Sacrificiul suprem

[Lexxu]

Eh, am venit si cu nextu :


Capitolul 4.
Taiki P.O.V



Imi deschisesem ochii brusc, lasand la iveala doua lagune. Aveam privirea incetosata, insa imi puteam da usor seama ca revenisem pe Planeta Pamant. Ma trezisem. Acum nu mai era intuneric si nici nu ma aflam intr-o padure impreuna cu sora mea, ci pur si simplu ma aflam la spital.
Cearceafurile albe imi acopereau trupul, iar perna micuta ce se afla sub capul meu mi se pare ca e destul de uda. Poate transpirasem.. sau din cauza ca statusem destul aici. O luna nu-i o nimica toata. O sa am nevoie de multa odihna si data viitoare o sa am mai multa grija cand merg sa prind oameni ce incalca legile.
Imi iubesc meseria, dar nu trebuie sa-mi dau viata pentru ea. Mai intai sanatatea, dragostea apoi binele omenirii.
Clipisem des, astfel ca ceata disparuse de tot. Acum puteam observa clar toata incaperea. Eram conectat la un micut aparat ce pulsa destul de des. Banuiesc ca este conectat la inima... aceeasi inima care il iubeste enorm pe Ren.
In incapere se mai afla un televizor asezat pe un suport, un dulapior pentru haine si un frigider micut pentru alimentele ce ti le oferea spitalul sau rudele. Hmm... cum eu nu prea mai am rude, nu am ce sa primesc. Il am doar pe Ren si pe colegii de servici, insa mie unul imi place. Sunt destule cateva persoane care te incanta, decat mai multe ce te bat la cap.
Ma ridic, cu chiu cu vai, aflandu-ma acum in sezut. Eram doar eu in camera... numai eu si cu mine. Priveam pe geam oameni ce se miscau in ritm alert. Banuiesc ca mergeau la servici sau doar la cumparaturi, cine stie. Ma intreb, oare unde e Ren? Vroiam asa mult sa fie aici pe cand ma trezeam.
Vroiam, sa-l sarut si sa-i marturisesc ca mi-au lipsit aventurile prin care treceam cu el.

Brusc, in camera isi face aparitia o asistenta. Cand ma vazuse si scapase carnetelul ce-l tinea in mainile sale mici. Parul ii era prins in coc, fiind de un negru superb. Ochii caprui pareau destul de socatii, iar corpul sau fragil nu ma facuse decat sa-mi "declanseze" un zambet urias, ce-si facuse loc in coltul gurii.
- Ahm.. va-ti trezit... nu credeam ca... insa i-o taiasem destul de repede.
- Asta-i serviciul doamna. Acum, cand imi faceti externarea? As dorii sa plec cat mai repede. V-am "onorat" cu prezenta destul. Spusesem eu, cu un aer de superioritate.
Biata femeie, se apropiase de mine punandu-mi caietul in fata..
Incepusem sa citesc randurile, ridicand din spranceana. Acolo pe foaia alba imaculata, spuneau ca o sa ma deconecteze de la aprat, deoarece nu dadeam semne ca mi-as reveni. Hah, cu cine se pun ei? Daca nu-mi reveneam eu, nimeni nu mai avea grija de lume. Nimeni, nu mai avea sa prinda infractorii de care se tem asa mult, oameni cinstiti.
- Pai, mi-am revenit. Acum, vreau doar sa ma externeze. Ma puteti ajuta, doamna...
- Kaori. Spuneti-mi Kaori. -facu o pauza- Acum ca va-ti revenit, o sa discut cu doctorul si... o sa mai vedem ce o sa facem in privinta dumneavoastra, domnule Taiki.
- Doamna draga, nimeni nu ma tine pe mine in spital. -m-am ridicat din pat- Unde-mi sunt hainele? intreb eu, intorcandu-ma cu fata spre dulap.
- Ah, acolo sunt! spun eu victorios.
Ma indreptam cu pasii rapizi spre dulap. Ajuns in fata lui, l-am deschis observandu-mi hainele. Fusesera frumos spalate, insa tricoul meu avea o gaura in dreptul inimii. Oare de ce?
In fine, ma imbracasem repede, dupa ce scapasem de halatul oferit din partea spitalului apoi ma intorsesem cu fata spre asistenta. Era toata rosie la fata, mai ceva ca un rac.
Ma incaltasem, apoi dadusem sa ies, dar ma intorsesem inaintea usii.
- Ceau Kaori, mersi pentru tot. Spusesem facandu-i cu ochiul, apoi plecand.
- Staii ! si operatia...? strigase fata insa nu ma intorsesem.
Imi continuam drumul, grabiind pasul. Aveam de gand sa merg acasa, acolo unde ma asteapta Ren. Desii am o vaga presimtire ca nu o sa-l gasesc acolo..
Ce vroise sa spuna asistenta cu 'operatia' ? Sa fi fost chiar asa grav ranit? in fine.
O sa am grija de sanatatea mea dupa ce-l vad pe Ren. Atat ma intereseaza in momentul de fata... sa-l strang in brate, sa-l sarut si poate o partida amoroasa, m-ar face bine. Zambesc, asa cum doar eu stiu sa o fac.

Inca tot nu inteleg, cum doar un gand despre trupul lui ma face sa ma excit in ultimul hal. Umflatura din pantaloni o poate dovedi foarte bine.

Cobor scarile spitalului grabit, pentru a nu fi prins de membrii ai spitalului caci nu am externarea si... as putea da de probleme, mai pe scurt. Ajung afara. Aerul este la fel de poluat ca de fiecare data, insa sincer e mult mai bun decat cel care este in spital, ca sa nu mai zic de mirosul ala oribil care provine de la medicamente.

I-au un taxi, asezandu-ma pe bancheta din spate, dictandu-i adresa soferului. Acesta nu sta prea mult la discutii ca si porneste masina in viteza. O frica ma cuprinse cand vazusem ca avem 170km/h, desii habar nu am de ce. Cand eram la servici, eu unul, conduceam si cu 250km/h, chiar daca sunt om al justitiei. Adica, atunci cand talharii incearca sa scape, trebuie sa-i opresti prin orice mijloace posibile. Sunt un vitezoman, dar nu unul la fel de inrait ca Ren. El poate merge cu oricat la ora, caci adora viteza, adrenalina si mai ales, adora sa-i lase pe altii in praf.

Fara sa-mi dau seama, ajunsesem, iar domnul de la volan oprise. Ii platisem, apoi ii aruncasem un "multumesc" asa de forma, pe urma am parasit vehicolul.

Urcasem scarile in graba. Vroiam sa-l vad pe iubitul meu cat mai repede posibil. Imi e asa de dor sa-l sarut sau macar sa-l alint asa cum stiu doar eu. Mai exact, imi e dor de simpla lui prezenta si ca sa recunosc, imi lipseste si o partida fierbinte.

Ajuns in fata apartamentului, inima mi se oprise in loc parca. Uitase si ea sa mai bata, saraca. Imi scotocisem buzunarele, in cautarea cheilor, insa ce sa vezi? I-a cheiile de unde nu-s. Bine ca, am avut stralucita idee de a ascunde o copie sub pres in caz ca le pierdem pe acestea. Dau la oparte presul, luand cheia de pe jos. O bag cu greu in broasca, rasucind-o.

Usa se deschisese, iar de dupa ea ma lovise un aer inchis direct in fata.

Ma uimise acest lucru, deoarece Ren mereu aerisea, nu neglija asa apartamentul... ceva e ciudat aici... iar eu, o sa aflu ce cat de curand...