Ei, am adus nextu. Mersi de comentari fetelor and I love you Teo! ^^. Astept parerile voastre si spor la citit.
Capitolul 3.
Shun P.O.V
Stau relaxat pe suprafata moale a patului. Razele luni, ajungeau usor pe chipul meu din cauza ca geamul era larg deschis. Ca de obicei, il las asa pentru ca aerul rece sa ma trezeasca, pentru a-mi continua munca. Nu pot doar sa dorm, nu? Ei, noaptea lucrez si ziua dorm. Destul de ciudat nu?
Pai, asa m-am obisnuit nu de mult timp. Nu sunt vampir sau alta creatura inexistenta, ci doar un barbat care iubeste singuratatea, uneori. Alteori, mi-as dori sa fie cineva langa mine, desii nu am incredere in nimeni. Toti te ling in cur atunci cand esti de fata, da' se sterg pe buze daca nu mai esti prin preajma lor. Uni tradeaza, alti sunt doar supusi, ca si oameni mei de altfel.. iar, ultima categorie sunt : cei inocenti. Nu am intalnit niciodata asemenea oameni, puri, sensibili si atenti, insa extrem de iubitori.
Eu, sunt un om respectat in cartier si inafara lui. Imi fac mereu datoria, la fel ca Ren, partenerul meu de afaceri.
Imi amintesc, ca nu a mai dat semne de viata, cam.. aproximativ de o luna. Mereu face asa, dispare un timp apoi reapare cu "forte" noi. Niciodata nu mi-am dat seama de natura tanarului meu partener de afaceri. Stiu doar ca e un tip misterios, asta-i sigur. Puternic si respectat. Nu am vazut pe nici unul, sa indrazneasca doar sa-i comenteze. Cu atat mai putin, cred ca nimeni nu ar fi avut tupeul sa-l lucre pe la spate. Sa-l injunghie, exact cum au facut cu fostul meu prieten. Si acum imi amintesc, chipul sau palid si ochii negri precum taciunea. Acei ochii, in care ma pierdeam mereu.. aceeiasi ochii, care ma faceau sa cred ca lumea e mai buna. I-am crezut, dar m-am inselat amarnic. Nu o sa mai las garda jos, niciodata pentru nimeni. Am lasat un politist sa-mi ajunga la inima, ce credeam ca inghetase demult, ajungand sa ma doara.
Din cauza mortii sale, nu am putut manca sau dormi. Ajunsesem o epava, iar asociatii mei nu credeau ca-mi voi reveni, vrand sa renunte la afacerile cu mine. Insa, intr-o seara ploioasa, m-am decis sa traiesc din nou.. si am reluat actiunile de dinainte sa-l cunosc pe el. Numele sau era, Yoshio. Doar cand imi amintesc de numele lui, incep sa tremur din toate punctele de vedere. A fost ucis, in timp ce incerca sa isi duca la final o misiune.
Imi reamintesc toate scenele din acea dimineata.. defapt, ultima lui dimineata petrecuta pe acest pamant si alaturi de mine. Am avut o cearta de toate zilele. I-am explicat ca e mai bine sa ramana cu mine, sa lase pe altcineva sa se ocupe de caz, insa el tot imi explica ca i-a ucis mama.. si ca vrea razbunare. De fiecare data cand imi vorbea de razbunare, ochii sai capatau o anume sclipire. Nu am mai vazut o persoana care sa se bucure asa mult, ca poate sa ucida pe cineva. In ciudat sufletului sau bun, era un tigru ce-si cauta prada, in acest caz pe acel criminal. Ei bine, cum spuneam, Yoshiro nu ma luase in seama si pleca in cautarea razbunarii. Din cate am inteles, s-a dus cu inca un politist, inconjurandu-l pe vinovat, iar cand fostul meu iubit vrusese sa-l ucida, "camaradul" lui l-a injunghiat. Ca sa nu fie de ajuns, acel criminal, l-a violat, chiar daca trupul lui era fara suflare.. si dus era demult, apoi l-a batut. Dupa ce si-a terminat, treaba, i-a taiat gatul legandu-l de o bara.
Oftez prelung. Aceste amintiri ma dor.. enorm. Inca pot sa retraiesc acea scena... oribila.
"Fugeam disperat, in depozitul parasit, caci acolo ma indrumase un om de-al meu sa ma duc, pentru al gasii pe Yoshiro..
Puteam sa imi simt inima, batand disperata.. sperand ca roscatul sa nu fi patit ceva. Eram absolut disperat, ranit, si prins intr-o teama infinita. Nu aveam sa fiu bine, pana cand nu am sa aflu ca el e bine.
Intru in depozit, cautandu-l cu privirea pe roscat, zarind par rosu dupa o bara.
- Yoshiro! strig eu, fugiind inspre acel loc.
Strigam, de mai multe ori, insa nimeni nu raspundea. Ajuns in dreptul bari, cad in genunchi. Ii dezleg capul de bara, luandu-l in brate. Nu-mi pasa ca aveam sa fiu umplut de sange.. de sangele celui pe care l-am iubit.. si il iubesc.
- Yoshiro!!!! strig eu indurerat..
M-am ridicat de pe jos, ca sa ma pun langa trupul sau slabut ce era asezat pe jos. Urmele de pe corpul sau dezgolit imi aratau ca a fost si abuzat... ceea ce ma facuse sa plang si mai tare.
Mi-am asezat capul pe abdomenul roscatului, ce zacea pe jos, fara suflare.
- Yoshiro!!! Ti-am spus sa nu te duci... ti-am zis sa... spun eu printre hohote de plans.
Sirenele masinilor de politie se auzira atunci, iar in depozit navalira 4 politisti, imbracati in uniforme albastre. Eu continuam sa plang. Eram mai mult decat trist, indurerat sau altceva.. eram pierdut, ca si mort. Simteam cum inebunesc, incet.. ca sa fie durerea mai mare. Eram chinuit de soarta, fara pic de mila. Am inceput sa urlu disperat :
- Yoshiro... spune-mi ca e un vis.. spune-mi cine ti-a facut asa ceva..!!! Spune! strig eu, scuturandu-i corpul.
Un tip dintre cei patru isi pune mana destul de grea pe umarul meu, spunandu-mi pe un ton calm, dar rece :
- A murit. Nu ai ce sa faci.
In acel moment, imi intorc chipul spre el observand o pereche de ochii albastri, asemenea a doua ghetare. Un chip perfect, si un comportament dur.
- Luati cadavrul baieti si nu uitati sa cautati si probe. Apropo domnule, daca esti ruda sau orice.. afli ceva, ma anunti ok? Imi spune intinzandu-mi o hartie, cu un numar de telefon pe ea.
Eu imi misc capul, aproband... e tot ceea ce puteam sa fac... "
O mica perla, imi scapa, parcurgandu-mi intreg chipul. Inca tot nu pot sa cred ca mi te-au luat. O sa blestem mereu politisti si acel om, ce ti-a facut tie rau. Acum, cred ca se odihneste undeva in iad, in flacarile nemiloase. Stii, Yoshiro.. tu nu ai apucat sa te razbuni, dar eu am facut-o. Si totusi nu ma simt mai bine.. tu, tot nu ai venit inapoi. Ai murit, incercand sa-ti razbuni parintele ce ti-a dat viata, astfel castigandu-ti moartea. Insa mi-ai adus la cunostinta trei lectii pe care nu le voi uita prea curand. Sa nu-ti lasi garda jos niciodata, sa nu dai voie nimanui sa-ti patrunda in inima.. caci, te-ar putea parasii si vei suferi ca naiba... iar ultima lectie e : razbunarea nu aduce nimic bun.
Eu nu am patit nimic, fizic, caci atunci cand ai plecat.. am simtit pe pielea mea cum e sa-ti pierzi sentimentele. Chiar daca uneori mai plang, atunci cand imi amintesc de tine.. iubitule, nu mai am sentimente pentru nimeni si nici nu o sa mai am. Nu vreau sa te simti tradat, dar nici nu vreau ca eu sa sufar. Oftez prelung, ca mai apoi sa-mi continui sirul gandurilor. Recunosc, imi satisfac poftele carnale, insa mereu vei ramane barbatul numarul unu. Daca stau bine sa ma gandesc.. mai bine ar suna "vei ramane mereu sufletul meu pereche, chiar daca ai plecat si... m-ai lasat singur". Te-am iertat ca nu m-ai ascultat, Yoshiro. Te-am iertat.. pentru ca inca te mai iubesc si presimt ca o voi face toata viata mea.
Cred, ca voi ramane totusi acasa azi, mi-a pierit tot cheful de munca. Prefer, sa stau aici, inchis.. nevazand rautatea oamenilor de afara. Vreau doar sa raman singur, asa cum am fost dupa ce ai plecat. Atat de singur... precum sunt si acum. Eu imi doresc... sa stau aici, gandindu-ma la tine.
Ps : capitol necorectat. (lenea)
Capitolul 3.
Shun P.O.V
Stau relaxat pe suprafata moale a patului. Razele luni, ajungeau usor pe chipul meu din cauza ca geamul era larg deschis. Ca de obicei, il las asa pentru ca aerul rece sa ma trezeasca, pentru a-mi continua munca. Nu pot doar sa dorm, nu? Ei, noaptea lucrez si ziua dorm. Destul de ciudat nu?
Pai, asa m-am obisnuit nu de mult timp. Nu sunt vampir sau alta creatura inexistenta, ci doar un barbat care iubeste singuratatea, uneori. Alteori, mi-as dori sa fie cineva langa mine, desii nu am incredere in nimeni. Toti te ling in cur atunci cand esti de fata, da' se sterg pe buze daca nu mai esti prin preajma lor. Uni tradeaza, alti sunt doar supusi, ca si oameni mei de altfel.. iar, ultima categorie sunt : cei inocenti. Nu am intalnit niciodata asemenea oameni, puri, sensibili si atenti, insa extrem de iubitori.
Eu, sunt un om respectat in cartier si inafara lui. Imi fac mereu datoria, la fel ca Ren, partenerul meu de afaceri.
Imi amintesc, ca nu a mai dat semne de viata, cam.. aproximativ de o luna. Mereu face asa, dispare un timp apoi reapare cu "forte" noi. Niciodata nu mi-am dat seama de natura tanarului meu partener de afaceri. Stiu doar ca e un tip misterios, asta-i sigur. Puternic si respectat. Nu am vazut pe nici unul, sa indrazneasca doar sa-i comenteze. Cu atat mai putin, cred ca nimeni nu ar fi avut tupeul sa-l lucre pe la spate. Sa-l injunghie, exact cum au facut cu fostul meu prieten. Si acum imi amintesc, chipul sau palid si ochii negri precum taciunea. Acei ochii, in care ma pierdeam mereu.. aceeiasi ochii, care ma faceau sa cred ca lumea e mai buna. I-am crezut, dar m-am inselat amarnic. Nu o sa mai las garda jos, niciodata pentru nimeni. Am lasat un politist sa-mi ajunga la inima, ce credeam ca inghetase demult, ajungand sa ma doara.
Din cauza mortii sale, nu am putut manca sau dormi. Ajunsesem o epava, iar asociatii mei nu credeau ca-mi voi reveni, vrand sa renunte la afacerile cu mine. Insa, intr-o seara ploioasa, m-am decis sa traiesc din nou.. si am reluat actiunile de dinainte sa-l cunosc pe el. Numele sau era, Yoshio. Doar cand imi amintesc de numele lui, incep sa tremur din toate punctele de vedere. A fost ucis, in timp ce incerca sa isi duca la final o misiune.
Imi reamintesc toate scenele din acea dimineata.. defapt, ultima lui dimineata petrecuta pe acest pamant si alaturi de mine. Am avut o cearta de toate zilele. I-am explicat ca e mai bine sa ramana cu mine, sa lase pe altcineva sa se ocupe de caz, insa el tot imi explica ca i-a ucis mama.. si ca vrea razbunare. De fiecare data cand imi vorbea de razbunare, ochii sai capatau o anume sclipire. Nu am mai vazut o persoana care sa se bucure asa mult, ca poate sa ucida pe cineva. In ciudat sufletului sau bun, era un tigru ce-si cauta prada, in acest caz pe acel criminal. Ei bine, cum spuneam, Yoshiro nu ma luase in seama si pleca in cautarea razbunarii. Din cate am inteles, s-a dus cu inca un politist, inconjurandu-l pe vinovat, iar cand fostul meu iubit vrusese sa-l ucida, "camaradul" lui l-a injunghiat. Ca sa nu fie de ajuns, acel criminal, l-a violat, chiar daca trupul lui era fara suflare.. si dus era demult, apoi l-a batut. Dupa ce si-a terminat, treaba, i-a taiat gatul legandu-l de o bara.
Oftez prelung. Aceste amintiri ma dor.. enorm. Inca pot sa retraiesc acea scena... oribila.
"Fugeam disperat, in depozitul parasit, caci acolo ma indrumase un om de-al meu sa ma duc, pentru al gasii pe Yoshiro..
Puteam sa imi simt inima, batand disperata.. sperand ca roscatul sa nu fi patit ceva. Eram absolut disperat, ranit, si prins intr-o teama infinita. Nu aveam sa fiu bine, pana cand nu am sa aflu ca el e bine.
Intru in depozit, cautandu-l cu privirea pe roscat, zarind par rosu dupa o bara.
- Yoshiro! strig eu, fugiind inspre acel loc.
Strigam, de mai multe ori, insa nimeni nu raspundea. Ajuns in dreptul bari, cad in genunchi. Ii dezleg capul de bara, luandu-l in brate. Nu-mi pasa ca aveam sa fiu umplut de sange.. de sangele celui pe care l-am iubit.. si il iubesc.
- Yoshiro!!!! strig eu indurerat..
M-am ridicat de pe jos, ca sa ma pun langa trupul sau slabut ce era asezat pe jos. Urmele de pe corpul sau dezgolit imi aratau ca a fost si abuzat... ceea ce ma facuse sa plang si mai tare.
Mi-am asezat capul pe abdomenul roscatului, ce zacea pe jos, fara suflare.
- Yoshiro!!! Ti-am spus sa nu te duci... ti-am zis sa... spun eu printre hohote de plans.
Sirenele masinilor de politie se auzira atunci, iar in depozit navalira 4 politisti, imbracati in uniforme albastre. Eu continuam sa plang. Eram mai mult decat trist, indurerat sau altceva.. eram pierdut, ca si mort. Simteam cum inebunesc, incet.. ca sa fie durerea mai mare. Eram chinuit de soarta, fara pic de mila. Am inceput sa urlu disperat :
- Yoshiro... spune-mi ca e un vis.. spune-mi cine ti-a facut asa ceva..!!! Spune! strig eu, scuturandu-i corpul.
Un tip dintre cei patru isi pune mana destul de grea pe umarul meu, spunandu-mi pe un ton calm, dar rece :
- A murit. Nu ai ce sa faci.
In acel moment, imi intorc chipul spre el observand o pereche de ochii albastri, asemenea a doua ghetare. Un chip perfect, si un comportament dur.
- Luati cadavrul baieti si nu uitati sa cautati si probe. Apropo domnule, daca esti ruda sau orice.. afli ceva, ma anunti ok? Imi spune intinzandu-mi o hartie, cu un numar de telefon pe ea.
Eu imi misc capul, aproband... e tot ceea ce puteam sa fac... "
O mica perla, imi scapa, parcurgandu-mi intreg chipul. Inca tot nu pot sa cred ca mi te-au luat. O sa blestem mereu politisti si acel om, ce ti-a facut tie rau. Acum, cred ca se odihneste undeva in iad, in flacarile nemiloase. Stii, Yoshiro.. tu nu ai apucat sa te razbuni, dar eu am facut-o. Si totusi nu ma simt mai bine.. tu, tot nu ai venit inapoi. Ai murit, incercand sa-ti razbuni parintele ce ti-a dat viata, astfel castigandu-ti moartea. Insa mi-ai adus la cunostinta trei lectii pe care nu le voi uita prea curand. Sa nu-ti lasi garda jos niciodata, sa nu dai voie nimanui sa-ti patrunda in inima.. caci, te-ar putea parasii si vei suferi ca naiba... iar ultima lectie e : razbunarea nu aduce nimic bun.
Eu nu am patit nimic, fizic, caci atunci cand ai plecat.. am simtit pe pielea mea cum e sa-ti pierzi sentimentele. Chiar daca uneori mai plang, atunci cand imi amintesc de tine.. iubitule, nu mai am sentimente pentru nimeni si nici nu o sa mai am. Nu vreau sa te simti tradat, dar nici nu vreau ca eu sa sufar. Oftez prelung, ca mai apoi sa-mi continui sirul gandurilor. Recunosc, imi satisfac poftele carnale, insa mereu vei ramane barbatul numarul unu. Daca stau bine sa ma gandesc.. mai bine ar suna "vei ramane mereu sufletul meu pereche, chiar daca ai plecat si... m-ai lasat singur". Te-am iertat ca nu m-ai ascultat, Yoshiro. Te-am iertat.. pentru ca inca te mai iubesc si presimt ca o voi face toata viata mea.
Cred, ca voi ramane totusi acasa azi, mi-a pierit tot cheful de munca. Prefer, sa stau aici, inchis.. nevazand rautatea oamenilor de afara. Vreau doar sa raman singur, asa cum am fost dupa ce ai plecat. Atat de singur... precum sunt si acum. Eu imi doresc... sa stau aici, gandindu-ma la tine.
Ps : capitol necorectat. (lenea)
Boys love.