Blood Crystal Glasess

[Prevented :D]

Salutareee. Am adus next-ul si sper sa va placa. Daca se poate sa-mi lasati orice fel de critica doriti. N-am sa ma supar. Scuzati eventualele greseli de exprimare si/sau scriere.


Capitolul 12 – Mai rau de atat se poate?


Deschid gura pentru a spune ceva dar acesta mi-o ia inainte indreptandu-se incet dar sigur spre mine soptind cuvintele atat de frumos si placut auzului.
-Iubire, mi-a fost tare dor de tine. Am crezut ca nu-ti voi mai auzi vreodata glasul tau cristalin. Spune asta, apoi ma strange in brate puternic, desii pana acum nu am reusit sa spun nimic totusi lui I era dor sI asa. Ii raspund la inbratisare si imi ridic fata ce pana acum statuse ascunsa in pieptul sau, il priveam in acei ochi calzi si bucurosi. Dechid gura pentru a doua oara pentru ai spune si eu ce simt pentru el. Nu as fi crezut ca atat de devreme puteam sa dau un verdict atat de sincer.
-Te…iubesc.
Imediat ce cuvintele mele s–au desprin de pe buzele trandafirii acesta surase si se apropie din ce in ce mai mult de buzele mele. La contactul buzelor noastre un fior cald si un tremur usor m-au cuprins repede. In capul meu se derulau secvente scurte ale uratului cosmar. Incep a-l trang mai tare in brate si sa adancesc sarutul nostru plin de dor, de iubire si de sinceritate pana ce o voce putin cunoscuta mie ne opreste cu nerusinare batand apropo lui Sasuke.
-Hei, mai usor, doar nu vrei sa o sufoci cu atata iubire nu? Dupa asta un ras usor pertuba linistea din incapere. Vocea aceea il ironiza pe Sasuke in timp ce acesta se enerveaza treptat. Rup aceea calda imbratisare si imi indrept privirea spre persoana ce tocmai a avut tupeu sa ne deranjeze. Vocea apartinea unui baiat blond cu ochii verzi sI destul de inalt. Purta un tricou maro cu verde si nite blugi negri in contrast cu adidasi albi. Parul era facut gen emo, dar nu pot zice ca nu era dragut. Ma uit atenta la el si oberv ca tinea mainile in buzunare fiind sprijinit cu un umar de peretele bej deschis exact langa toate aparatele de fitness de acolo, ciudat loc, nici macar nu-l observasem. Eram atat de preocupata de iubitul meu incat n-am dat importanta detaliilor. Imi indrept privirea din nou pre Sasuke ce parea ca face cunostinta cu Reko.
-Multumesc ca ai avut grija de iubita mea, iti raman dator ca ai adus-o pana aici la mine. Ce zici diseara sa vi sa mananci cu noi?
-Sas’ke, iti da voie sa mergi acasa? Intreb nedumerita, stai adica? Ia pus o proteza si gata?acasa?
-Da, imi da voie de doua zile, dar am stat sa te iau cu mine. Cum era sa te la singura prin spital? Inacceptabil.
Vorbele sale erau induiosatoare si dulci. Imi venea sa ma topesc pe bietele mele picioare. Il inspectez pe Sasuke cu privirea si observ proteza imediat. Era ca o simpla mana fiind doar de la incheietura doar ca era ceva mai alba, bine nu ca iubitul meu nu ar fi alb la piele ca si mine, doar suntem vampiri, dar era ciudat de alba. Ii spun ca merg sa ma schimb pentru a merge acasa. Ei raman acolo, timp in care Sasuke se schimba de hainele ce le purta si isi lua la revedere de la ajutorul sau. Acel baiat insuportabil si arogant. Ma chimb in hainele cu care am venit la spital si ma duc in baie sa ma spal pe fata. De cum ma afisez in fata oglinzii, pe buzele mele rosii curgea lichidul vital vietii, alunecand pe barbie apoi pe gat patandu-mi astfel tricoul. Deschid gura panicata sI observ canini mei enormi. Se pare ca, cresterea lor brusca mi-a provocat o sangerare gingivala. Ma spal cat de cat de sange, dupa care dau cu limba sa simt ranile ce pare ca oglinda nu le vede. Nu simt abolut nimic, ca si cum nimic nu a fost acolo si sangele s–a opit. Imi ating cu degetul varful coltilor si ma inteapa precum un ac. Vrand sa inched gura, ma deranjau acolo, Doamne, cum o sa trec neobservata de Reko?
Brusc se intampla ceva ce nu credeam ca se va intampla atat de repede. Vreau sange, imi este sete, foame, pofta. Nici nu stiu cum a ii spun acestei pofte. Ma uit in oglinda si observ schimbarea brusca a ochiilor si inrosirea tatuajului de pe brat. Nu ma durea nimic, pur sI simplu ochii mei au devenit negrii si semnul acela rosu. Il strig pe Sasuke care vine impancientat langa mine. Observa tot ceea ce mi se intampla plus sangele de pe ghiuveta. Ii pune mana dreapta pe semnul de pe bratul meu sI stanga pe al sau repetand o incantatie in alta limba. Nu stiu ceea ce tot zice acolo dar, se pare ca m-am mai calmat. Ochii mei au redevenit verzi iar semnul din nou roz. Coltii totusi nu au vrut sa dea inapoi de tot, asa ca am fost fortata sa imi duc mana la gura pentru a verifica. Aceta termina de spus dupa care ma ia cu ambele maini de umerii si ma saruta. Limba lui se juca in voie cu a mea si imi atingea si usor coltii ce incepusera sa ma doara. Aud o bataie in usa si apoi il aud pe Reko strigand daca suntem bine. Rup sarutul sI ii raspund ca venim imediat. Sasuke imi da drumul si dau drumul la robinet lasand sa curga in voie micile perle transparente sI reci. Duc mainile sub acea micuta ploaie, dar observ ca unghiile mele odinioara micute si nefacute, mi-au cresut. Sunt inca o data cat erau ele initial avand o culoare de un negru perlat. Impreunez mainile pentru a pastra apa in ele pana ce aceasta face contact cu fata mea. Simt un fior rece cum imi strapunge tot corpul dupa care ma sterg cu un servetel de acolo. Sasuke ma urmarea tacut. Ies pe usa cu iubitul meu imediat in spate si avand-ul pe Reko ca si ghid in fata. Cand ies afara in curtea spitalului un aer curat si razele soarelui ma incanta cu prospetimea si caldura lor. Pasarile erau cele care colindau cerul acoperit de nori albi sI pufosi, iar florile sI iarba proaspata pe care calcam ma trimiteau intr-o euforie din care am fost scoasa cu ajutorul baietilor. Cand am pasit afara din acel spital mirosind a pastille si mai stiu eu ce, parca am renascut pentru a doua oara. Am hotarat pe loc singura sa ma plimb prin parc, fie ca ei vor vrea sau nu. Nu-mi mai pasa de nimeni si nimic in acele clipe. Eram doar eu si micuta iarba verde precum ochii mei pe care stateam intinsi, doar eu sI iubitul meu, Reko si-a cerut scuze si plecase. Deasupra noastra se inalta un pom imens avand coroana de frunze mare si verde. Frunzele sale stateau parca croite pe ramurele mici sI mari ce ne aparau de razele prea fierbinti ale marelui soare. Ma ridic in sezut si ma uit in stanga si-n dreapta dar nu e nimeni. Nu inteleg unde a putut disparea atat de repede. Ma ridic de jos incepand sa-l strig si sa ma afund tot mai mult printre copacii parca infiniti. Aud dupa un tufis nite pasi inceti dar siguri. Inima incepe sa bata cu putere. Respir repede si zgomotos pana ce simt doua brate inconjurandu-ma de la spate. Simt un fel de batistuta la gura sI nas, cazand intr-o euforie. Ma las moale si inchid ochii, incep sa respir din nou normal si inima se calmeaza treptat. Prin aceasta stare reusesc cu mare efort sa percep doua voci de barbati dicutand ceva aprins. Ma simt zguduita si simt o lovitura tare de tot in zona capului. Nu mai pot rezista, daca as putea, as urla cat ma tineau plamanii din cauza loviturii dar, starea mea fizica si psihica nu ma ajutau deloc. Cad parca intr-o groapa si din nou acel abis negru ma inconjoara. Cred ca ma voi obisnui din ce in ce mai mult cu astfel de cazuri.


~~~Sper ca va placut!~~~