasându-mi întreg trupul să se scufunde în moliciunea saltelei, tragându-mi patura subtire ce mirosea uşor a flori din cauza detergentului sau a balsamului cu, care fusese spalată, probabil.
Mi-a povestit cam toate tâmpeniile pe care le-a facut weekend-ul acesta alaturi de ceilalti baieti, facându-mă adesea să chicotesc sau chiar să rad în hohote aşa că timpul trecu destul de repede, nevenindu-mi să cred cât este ceasul când l-am privit. În mod normal, acum se terminau primele două ore. Mi-am ridicat telefonul la nivelul fetei şi am format numarul lui Jayy apoi apropiindu-l de urechea dreaptă. Nu dură mult şi vocea, parcă tremurândă a prietenului meu rasună în difuzorul micutului aparat.
- Da?! Raspunse scurt şi rastit. Puteam să jur că nu citise numele apelantului înainte de a raspunde altfel nu mi-ar fi vorbit aşa, n-o facuse niciodată în acel mod.
- Sunasem să te întreb dacă Maisu ţi-a mai facut probleme... începusem pe un ton iritat tacând brusc când auzisem alte voci la celalalt capat al firului.
- Unde te grabeşti, gay-ule? Recunoscusem acea voce, îi apartinea lui Isu, tipul ce încă din clasele mici îmi batjocorea prietenul iar eu mereu când eram lângă el îi luam apararea. Dar acum... eu nu-l mai puteam aparea. Am vrut să-i mai adresez câteva cuvinte dar singurul lucru pe care l-am putut auzi a fost o mică bubuitură, cel mai probabil produsă de contactul telefonului lui Jayy cu asfaltul apoi un mic semnal sonor ce mă anunţă că apelul fuse întrerupt. M-am ridicat de pe patul moale reuşind să-mi sperii iar colegul sau cel putin asta dedusesem după modul în care tresarise şi el din pat.
- Pe unde pot ieşi fară să fiu luat în vizor? L-am întrebat în şoaptă parcă nevoind ca cineva să ne audă.
- Pai, poti merge în spatele liceului iar apoi sari gardul înalt de aproape doi metri şi eşti liber. Spuse amuzat reuşind să mă enerveze. Într-o astfel de situatie, numai de glumele sale n-aveam chef.
- Asta fiind...? L-am întrebat ridicând o sprânceană privindu-l scos din sarite deşi eram conştient că nu merita, la urma urmei mă ajuta doar. S-a ridicat în picioare spunându-mi să-l urmez.
În doar câteva minute mă aflam în spatele imensei cladiri, primind câteva indicatii de la blond cu privire la ruta pe care trebuia s-o parcurg pentru a întâmpina o zona mai familiara. Îşi împleti degetele ambelor mâini, plecându-se uşor în faţă dându-mi de înteles că-mi pot propti piciorul în suportul creat de el pentru a pute sari gardul mai uşor. I-am multumit apoi, vazându-mă liber am luat-o la fugă urmând indicatiile blondinului, în scurt timp ajungând pe una din şoselele principale. Dacă n-aş fi ştiut atât de bine drumul m-aş fi putut pierde printre stradutele ce ascundeau institutia. Ajunsesem deja în fata liceului, oprindu-mă pentru câteva secunde încercând să-mi revin, se vedea că nu faceam efort fizic regulat deoarece simteam cum abia mai puteam respira iar plamâni şi gâtul îmi luă foc. O luasem din loc fară să-mi dau seama când gândul îmi zbură iar la brunet şi sperând să-l gasesc cât mai repede.
Alergasem împrejurul liceului, grabind pasul chiar dacă simteam că picioarele mai aveau putin şi-mi cedau, când am vazut în departare două trupuri, unul bine facut ce se amuza tachinându-l pe cel slabuţ şi mai firav ca el. M-am oprit din alergat la doar doi-trei paşi distanţă de ei spunându-i lui Maisu:
- Ia-ţi labele jegoase de pe brunetul meu! I-am poruncit pe un ton mârâit, acesta întorcându-şi întreg trupul spre mine parând surprins că mă vede.
- Brunetul tau? Ahito, prietene, nu-mi spune că te-ai luat după parazitu’ ăsta infect, spuse întorcându-şi privirea batjocoritoare spre Jayy apoi iar asupra mea continuând: şi ţi-ai schimbat orientarea? Sunteti împreuna? Întrebă cu un aer superior, privindu-mă de sus.
- Ai grija cum i-te adresezi! Îi spusesem pe acelaşi ton aspru în timp ce mă apropiasem de el dându-i un pumn în abdomen vazând cum îşi înconjură trupul cu bratele sale lungi începând sa tuşească puternic. Când îşi îndreptă iar atentia spre mine, m-am întors spre Jayy cuprinzându-i obraji calzi între palmele mele mari lipindu-mi buzele de ale sale. Am stat aşa scurt timp, vazând că nu reactionează în nici un fel am început a-i linge cu blândete buzele moi. I-am simtit palmele calde urcând spre pieptul meu încercând să mă respingă când limba mea începu s-o maseze pe a sa. Mi-am dezlipit cu greu buzele de ale sale privindu-i chipul plin de uimire cu tente roşii în obrajii fini.
- Ai grija... am lasat propozitia în aer luându-mi prietenul strâns de mână parcă ne voind să-l pierd. Îl împinsesem pe Maisu în gardul fostului meu liceu pentru a avea destul loc să trec alaturi de Jayy. Vazând că privea în jos, îngândurat am facut un pas mai mare întorcându-mă pe calcâie, ajungând la doar câţiva centimetri în fata sa privindu-l cu caldură dar şi în acelaşi timp serios, când îşi ridică privirea spre mine.
- Ce s-a întâmplat? L-am întrebat prinzându-i mâna în a mea strângând-o mai puternic ca-nainte.
- N-Nimic... Spuse întorcându-şi privirea spre dreapta lasând-o din ce în ce mai jos parcă vrând să fugă de a mea. N-am vrut să-l pun într-o situatie proastă, şi anume să-l fortez să-mi spună pentru că ştiam că oricum îmi va spune când va considera el. L-am tras după mine grabind pasul, dorind să ajung cât mai repede acasă sau, mă rog, acasă la el.
Deschid uşa facându-i lui, mai întâi, loc să intre apoi am intrat şi eu, închizând uşa în urma noastră. Am urcat şi eu în camera sa observând cum se aşeză pe salteaua moale a patului învelindu-se cu patura subtire şi albastra ca ochii sai, stând cu fata spre perete. M-am apropiat de el lasându-mă în jos, lângă pat, aşezându-mi o mână pe umarul sau.
- Ce ai păţit? L-am întrebat cu tristete în voce repetând aceleaşi cuvinte încă o data vazând că nu primisem nici un raspuns.
- De ce faci asta? Raspunse taios în timp ce se ridică brusc în şezut parând mai abatut ca-nainte.
- Ăăă, ştiu că mi-ai zis să nu mă bag dar...
- Nu asta! Ţipă el la mine uimindu-mă apoi revenind la un ton mai calm: şi că ţin la tine mai mult decât la un simplu prieten sau frate... de ce m-ai sarutat, de ce ai facut-o dacă nu-ţi place? Parcă erai hetero... spuse aproape în şoapta.
- Nu înteleg care-i problema, nu asta ţi-ai fi dorit şi în plus cine a zis că nu mi-a placut? L-am întrebat cu subînteles, ridicând o sprânceană privindu-l cu un zâmbet imens.
- Care-i problema?! Tu chiar eşti... chiar nu gândeşti înainte de a actiona?
- Calmează-te! L-am rugat vazând cum se enerva treptat-treptat. Nu pot sta prea mult, trebuie să mă întorc până deseară la internat, deci îmi poti spune cu ce am greşit? Am spus pe un ton copilaros mângâindu-i uşor obrazul încercând să-l mai calmez. Îşi lasă privirea în jos oftând adânc apoi îşi întoarse privirea asupra mea, iar.
- Uhmm, începu el ezitând de câteva ori, nu vreau să mă amagesc singur, de când te-ai mutat la acel liceu am observat că ai devenit mult mai apropiat de mine, începusem să cred că poate... facu iar o scurtă pauză mutându-şi privirea din a mea şi observasem cum începu să se roşească în acelaşi timp ce chipul si privirea i se întristase. Dar când m-ai sarutat am ştiut că ai facut-o doar pentru al enerva pe Maisu şi pentru ai arata că ţie nu-ţi pasă dacă râde sau îşi bate joc de tine. Liniştea cuprinse iar întreaga atmosferă, privirea mea se îndreptă automat spre buzele sale când am vazut modul în care îşi umezi buzele uşor roşiatice şi moi pe care nu cu mult timp în urmă le gustasem, le întredeschise pentru a supune ceva. Scuze... nu l-am lasat să termine de vorbit, m-am apropiat de chipul sau lipindu-mi buzele de ale sale atingându-le uşor cu limba parcă cerându-i voie să trec mai departe, liber. Deşi îmi ajunsesem unde am vrut, am oprit sarutul vazând că nu avea de gând să participe şi el.
- Nu mă simt mai bine dacă faci ceva ce nu-ţi place...
- Cine a zis că nu-mi place să petrec timp cu tine, să te ţin în brate, să te sarut? L-am întrerupt prinzându-l în bratele şi strângându-l la pieptul meu. Abia când începu să tremure mi-am dat seama cu adevarat ce spusesem si facusem. Ne blocasem amândoi, el uimit de ceea ce tocmai am zis iar eu gândindu-mă de ce spusesem acele lucruri. Oare chiar asta simteam faţă de cel mai bun prieten al meu?
Capitolul 5. Evadarea
Era deja luni dimineaţă, timpul zburase la fel şi weekend-ul, trecuse atât de repede...
Acum eram cu Jayy în drum spre fostul meu liceu. La internat orele începeau la ora zece, deci aveam destul timp pentru a-mi conduce prietenul. După ce ajunsesem în fata institutiei am aşteptat să intre pe portile imense, nu înainte de a se asigura încă o dată ca nu mă voi amesteca în problemele lui. După ce promisesem am pornit la drum. Am parcurs acelaşi drum plictisitor lipsit de peisaje neobişnuite, totul era aşa comun. În mai putin de o jumatate de oră am ajuns la internat, am intrat în cladire mergând pe holul principal ce era cam pustiu. Dând buzna în camera mea şi a blondului, reuşisem să-l sperii destul de rau.
- Scuze, n-am vrut să te sperii, credeam ca eşti în sala de mese cu ceilalti. I-am spus trântindu-mă pe patul moale.
- Nu mi-e foame. Raspunse scurt, privind în gol iar fata sa obosită emana tristete.
- S-a întâmplat ceva? Pari cam abatut.
- Sunt doar obosit, n-am mai dormit de, statu putin pe gânduri, de când ai venit tu aici, weekend-ul asta am ramas cu baietii şi ne-am distrat, n-am avut timp de somn. Spuse chicotind.
- Şi crezi că te vei putea concentra la ore sau vei putea ramâne treaz până de-seară? Îl întreb cascând. Numai privindu-l cum statea pe patul sau, scufundat în salteaua moale, parcă mort, îmi dadea mie o stare de somnolenţă.
- Nu merg la nici o ora, voi sta în cameră toată ziua si voi lenevi. Ai vrea sa-mi ţi companie? Mă întrebă cu subînteles zâmbind şiret.
- Nu trebuie să mă întrebi ş-a doua oară. Şi aşa sunt obosit şi n-am chef mai de nimic. Mă aşez mai confortabil, lasându-mi întreg trupul să se scufunde în moliciunea saltelei, tragându-mi patura subtire ce mirosea uşor a flori din cauza detergentului sau a balsamului cu, care fusese spalată, probabil.
Mi-a povestit cam toate tâmpeniile pe care le-a facut weekend-ul acesta alaturi de ceilalti baieti, facându-mă adesea să chicotesc sau chiar să rad în hohote aşa că timpul trecu destul de repede, nevenindu-mi să cred cât este ceasul când l-am privit. În mod normal, acum se terminau primele două ore. Mi-am ridicat telefonul la nivelul fetei şi am format numarul lui Jayy apoi apropiindu-l de urechea dreaptă. Nu dură mult şi vocea, parcă tremurândă a prietenului meu rasună în difuzorul micutului aparat.
- Da?! Raspunse scurt şi rastit. Puteam să jur că nu citise numele apelantului înainte de a raspunde altfel nu mi-ar fi vorbit aşa, n-o facuse niciodată în acel mod.
- Sunasem să te întreb dacă Maisu ţi-a mai facut probleme... începusem pe un ton iritat tacând brusc când auzisem alte voci la celalalt capat al firului.
- Unde te grabeşti, gay-ule? Recunoscusem acea voce, îi apartinea lui Isu, tipul ce încă din clasele mici îmi batjocorea prietenul iar eu mereu când eram lângă el îi luam apararea. Dar acum... eu nu-l mai puteam aparea. Am vrut să-i mai adresez câteva cuvinte dar singurul lucru pe care l-am putut auzi a fost o mică bubuitură, cel mai probabil produsă de contactul telefonului lui Jayy cu asfaltul apoi un mic semnal sonor ce mă anunţă că apelul fuse întrerupt. M-am ridicat de pe patul moale reuşind să-mi sperii iar colegul sau cel putin asta dedusesem după modul în care tresarise şi el din pat.
- Pe unde pot ieşi fară să fiu luat în vizor? L-am întrebat în şoaptă parcă nevoind ca cineva să ne audă.
- Pai, poti merge în spatele liceului iar apoi sari gardul înalt de aproape doi metri şi eşti liber. Spuse amuzat reuşind să mă enerveze. Într-o astfel de situatie, numai de glumele sale n-aveam chef.
- Asta fiind...? L-am întrebat ridicând o sprânceană privindu-l scos din sarite deşi eram conştient că nu merita, la urma urmei mă ajuta doar. S-a ridicat în picioare spunându-mi să-l urmez.
În doar câteva minute mă aflam în spatele imensei cladiri, primind câteva indicatii de la blond cu privire la ruta pe care trebuia s-o parcurg pentru a întâmpina o zona mai familiara. Îşi împleti degetele ambelor mâini, plecându-se uşor în faţă dându-mi de înteles că-mi pot propti piciorul în suportul creat de el pentru a pute sari gardul mai uşor. I-am multumit apoi, vazându-mă liber am luat-o la fugă urmând indicatiile blondinului, în scurt timp ajungând pe una din şoselele principale. Dacă n-aş fi ştiut atât de bine drumul m-aş fi putut pierde printre stradutele ce ascundeau institutia. Ajunsesem deja în fata liceului, oprindu-mă pentru câteva secunde încercând să-mi revin, se vedea că nu faceam efort fizic regulat deoarece simteam cum abia mai puteam respira iar plamâni şi gâtul îmi luă foc. O luasem din loc fară să-mi dau seama când gândul îmi zbură iar la brunet şi sperând să-l gasesc cât mai repede.
Alergasem împrejurul liceului, grabind pasul chiar dacă simteam că picioarele mai aveau putin şi-mi cedau, când am vazut în departare două trupuri, unul bine facut ce se amuza tachinându-l pe cel slabuţ şi mai firav ca el. M-am oprit din alergat la doar doi-trei paşi distanţă de ei spunându-i lui Maisu:
- Ia-ţi labele jegoase de pe brunetul meu! I-am poruncit pe un ton mârâit, acesta întorcându-şi întreg trupul spre mine parând surprins că mă vede.
- Brunetul tau? Ahito, prietene, nu-mi spune că te-ai luat după parazitu’ ăsta infect, spuse întorcându-şi privirea batjocoritoare spre Jayy apoi iar asupra mea continuând: şi ţi-ai schimbat orientarea? Sunteti împreuna? Întrebă cu un aer superior, privindu-mă de sus.
- Ai grija cum i-te adresezi! Îi spusesem pe acelaşi ton aspru în timp ce mă apropiasem de el dându-i un pumn în abdomen vazând cum îşi înconjură trupul cu bratele sale lungi începând sa tuşească puternic. Când îşi îndreptă iar atentia spre mine, m-am întors spre Jayy cuprinzându-i obraji calzi între palmele mele mari lipindu-mi buzele de ale sale. Am stat aşa scurt timp, vazând că nu reactionează în nici un fel am început a-i linge cu blândete buzele moi. I-am simtit palmele calde urcând spre pieptul meu încercând să mă respingă când limba mea începu s-o maseze pe a sa. Mi-am dezlipit cu greu buzele de ale sale privindu-i chipul plin de uimire cu tente roşii în obrajii fini.
- Ai grija... am lasat propozitia în aer luându-mi prietenul strâns de mână parcă ne voind să-l pierd. Îl împinsesem pe Maisu în gardul fostului meu liceu pentru a avea destul loc să trec alaturi de Jayy. Vazând că privea în jos, îngândurat am facut un pas mai mare întorcându-mă pe calcâie, ajungând la doar câţiva centimetri în fata sa privindu-l cu caldură dar şi în acelaşi timp serios, când îşi ridică privirea spre mine.
- Ce s-a întâmplat? L-am întrebat prinzându-i mâna în a mea strângând-o mai puternic ca-nainte.
- N-Nimic... Spuse întorcându-şi privirea spre dreapta lasând-o din ce în ce mai jos parcă vrând să fugă de a mea. N-am vrut să-l pun într-o situatie proastă, şi anume să-l fortez să-mi spună pentru că ştiam că oricum îmi va spune când va considera el. L-am tras după mine grabind pasul, dorind să ajung cât mai repede acasă sau, mă rog, acasă la el.
Deschid uşa facându-i lui, mai întâi, loc să intre apoi am intrat şi eu, închizând uşa în urma noastră. Am urcat şi eu în camera sa observând cum se aşeză pe salteaua moale a patului învelindu-se cu patura subtire şi albastra ca ochii sai, stând cu fata spre perete. M-am apropiat de el lasându-mă în jos, lângă pat, aşezându-mi o mână pe umarul sau.
- Ce ai păţit? L-am întrebat cu tristete în voce repetând aceleaşi cuvinte încă o data vazând că nu primisem nici un raspuns.
- De ce faci asta? Raspunse taios în timp ce se ridică brusc în şezut parând mai abatut ca-nainte.
- Ăăă, ştiu că mi-ai zis să nu mă bag dar...
- Nu asta! Ţipă el la mine uimindu-mă apoi revenind la un ton mai calm: şi că ţin la tine mai mult decât la un simplu prieten sau frate... de ce m-ai sarutat, de ce ai facut-o dacă nu-ţi place? Parcă erai hetero... spuse aproape în şoapta.
- Nu înteleg care-i problema, nu asta ţi-ai fi dorit şi în plus cine a zis că nu mi-a placut? L-am întrebat cu subînteles, ridicând o sprânceană privindu-l cu un zâmbet imens.
- Care-i problema?! Tu chiar eşti... chiar nu gândeşti înainte de a actiona?
- Calmează-te! L-am rugat vazând cum se enerva treptat-treptat. Nu pot sta prea mult, trebuie să mă întorc până deseară la internat, deci îmi poti spune cu ce am greşit? Am spus pe un ton copilaros mângâindu-i uşor obrazul încercând să-l mai calmez. Îşi lasă privirea în jos oftând adânc apoi îşi întoarse privirea asupra mea, iar.
- Uhmm, începu el ezitând de câteva ori, nu vreau să mă amagesc singur, de când te-ai mutat la acel liceu am observat că ai devenit mult mai apropiat de mine, începusem să cred că poate... facu iar o scurtă pauză mutându-şi privirea din a mea şi observasem cum începu să se roşească în acelaşi timp ce chipul si privirea i se întristase. Dar când m-ai sarutat am ştiut că ai facut-o doar pentru al enerva pe Maisu şi pentru ai arata că ţie nu-ţi pasă dacă râde sau îşi bate joc de tine. Liniştea cuprinse iar întreaga atmosferă, privirea mea se îndreptă automat spre buzele sale când am vazut modul în care îşi umezi buzele uşor roşiatice şi moi pe care nu cu mult timp în urmă le gustasem, le întredeschise pentru a supune ceva. Scuze... nu l-am lasat să termine de vorbit, m-am apropiat de chipul sau lipindu-mi buzele de ale sale atingându-le uşor cu limba parcă cerându-i voie să trec mai departe, liber. Deşi îmi ajunsesem unde am vrut, am oprit sarutul vazând că nu avea de gând să participe şi el.
- Nu mă simt mai bine dacă faci ceva ce nu-ţi place...
- Cine a zis că nu-mi place să petrec timp cu tine, să te ţin în brate, să te sarut? L-am întrerupt prinzându-l în bratele şi strângându-l la pieptul meu. Abia când începu să tremure mi-am dat seama cu adevarat ce spusesem si facusem. Ne blocasem amândoi, el uimit de ceea ce tocmai am zis iar eu gândindu-mă de ce spusesem acele lucruri. Oare chiar asta simteam faţă de cel mai bun prieten al meu?