23-02-2012, 02:00 AM
Thanks a lot <3
Capitolul 29
Abia am reusit sa ma controlez in momentul in care doctorii au zis ca incep sa-l piarda pe Taki... Pe Taki al meu! Cum sa se intample asta?! Nu, nu aveam sa-l las, daca murea el muream si eu, insa nu inainte sa-l iau pe nenorocitul ala de Chizuru, cel ce ii aranjase masina iubPlecitului meu. Se parea ca presimtirea mea sumrba fusese reala si chiar se intample, spre disperarea mea, care simteam ca imi voi lua campii, o sa ma arunc dracului dupa un pod.
Si doctorii aia nenorociti sa nu faca nimic?! Imi dadeam si viata pentru Taki, iar ei acceptasera sa ia sange de la mine, fiindca avea nevoie urgenta de transplant, in urma accidentului pierzand mult sange. Am acceptat sa fac asta, mi-as fi putut da si ultimul strop de viata numai ca el sa fie bine si sa imi zambeasca din nou, sa il simt, sa ne sarutam si sa ne mangaiem... Mi-ar fi ajuns si o privire din partea lui, apoi as fi putut muri. Trebuia ca el sa fie bine cu orice pret!
Ultima strangere de mana pe care mi-o oferise ma facuse sa urlu de durere, o durere sufleteasca ingrozitoare. Simteam ca se rupe sufletul in mine, mai ales cand auzeam bipaitul constant al aparatului aluia nenorocit care zicea ca inima nu ii mai bate.
- Ii scade tensiunea! Repede, chemati echipa de resuscitare! striga un barbat si cativa oameni intrara pe usa rapid, iar o doamna ma scosese din salon exact in momentul in care am vazut ca ii este rupta camasa lui Taki si barbatii au lipit acele aparate de el, bagandu-i curent in trupul pe care il avusesem de atatea ori si care imi apartinea la fel cum ii apartinusem si eu lui...
A trebuit sa fiu sedat pentru a ma linisti, si totusi nici atunci nu eram in regula, continuam sa plang si sa ma zbat in incercarea de a ajunge la el. Voiam sa mor cu el, voiam sa stiu, sa il tin in brate, sa fiu ingropat langa el, sa ne trezim din nou si sa concluzionam ca a fost un cosmar, apoi sa-i simt buzele fierbinti peste ale mele in acel sarut tandru si incitant...
Cu o ultima sfortare am reusit sa intru iarasi in salon, unde doctorii abia il stabilizasera pe iubitul meu ce se afla inca intins acolo si statea nemiscat.
- Ii facem transplantul de sange acum, altfel nu vom avea alta ocazie! spuse un batran repede, iar cativa infirmieri ma luara pe sus si ma asezara pe un pat, infigandu-mi rapid un ac in mana, apoi pe celalalt in mana lui Taki. Credeam ca e alta metoda, nu asta atat de banala, insa nu eram in stare sa ma concentrez cu nimic. Infirmiera ii spuse doctorului ca am fost sedat, insa acesta continua transplantul fara prea mare greutate, avand certitudinea ca va fi bine.
Lacrimi amare imi curgeau pe chip, iar planul razbunarii incepea sa-si seasa rapid itele in capul meu ametit de la sedativ si din cauza sangelui pe care il pierdeam acum din ce in ce mai rapid. Ma gandeam sa-l prind pe Chizuru, sa-l torturez in ultimul hal, sa-l omor si sa-l fac bucatele pe care sa le-arunc la caini, sa-l manance si urla sa nu i se gaseasca sau sa fac rost de acid sulfuric si sa il ard, sa il imprastii peste tot si multe, multe alte feluri cat mai rele de a ucide o persoana. Eram in stare sa fac orice numai sa-i razbun starea grava in care se afla Taki acum... Insa am adormit.
- Taki... am soptit de cum m-am trezit si o asistenta se apleca usor sa vada ce spun. Mama lui Taki era si ea acolo si ma privea cu blandete, insa ochii ii erau rosii de plans. Unde... E Taki al... Meu? am intrebat si mi-am simtit in scurt timp ochii inundati de lacrimi. Ma gandeam ca se intamplase ceva, insa un doctor intra in sala si vorbi pe o voce calma:
- Shibuya s-a trezit? Mi-a saltat inima in mine in momentul in care asistenta a zis ca nu, ceea ce insemna ca traieste, dar doarme. Sperantele insa mi-au fost spulberate in momentul in care doctorul a spus: Cred ca a intrat in moarte cerebrala...
- Ce?! Ce dracului spui acolo?! m-am rastit la el ridicandu-ma in fund si incepand sa urlu. Nu a intrat in moarte cerebrala! Traieste si se va trezi. Il iubesc! Nu pleaca nicaieri! am spus pe nerasuflate, iar doctorul si mama lui Taki facura ochii mari. Cum adica il iubesti?
- Asa cum auzi, femeie, i-am strigat infirmierei bagacioase, dupa care m-am dat jos din pat si m-am dus la trupul lui Taki, incepand sa-l mangai usor pe frunte si sa-i sarut buzele dulci, cerandu-i ca sarutarile sa mi le intoarca, insa el doar statea acolo si dormea... Era rece, iar eu plangeam. Imi doream sa auda tot, ii sopteam intr-una ca-l iubesc la ureche si sa nu ma lase, sa lupte.
Doamna Shibuya isi puse mana pe umarul meu in incercarea de a ma linsti, iar eu i-am cautat caldura materna, lasandu-mi capul in scurbura gatului ei si plangand.
- Gata, Mike, se va trezi, imi rosti usor. Esti mare, trebuie sa te tii tare pentru el!
Incepuse si ea sa planga acum, iar eu i-am luat mainile lui Taki intr-ale mele si i le-am sarutat usor, cerandu-i sa imi zambeasca. Eram deznadajduit, insa stiam ca se va trezi intr-un final. M-am aplecat peste el si i-am sarutat buzele, facand abstractie de cei ce se aflau in jurul meu acum. Nu-mi pasa, il iubeam si era al meu, nu acceptam sa mi-l ia cineva, nici macar moartea!
Atunci s-a intamplat ceva ce nu mi-a venit sa cred: l-am simtit. Era acolo, langa mine, si-mi spunea sa nu plang, ca va fi bine. Si totusi nu era el, desi asa crezusem la inceput. Era un tanar ceva mai scund ca el, simpatic, cu parul blondut si lung si ochii albastrii. Il simteam cum ma mangaie si imi sopteste la ureche ca totul va fi bine si Taki se va trezi.
- Tokan? am intrebat si mama lui Taki ramase uimita. Ma uitam in directia in care il vedeam pe Tokan si ma intrebam daca nu cumva am innebunit de-a binelea, daca nu lipsa iubitului meu ma facuse sa imi pierd mintile astea nenorocite si bolnave pe care le aveam. Baiatul inclina usor din cap, dandu-mi de inteles ca el este Tokan. Am zambit tunci si i-am multumit, cuvintele insa nu mi-au iesit pe gura. Si totusi el le intelesese.
Continuam sa ii tin mainile in mainile mele usor, fara a i le strange... Si am simtit cum ma strange usor. Am tresarit si m-am aplecat asupra lui. Isi tinea ochii inchisi si parea in regula, parea ca doarme. M-am aplecat si i-am prins buzele intr-un sarut, moment in care mana sa se contracta usor in mana mea si i-am putut simti mai bine miscarea atunci.
- E bine! am strigat si doctorul se uita lung la mine. M-a strans de mana! rostesc entuziasmat si fericit. Batranul ma batu prieteneste pe umar, dupa care ii spuse infirmierei ca totul e bine, baiatul se va trezi in curand, insa va trebui sa il supravegheze 24 din 24. Mama lui ii luase si ea o mana intr-a ei si probabil ca i-a strans-o si pe a ei, ceea ce o facu sa lacrimeze fericita, apoi sa-l sarute si ea. Ramai in seara asta cu el? am intrebat-o, dupa care am continuat in soapta, astfel incat sa auda doar ea si, eventual, si doctorul: Am niste treaba cu un asa-zis Chizuru...
Femeia tresari, dupa care dadu afirmativ din cap.
- Sper ca... Ce ai de gand? ma intreba in soapta, iar eu am rostit scurt, insa cu indrarjire:
- I-o platesc cu aceeasi moneda. Doar ca el nu ajunge la Reanimare - aici se afla Taki -, ci ajunge direct... La Morga! Femeia tresari in momentul acela si vru sa spuna ceva, insa i-am sarutat obrazul si apoi i-am soptit la ureche: Nu-ti fa griji, nu se va afla... Si voi avea grija sa nu las urme, spun si ea ramane masca, insa nu spunea nimic. Desi simteam teama in tremurul vocii ei, spuse:
- Sa ai grija de tine, Mike! Si sa vii apoi aici!
- Nici nu incape indoaiala! i-am spus si l-am sarutat lung pe Taki, i-am spus ca-l iubesc si am iesit. Eram inca ametit, insa m-am urcat la volanul masinii si am pornit in viteza. Pe drum l-am aplelat pe Chizuru, chemandu-l la mine la garaj, dupa care am apelat un asasin platit pe care il cunosteam din copilarie. Crescusem in cartier si nu era prima fapta de genul pe care o fac, nevoia te invata de fiecare data, iar eu devenisem destul de experimentat intr-ale '' curatatului ''.
- E ceva in neregula? ma intreba niponul cand am intrat pe usa, iar eu, mai istet, l-am luat sa bem o cafea, pare-se, si am mers la un restaurant. Tipul era gay, din prima mi-am dat seama de acest lucru, insa nu aveam de gand sa ma dau la el, ci doar sa bem ceva, apoi asasinul ce copilarise cu mine, pe dupa blocuri, prin cartier si alte locuri dificile, avea sa-l ucida, desigur, contra unei sume exorbiante, insa pentru Taki faceam orice, avand insa grija sa nu fim descoperiti.
Dupa ce am plecat, Jason, asasinul, il lua pe barbat si il duse intr-o cladire abandonata, unde m-am dus si eu rapid, incepand sa-l torturam cu placere...
- Imi ramane mie cadavrul? ma intreba pe un ton rugator tipul, iar eu am dat afirmativ din cap si el isi linse buzele. Stiam ca nu lasasem nicio urma, deci il putea lua si sa faca ce-o vrea cu el, mai ales ca stiam ca am spatele asigurat si eu, si el si mai toata lumea ce facea parte din capii curselor de masini.
- Cum se simte? am intrebat in soapta si m-am aplecat sa-i sarut buzele iubitului meu.
- Nu s-a trezit inca... spuse doamna Shibuya si se lasa cu capul pe pat, inchizandu-si ochii. Am ridicat-o in brate si am pus-o pe celalalt pat, lasand-o sa doarma, acum ramanand eu sa veghez. Taki deschise dupa o jumatate de ora ochii si, desi abia vorbea, am reusit sa ii citesc '' te iubesc '' pe buze. I-am raspuns cu sinceritate ca si eu il iubesc, iar inima imi urla de bucurie in piept. I-am prins buzele intr-un sarut tandru avand grija sa nu ii deranjez tuburile de oxigen bagate in nas acum.
- Stiam eu ca vei fi bine, i-am spus si am apelat doctorul prin butonul de la capul patului lui Taki. Te ador, dragostea mea!
Capitolul 29
Abia am reusit sa ma controlez in momentul in care doctorii au zis ca incep sa-l piarda pe Taki... Pe Taki al meu! Cum sa se intample asta?! Nu, nu aveam sa-l las, daca murea el muream si eu, insa nu inainte sa-l iau pe nenorocitul ala de Chizuru, cel ce ii aranjase masina iubPlecitului meu. Se parea ca presimtirea mea sumrba fusese reala si chiar se intample, spre disperarea mea, care simteam ca imi voi lua campii, o sa ma arunc dracului dupa un pod.
Si doctorii aia nenorociti sa nu faca nimic?! Imi dadeam si viata pentru Taki, iar ei acceptasera sa ia sange de la mine, fiindca avea nevoie urgenta de transplant, in urma accidentului pierzand mult sange. Am acceptat sa fac asta, mi-as fi putut da si ultimul strop de viata numai ca el sa fie bine si sa imi zambeasca din nou, sa il simt, sa ne sarutam si sa ne mangaiem... Mi-ar fi ajuns si o privire din partea lui, apoi as fi putut muri. Trebuia ca el sa fie bine cu orice pret!
Ultima strangere de mana pe care mi-o oferise ma facuse sa urlu de durere, o durere sufleteasca ingrozitoare. Simteam ca se rupe sufletul in mine, mai ales cand auzeam bipaitul constant al aparatului aluia nenorocit care zicea ca inima nu ii mai bate.
- Ii scade tensiunea! Repede, chemati echipa de resuscitare! striga un barbat si cativa oameni intrara pe usa rapid, iar o doamna ma scosese din salon exact in momentul in care am vazut ca ii este rupta camasa lui Taki si barbatii au lipit acele aparate de el, bagandu-i curent in trupul pe care il avusesem de atatea ori si care imi apartinea la fel cum ii apartinusem si eu lui...
A trebuit sa fiu sedat pentru a ma linisti, si totusi nici atunci nu eram in regula, continuam sa plang si sa ma zbat in incercarea de a ajunge la el. Voiam sa mor cu el, voiam sa stiu, sa il tin in brate, sa fiu ingropat langa el, sa ne trezim din nou si sa concluzionam ca a fost un cosmar, apoi sa-i simt buzele fierbinti peste ale mele in acel sarut tandru si incitant...
Cu o ultima sfortare am reusit sa intru iarasi in salon, unde doctorii abia il stabilizasera pe iubitul meu ce se afla inca intins acolo si statea nemiscat.
- Ii facem transplantul de sange acum, altfel nu vom avea alta ocazie! spuse un batran repede, iar cativa infirmieri ma luara pe sus si ma asezara pe un pat, infigandu-mi rapid un ac in mana, apoi pe celalalt in mana lui Taki. Credeam ca e alta metoda, nu asta atat de banala, insa nu eram in stare sa ma concentrez cu nimic. Infirmiera ii spuse doctorului ca am fost sedat, insa acesta continua transplantul fara prea mare greutate, avand certitudinea ca va fi bine.
Lacrimi amare imi curgeau pe chip, iar planul razbunarii incepea sa-si seasa rapid itele in capul meu ametit de la sedativ si din cauza sangelui pe care il pierdeam acum din ce in ce mai rapid. Ma gandeam sa-l prind pe Chizuru, sa-l torturez in ultimul hal, sa-l omor si sa-l fac bucatele pe care sa le-arunc la caini, sa-l manance si urla sa nu i se gaseasca sau sa fac rost de acid sulfuric si sa il ard, sa il imprastii peste tot si multe, multe alte feluri cat mai rele de a ucide o persoana. Eram in stare sa fac orice numai sa-i razbun starea grava in care se afla Taki acum... Insa am adormit.
- Taki... am soptit de cum m-am trezit si o asistenta se apleca usor sa vada ce spun. Mama lui Taki era si ea acolo si ma privea cu blandete, insa ochii ii erau rosii de plans. Unde... E Taki al... Meu? am intrebat si mi-am simtit in scurt timp ochii inundati de lacrimi. Ma gandeam ca se intamplase ceva, insa un doctor intra in sala si vorbi pe o voce calma:
- Shibuya s-a trezit? Mi-a saltat inima in mine in momentul in care asistenta a zis ca nu, ceea ce insemna ca traieste, dar doarme. Sperantele insa mi-au fost spulberate in momentul in care doctorul a spus: Cred ca a intrat in moarte cerebrala...
- Ce?! Ce dracului spui acolo?! m-am rastit la el ridicandu-ma in fund si incepand sa urlu. Nu a intrat in moarte cerebrala! Traieste si se va trezi. Il iubesc! Nu pleaca nicaieri! am spus pe nerasuflate, iar doctorul si mama lui Taki facura ochii mari. Cum adica il iubesti?
- Asa cum auzi, femeie, i-am strigat infirmierei bagacioase, dupa care m-am dat jos din pat si m-am dus la trupul lui Taki, incepand sa-l mangai usor pe frunte si sa-i sarut buzele dulci, cerandu-i ca sarutarile sa mi le intoarca, insa el doar statea acolo si dormea... Era rece, iar eu plangeam. Imi doream sa auda tot, ii sopteam intr-una ca-l iubesc la ureche si sa nu ma lase, sa lupte.
Doamna Shibuya isi puse mana pe umarul meu in incercarea de a ma linsti, iar eu i-am cautat caldura materna, lasandu-mi capul in scurbura gatului ei si plangand.
- Gata, Mike, se va trezi, imi rosti usor. Esti mare, trebuie sa te tii tare pentru el!
Incepuse si ea sa planga acum, iar eu i-am luat mainile lui Taki intr-ale mele si i le-am sarutat usor, cerandu-i sa imi zambeasca. Eram deznadajduit, insa stiam ca se va trezi intr-un final. M-am aplecat peste el si i-am sarutat buzele, facand abstractie de cei ce se aflau in jurul meu acum. Nu-mi pasa, il iubeam si era al meu, nu acceptam sa mi-l ia cineva, nici macar moartea!
Atunci s-a intamplat ceva ce nu mi-a venit sa cred: l-am simtit. Era acolo, langa mine, si-mi spunea sa nu plang, ca va fi bine. Si totusi nu era el, desi asa crezusem la inceput. Era un tanar ceva mai scund ca el, simpatic, cu parul blondut si lung si ochii albastrii. Il simteam cum ma mangaie si imi sopteste la ureche ca totul va fi bine si Taki se va trezi.
- Tokan? am intrebat si mama lui Taki ramase uimita. Ma uitam in directia in care il vedeam pe Tokan si ma intrebam daca nu cumva am innebunit de-a binelea, daca nu lipsa iubitului meu ma facuse sa imi pierd mintile astea nenorocite si bolnave pe care le aveam. Baiatul inclina usor din cap, dandu-mi de inteles ca el este Tokan. Am zambit tunci si i-am multumit, cuvintele insa nu mi-au iesit pe gura. Si totusi el le intelesese.
Continuam sa ii tin mainile in mainile mele usor, fara a i le strange... Si am simtit cum ma strange usor. Am tresarit si m-am aplecat asupra lui. Isi tinea ochii inchisi si parea in regula, parea ca doarme. M-am aplecat si i-am prins buzele intr-un sarut, moment in care mana sa se contracta usor in mana mea si i-am putut simti mai bine miscarea atunci.
- E bine! am strigat si doctorul se uita lung la mine. M-a strans de mana! rostesc entuziasmat si fericit. Batranul ma batu prieteneste pe umar, dupa care ii spuse infirmierei ca totul e bine, baiatul se va trezi in curand, insa va trebui sa il supravegheze 24 din 24. Mama lui ii luase si ea o mana intr-a ei si probabil ca i-a strans-o si pe a ei, ceea ce o facu sa lacrimeze fericita, apoi sa-l sarute si ea. Ramai in seara asta cu el? am intrebat-o, dupa care am continuat in soapta, astfel incat sa auda doar ea si, eventual, si doctorul: Am niste treaba cu un asa-zis Chizuru...
Femeia tresari, dupa care dadu afirmativ din cap.
- Sper ca... Ce ai de gand? ma intreba in soapta, iar eu am rostit scurt, insa cu indrarjire:
- I-o platesc cu aceeasi moneda. Doar ca el nu ajunge la Reanimare - aici se afla Taki -, ci ajunge direct... La Morga! Femeia tresari in momentul acela si vru sa spuna ceva, insa i-am sarutat obrazul si apoi i-am soptit la ureche: Nu-ti fa griji, nu se va afla... Si voi avea grija sa nu las urme, spun si ea ramane masca, insa nu spunea nimic. Desi simteam teama in tremurul vocii ei, spuse:
- Sa ai grija de tine, Mike! Si sa vii apoi aici!
- Nici nu incape indoaiala! i-am spus si l-am sarutat lung pe Taki, i-am spus ca-l iubesc si am iesit. Eram inca ametit, insa m-am urcat la volanul masinii si am pornit in viteza. Pe drum l-am aplelat pe Chizuru, chemandu-l la mine la garaj, dupa care am apelat un asasin platit pe care il cunosteam din copilarie. Crescusem in cartier si nu era prima fapta de genul pe care o fac, nevoia te invata de fiecare data, iar eu devenisem destul de experimentat intr-ale '' curatatului ''.
- E ceva in neregula? ma intreba niponul cand am intrat pe usa, iar eu, mai istet, l-am luat sa bem o cafea, pare-se, si am mers la un restaurant. Tipul era gay, din prima mi-am dat seama de acest lucru, insa nu aveam de gand sa ma dau la el, ci doar sa bem ceva, apoi asasinul ce copilarise cu mine, pe dupa blocuri, prin cartier si alte locuri dificile, avea sa-l ucida, desigur, contra unei sume exorbiante, insa pentru Taki faceam orice, avand insa grija sa nu fim descoperiti.
Dupa ce am plecat, Jason, asasinul, il lua pe barbat si il duse intr-o cladire abandonata, unde m-am dus si eu rapid, incepand sa-l torturam cu placere...
- Imi ramane mie cadavrul? ma intreba pe un ton rugator tipul, iar eu am dat afirmativ din cap si el isi linse buzele. Stiam ca nu lasasem nicio urma, deci il putea lua si sa faca ce-o vrea cu el, mai ales ca stiam ca am spatele asigurat si eu, si el si mai toata lumea ce facea parte din capii curselor de masini.
- Cum se simte? am intrebat in soapta si m-am aplecat sa-i sarut buzele iubitului meu.
- Nu s-a trezit inca... spuse doamna Shibuya si se lasa cu capul pe pat, inchizandu-si ochii. Am ridicat-o in brate si am pus-o pe celalalt pat, lasand-o sa doarma, acum ramanand eu sa veghez. Taki deschise dupa o jumatate de ora ochii si, desi abia vorbea, am reusit sa ii citesc '' te iubesc '' pe buze. I-am raspuns cu sinceritate ca si eu il iubesc, iar inima imi urla de bucurie in piept. I-am prins buzele intr-un sarut tandru avand grija sa nu ii deranjez tuburile de oxigen bagate in nas acum.
- Stiam eu ca vei fi bine, i-am spus si am apelat doctorul prin butonul de la capul patului lui Taki. Te ador, dragostea mea!
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour