Dear Love, where are you?

[Lexxu]

Mersi de commuri fetelor >:D<

Next :


Capitolul 6.

Drake P.O.V

Încă îl sărutam pe Derrick, uimindu-l. Îi cercetam fiecare colţişor din cavitatea sa bucală, devenind uşor plăcut impresionat de gustul său dulceag. Continuam, să-i "verific" tot, ce se ascundea în lăcaşul său. El nu îmi răspundea. Era de înţeles.
Probabil că nu este ca mine. Eu, sunt un biet demon care este atras de un puşti. În acest caz, copilul profeţiei. Copilul ce va face întunericul invincibil.
Mă trezesc din visare, observând că încearcă să mă îndepărteze. Mâinile lui fine, erau aşezate pe pieptul meu tare, împingându-mă. Însă, nu reuşea nimic, mai ales că acum câteva minute era să se înece. E lipsit de putere, iar eu pot să-l domin în totalitate, dar aleg să mă opresc. Acum, stăteam pur şi simplu lângă el, privindu-l. Este un copil frumos, trebuie să recunosc, dar destul de încăpăţânat.
- Ce e cu tine?! Ai înebunit?! sunt un băiat, la fel ca tine, nu o fată! strigă el din toate puterile rămase, cu o voce răguşită.
Zâmbesc în colţul gurii, ca mai apoi să-mi mut privirea în opusul său. Mă uitam în gol, gândindu-mă.
- Ştiu, puştiule. răspund într-un final.
Pun pariu, că a rămas uimit de răspunsul ce i l-am oferit. Deşii nu-l mai priveam, puteam să jur că a făcut ochii cât cepele. Aşa erau toţi cei cu, care mă jucam. Şi în fond, după o vreme o să se obijnuiască cu ieşirile mele. Aşa sunt eu, un adult-copil. Ca să nu mai menţionez că ador să mă joc, cu băieţii pe care îi voi avea. Îmi place să-i tachinez. Acum, însă, nu îmi permiteam deocamdată să încerc mai mult, că nu era ok, dar va venii şi vremea lui. O să fie al meu, ca şi restul.. apoi, cred că-l voi lăsa să plece, poate. Vreau, să ajungă să fie dependent de atingerile mele, să nu mai poată să trăiască fără ele. Vreau, să-l fac să creadă că eu, sunt marea lui dragoste, ca mai apoi să-l fac să sufere, să adune ură multă pentru a-şi elibera puterile. Nu cred, că cineva din familia sa, i-a vorbit despre aceste puteri. Deci era bine pentru mine. O să-l fac, să creadă ca lumea asta nu merită lumină, astfel că el o s-o scufunde într-un întuneric. Apoi, stăpânul meu va fi mulţumit de mine... şi voi putea fi apoi, doar un adolescent umil ce trăieşte în întuneric. Nu este ceva nou pentru mine, căci eu, mereu am trăit în întuneric. Nu prea îmi plăcea mie lumina sau oameni. Ei sunt duşmanii mei numărul unu, aşa am fost învăţat. Ei, nu ştiu să iubească, ci doar să bârfească şi să facă rău, să se lucreze unul pe altul pe la spate, deşii erau prieteni. Pentru ei contează mai mult nişte nenorociţi de banii decât familia sau bunătatea.. fără, să-şi dea seama se afundă tot mai mult în întuneric, astfel că se pierd pentru totdeauna. Urăsc lumea, lumina.. dar, iubesc noaptea. Seara, cerul e mai primitor ca oricând. Pot să mărturisesc că în fiecare noapte, stau afară întins pe iarbă, privindu-l. Doar el mă înţelege, şi îmi oferă linişte şi pace sufletească sau mă rog, aţi prins ideea. Sufletul meu, nu-mi mai aparţine acum. Aparţine stăpânului meu. Oftez prelung, astfel atrăgându-i atenţia tânărului de lângă mine.
- Ce ai păţit?
Îmi întorc chipul spre el, afişând o privire rece. Nu vreau să afle nimeni, că uneori aceste lucruri mă dor. Chiar dacă sunt demon, asta nu mă scuteşte de sentimente. Toţi au sentimente, iar eu nu-s o excepţie.
- Nimic. Eşti bine? întreb eu.
Puştiu dă afirmativ din cap, iar eu mă ridic din şezut. M-am întors cu spatele la el, trosnindu-mi oasele. Vreau să mă închid în camera mea, până seara. El va dormi, iar eu voi putea să privesc stelele şi cerul. Poate că în seara asta, voi putea şi eu să-mi răspund la unele întrebări, la care nu am găsit răspunsul nici azi. Dau să plec, însă cineva mă prinde de încheietura mâini, astfel întorcându-mă.
Era puştiu. Mă privea prin marea ochiilor săi. Părul său blond, îi era ud şi ciufulit, iar din firele sale aurii încă se mai scurgeau picături de apă, ajungând undeva pe abdomenul său lucrat, luând conturul pătrăţelelor sale. Îmi trec limba peste buze, înstinctiv.
- Ce vrei?
- Ăhm.. nu ţie foame? Că mie îmi e... răspunse puştiu.
Dau afirmativ din cap, ca apoi să-l iau pe sus. Mă privea speriat într-un fel, dar nu se zbătea. Trebuie să recunosc, mă amuza imaginea asta. Parcă eu eram mirele şi el era mireasa prea iubită.
- Să ştii că nu te voi viola. Mergem la bucătărie. spun eu pe un ton amuzat.
- Da să ştii, că am şi eu picioare şi de obicei îmi place să le folosesc! răspunde el, un pic enervat.
- Ştiu. răspund eu.
Tânărul nu mai spuse nimic, ci doar tăcea şi se lăsa purtat de mine. Înaintam încet, parcă savurând apropierea corpurilor noastre. Pielea sa fină, îmi atingea corpul lucrat. Puteam să simt, că atingerea dintre noi, îi dădea fiori tânărului ce se afla în braţele mele puternice. Chicotesc puţin, ajungând în bucătărie. Ajunşi acolo, îl las jos pe piciu' încăpăţânat.
- De ce ai chicotit? mă întreabă el, punându-şi mâinile în şolduri, apoi ridicând o sprânceană.
Am început să râd cu lacrimi, la vederea aceste imagini. Acum chiar se asemăna cu o mireasă sau nu.. o iubită geloasă. Am râs şi mai tare, acum de gândurile mele şi nu de el.
- Ah, nimic prinţeso. Spun eu ştergându-mi lacrimile cu dosul palmei.
Nu ştiu de când nu am mai râs aşa. Defapt nu am râs aşa bine niciodată. Am impresia că acest puşti, va schimba lucrurile din casa asta şi pe mine.. ceea ce sună al naibi de ciudat. Nimeni nu a reuşit să facă asta. Sunt din ce în ce mai curios. Cu fiecare lucru ce-l face, fie el şi nesemnificativ, mă atrage şi mai mult.
Îmi dau o palmă peste cap. Trebuie să aştept, nu să mă grăbesc. Dacă-l fac al meu acum, o să distrug tot.
" Ce idiot.. râde de unul singur. Şi cum a avut tupeul să mă sărute? .. o să-i arăt eu lui. Nimeni nu-mi fură nimic! fie şi un sărut!" .
- Să ştii că nu-s idiot, chiar dacă te-am sărutat. Am făcut-o pentru că erai adorabil. Răspund eu.
" Super.. am uitat că poate citi orice câcat pe care-l gândesc.." .
Ce puşti interesant. Chiar dacă va trebui să sufere în continuare, e adorabil şi prin felul în care se bosumflă.
- Ok. Unde-i mâncarea? spune el, arătându-mi stomacul său.
- Acum o să vină stai calm.
Avusesem dreptate. Mâncarea, fusese adusă de una dintre servitoarele mele, şi pusă pe masă. Nu ştiu de când nu am mai mâncat în bucătărie, însă toate au un început, nu?
Începem să mâncăm. Eu mai încet şi puştiu mai repede, iar peste cinci minute farfuria sa era goală pe când a mea era "bogată".
- Deci, ţi-a plăcut? întreb eu cu gura plină.
" ce porc.. vorbeşte cu gura plină. Nu a fost învăţat bunele maniere?" .
- Păi mâncarea a fost bună, sunt sătul deja. Oricum, am o obiecţie. Cel care a mâncat lângă mine nu ma încântat deloc.. răspunse el zâmbiindu-mi cald.
Orice ar face puştiu ăsta mă vrăjeşte. Şi felul în care zâmbeşte sau felul în care e ironic, mă afectează oarecum, dar nu trebuie să-i arăt lui asta. El trebuie să sufere.. trebuie.
- Hmm, păi atunci poţi să te retragi dacă eşti sătul. Îi spun eu, continuând să mănânc.
" mai bou de atât nu se poate! am fost educat să nu plec de la masă până nu termină toţi.. deşi aş vrea eu să plec" .
- Nu. O să aştept până termini, abea apoi o să mă retrag din aria ta vizuală.
M-am şi înecat cu mâncarea la auzul răspunsului său. I-am "auzit" şi gândul, însă răspunsul a fost prea de tot.
- Bine, cum vrei tu.
În tot timpul, în care eu mâncam liniştit, a fost linişte. Între timp, am privit fereastra observând că se înserează. Ei bine, o să am tot timpul din lume pentru a privi cerul astă seară. Am terminat de mâncat, aşa că m-am ridicat de la masă, mulţumindu-i tânărului că mă aşteptase. Adevărul era, că nu îmi plăcea să mănânc singur.. dar acum, aveam compania lui. Ceea ce mă încânta, într-o oarecare măsură.
L-am luat în braţe din nou, îndreptându-mă cu el sus. Urcam scările cu grijă, ca nu cumva să picăm. Ajunşi sus, mai exact în dreptul uşii sale, am deschis-o pătrunzând în cameră. L-am lăsat jos pe tânăr, privindu-l încă odată.
- Noapte bună. Spun eu dând să plec.
Cineva mă prinsese de mână însă, iar eu m-am întors numaidecât. L-am putut observa pe tânărul ce mă privea, nu foarte indiferent cum făcea de obicei.
- Drake... îmi şoptise numele.
- Hmm ? reuşisem eu să îngân.
Se apropiase mai tare de mine, însă doar cu chipul. Între feţele noastre, era o distanţă destul de mică. Simţeam cum începeam să fierb, de ce însă nu ştiu. Îmi fixasem privirea în lagunele sale albastre.. şi calme acum. Iar el, ei bine, el îşi lipise buzele de ale mele, reuşiind astfel să mă surprindă. Am întredeschis gura, lăsându-l să pătrundă în lăcaşul meu, umed şi primitor. Îmi cerceta fiecare colţişor "ascuns", exact cum făcusem şi eu cu el la piscină. Acum.. cel uimit eram eu. Am întrat în duel, fără să mai stau pe gânduri. Puştiu, îşi băgase mâinile, în părul meu, adânciind sărutul, iar în acel moment am putut simţi un fior ce mi-a străbătut întreg corpul. Eu, mi-am dus mâinile după gâtul său trăgându-l mai aproape, arătându-i că vreau mai mult. Dar, el rupsese sărutul şi mă fixase cu privirea. Îşi trecuse o mână prin firele sale auri, ca mai apoi să-i aud vocea :
- Eu recuperez tot ce îmi este luat. În cazul ăsta un sărut. Tu mi l-ai furat la piscină şi eu l-am recuperat, dar să ştii că nu-s gay. Îmi spusese serios.
- Cum zici tu, domnule "vreau să devin om peşte". Spun eu chicotind.
El nu-mi răspunsese, însă, iar eu m-am îndepărtat. Am ieşit din cameră, întrând în a mea. Aveam camerele aproape una lângă cealaltă. Adică dacă cumva cineva intră aici după el, va avea de aface cu mine.
Încă tot nu pot ieşi din vraja pe care el a creat-o, prin acel sărut. A fost tandru şi.. mi-a plăcut. Nu am mai simţit o plăcere atât de mare, cu niciunul pe care l-am avut. Nici măcar când am făcut-o cu cineva.
M-am aplecat în jos, căutându-mi haine curate. Din dulap mi-am ales, o pereche de pantaloni negrii de trening, un tricou alb larg şi o pereche de adidaşi albi. Mi-am dat jos slipul, căci da încă mă aflam într-un amărât de slip. Am îmbrăcat o pereche de boxeri negri, ca să-mi ascund zona intimă. Apoi mi-am luat hainele pe mine şi m-am încălţat, pentru a ieşii afară.
Am păşit uşor, închizând uşa cu mare grijă.. pentru a nu-l trezi pe tânăr. Am de gând să fiu singur, doar eu şi cerul. Nu vreau companie acum, vreau.. doar să mă pot gândii în linişte.
Am reuşit să ies afară fără prea mult zgomot. M-am aşezat pe iarba proaspăt tăiată, începând să privesc în sus.
Tot ce a fost, o să se sfârşească curând. O să-l fac să sufere pe puşti, iar lumea se va cufunda în întunericul pe care-l merită. Toţi sunt răi. Nu pot spune că eu nu.. pentru că aşi minţii, dar.. merităm ceea ce se v-a întâmpla. Totuşi, va dura ceva vreme, până să se sfârşească tot. Oricum, o să-l ajut cu răzbunarea lui, pentru că aşa i-am zis. Pun pariu că nu o să uite nicicum de ea. Eu ştiu cum e să fi singur pe lume, căci eu.. nu mi-am cunoscut părinţii. Nu ştiu ce-i dragostea maternă, nu ştiu ce-s ăia prieteni. Mereu am luptat pe cont propriu, pentru a fi cineva în viaţă. Prima dată, am vrut să fiu cinstit, însă.. mi-am dat seama că nu voi face nimic dacă voi fi aşa. Lumea e rea, de ce nu aş fi ca ea?
Ei îşi bat joc de oameni buni, aşa că... am devenit şi eu rău. Poate nu a fost bine, poate a fost, dar nu îmi mai pasă acum.
În cap îmi revin imaginile sărutului din camera tânărului blond. A fost dulce.. şi tandru. Oricum, o să-l am, nu trebuie să-mi fac griji, da tot mă frământă ceva. Dacă o să mă îndrăgostesc de el? Dacă nu o să-l mai pot lăsa după ce-l fac să creadă în mine? Dacă... atâţi de mulţi "dacă". Oftez prelung, privind o stea. Cred că era cea mai strălucitoare..
O mână se aşează pe umărul meu, atrăgându-mi atenţia. Nici măcar nu am simţit când s-a apropiat de mine, cred că eram prea prins în gânduri.
- Ţi-am adus o pătură să nu răceşti... continuă vocea.
" DeÅŸii nu meritai.. " .
- Merci. Da' nu am nevoie. răspund eu, întorcându-mi privirea spre cer.
Era aşa frumos în această seară, încât merita cu desăvârşire să am toată atenţia asupra lui şi numai lui.
- Cum crezi. ÃŽmi spusese puÅŸtiu.
Îmi aşeză pătura pe mine, învelindu-mă frumos. Acum îmi era cald şi bine. Deşii spusesem că nu am nevoie, adevărul era că afară e destul de frig.
- Ce crezi că faci? îl întreb eu.
- Te-am învelit. îmi spuse el.
- Ok.
Eu priveam în continuare, cerul, ce părea a fi aşa de paşnic azi. Eram prins acum în vraja lui, însă am ieşit imediat din aceasta, fiindcă două buze moi şi fine s-au presat de fruntea mea, delicat. Am făcut ochii mari, recunoscând imediat acele buze, ce m-au sărutat în dormitor. Puştiu ăsta chiar nu e ca ceilalţi. Nu, am spus însă nimic. Eram prea mut de uimire, cred.
S-a îndepărtat uşor, intrând în casă, iar eu.. am rămas cu gândul la el... privind cerul în linişte.