22-02-2012, 11:43 AM
Capitolul I
Sunteti gata de lupta?
Eram prins in colt, atacurile violente nu mai incetau, iar corpul meu suferea de la nenumeratele lovituri incasate, transpiratia imi curgea pe frunte si imi intuneca vederea si respiratia imi era ingreunata din cauza oboselii. Imi aduc puterile si cu toata forta reusesc sa il imping, dar s-a napustit asupra mea, salvarea mea a fost clopotelul ce anunta sfarsitul rundei. Lupta asta era decisiva, daca pierdeam viata mea nu mai avea rost, miza era prea mare.
Numele meu este Rey Tyler si poate va intrebati cum am ajuns in situatia asta. Povestea mea e simpla, dar nu este usor de zis, totul a inceput acum 6 luni in ziua care avea sa imi schimbe viata pentru totdeauna.
-Rey, dragule, trezeste-te! Vreau sa mergi la liceu astazi, stii bine ca ne descurcam greu si educatia ta poate fi singurul lucru ce ne va putea ajuta.
Mi-am deschis ochii cu greu si am incercat sa privesc prin camera. Mama strangea hainele aruncate haotic pe podeaua pe care nu mai puteai calca.
-Asta e singurul motiv pentru care inca ma mai duc acolo, dar daca ne-am fi putut descurca cu banii as fi renuntat la locul ala in care toti profesorii se cred superiori noua.
-Fa asta pentru mine si pentru sora ta, ea mai are doar anul asta si va intra la liceu unde vreau sa cunoasca pe cineva, de aia nu vreau sa ramai repetent.
-Off, bine, nu mai tipa ca poate o trezesti, am zis eu incercand sa fac orice pentru a alina durerea de cap ce m-a lovit imediat ce m-am ridicat.
-Este 11:30, ea e la scoala, nu ca alti lenesi, imi raspunse mama plecand din camera cu cosul plin de rufe.
Am cautat niste haine cat de cat curate prin camera si le-am aruncat rapid pe mine dupa care m-am indreptat catre bucatarie sa infulec ceva inainte sa plec. Nu am gasit decat niste paine prajita si putin lapte pe care le-am terminat in doua minute. Mi-am luat la revedere de la mama si am plecat spre scoala.
Cursurile nu incepeau decat la ora 14 asa ca aveam timp de pierdut, deci am hotarat sa imi caut prietenii. Ei isi petreceau de obicei timpul in parcul din centru, loc care nu era asa departe de scoala, deci nu aveam sa intarzi. Dupa cum ma asteptam, i-am gasit pe toti in parc, stransi sub forma de cerc.
In centru se gasea John, el era liderul gastii noastre, chelia ii stralucea din departare asa ca nu era greu de recunoscut. Langa el era Mike. Mike era finantatorul nostru, tatal sau avea o multime de afaceri si nu isi dadea seama cand Mike "imprumuta" bani pentru pariuri sau pentru costuri de deplasare. In stanga lui Mike l-am vazut pe Drew, el era prietenul meu cel mai bun, el a avut grija de mine realizand situatia financiara in care ma aflam. Tot de la el am avut prima pereche de adidasi de calitate, pe care inca ii port in semn de respect fata de prietenia noastra. Singura fata din grup, Brianna, avea sarcina de a ne face rost de competitie.
Poate va intrebati acum de ce fiecare individ are un rol special in cadrul grupului. Ei bine, asta se intampla pentru ca acest grup nu este unul normal, noi eram una din echipele de lupte ilegale din Bronx, de fapt eram una dintre cele mai bune. Weekend-urile erau de obicei rezervate luptelor, dar totul depindea de Brianna care stabilea locul si adversarii. Mike ne ajuta cu miza care se punea in joc, banii de transport si de cele mai multe ori, cheltuielile de spitalizare. John, Drew si eu eram luptatorii. Noi eram - The Hounds.
M-am indreptat catre ei si m-au vazut de la distanta fiindca toti se uitau la mine.
-Salut baieti!
-Hei, sexy! Imi place vanataia, spuse Brianna facand cu ochiul.
-Aa da, imi amintesc ca mama s-a suparat cand a vazut-o, dar i-am spus ca a fost un accident cu scarile proaspat ceruite de la scoala si m-a lasat in pace, am explicat eu.
-Yo, Rey, pe la 15:30 mergem la sala, o sa avem sacul de box doar pentru noi. Asta a fost Drew ce isi afisa un zambet tamp pe fata.
-Nu pot, i-am promis mamei ca ma duc la liceu si nu vreau sa o mai supar. Nu cred ca mai trebuie sa absentez mult ca sa repet clasa.
-Nu fii asa, nu am mai mers la sala de mult si tu ma abandonezi pentru a merge la liceu, spuse Drew insistand.
-Termina, Drew. Daca o sa aiba probleme la scoala si acasa nu va mai fi capabil sa faca parte din grupul asta si tu nu esti un luptator mai bun.
-John are dreptate, Drew, spuse Mike. Daca vrem sa fim uniti trebuie sa ne incurajam unul pe celalalt sa facem ce este corect.
Am mai pierdut timpul prin parc, facand glume cu totii, dupa care m-am indreptat impreuna cu Brianna spre scoala.
Ajunsi in curtea scolii, semnul mare pe care scria "Grace Dodge Vocational High" mi-a atras atentia. Numele locului care ma inspaimanta cel mai mult, adica am luptat cu indivizi de 2 metrii, unul nici macar nu a clipit atunci cand a primit o caramida in cap, dar de fiecare data cand intru aici ma loveste un sentiment de spaima. Fiind un liceu vocational, trebuia sa facem si ore de practica, preferata mea era cea de mecanica, adica carui barbat nu ii place sa repare ceva, sa se murdareasca cu ulei si sa simta mirosul de proaspat reparat. Oricum, sa fiu mecanic insemna sa imi pot intretine familia.
A fost o zi de cosmar, avand in vedere ca nu am mai fost la liceu de mult timp si nici nu se stia daca o sa ma mai duc curand, profesorii m-au asaltat cu teste si ascultari astfel incat am fost mai extenuat decat daca as fi alergat la Maratonul orasului New York. Ultima ora era cea de literatura, profesorul, domnul Evan se purta foarte urat si de obicei ma certam cu el.
-Copii, astazi avem un elev nou si nu, nu ma refer la domnul Tyler, el doar ne viziteaza. Clasa a icneput sa rada, dar nu m-a deranjat. De fapt avem un coleg ce s-a transferat de la un alt liceu din cauza absentelor, sa speram ca aici nu va mai avea aceste probleme, incheia domnul Evan.
Tipul nou intra in clasa si ochii mi se marira pe masura ce ii desluseam chipul. Era Edward May, tipul asta era un nenorocit, facea parte dintr-o grupare rivala cu anoastra, singura care ne putea face fata, numita "Pit Snakes".
Fata lui s-a umplut de mirare atunci cand m-a zarit, dar isi afisa un zambet idiot si se aseza fix langa mine.
-Pleaca de aici, am suierat eu.
-Ce ai de gand sa faci, sa ma spui mamicii tale? Tonul sau ma enerva.
-Terminati cu vorba, urla domnul Evan.
Am tacut, dar Edward continua cu jignirile.
-Ce mai face sora ta, ultima oara cand am vazut-o era destul de sexy, poate ii fac o vizita pana la scoala, nu e asa departe.
Replica asta m-a facut sa imi pierd cumpatul, iar cum eu nu sunt un tip asa calm, idiotul s-a trezit cu un pumn fix in arcada, dar nu am reusit decat sa il sterg. S-a ridicat rapid si a sarit cu ambele picioare inspre mine, dar m-am ferit la timp si a aterizat intr-o banca goala de alaturi. Am profitat de timpul in care era jos si m-am napustit cu un genunchi in capul sau, apoi a ricosat in perete si a ramas inconstient.
Ma simteam bine, dar am stiut ca am intrat in belea si nu se putea lasa cu lucruri bune.
Fan fiction By Bioboy and KyoKusanagi
Sunteti gata de lupta?
Eram prins in colt, atacurile violente nu mai incetau, iar corpul meu suferea de la nenumeratele lovituri incasate, transpiratia imi curgea pe frunte si imi intuneca vederea si respiratia imi era ingreunata din cauza oboselii. Imi aduc puterile si cu toata forta reusesc sa il imping, dar s-a napustit asupra mea, salvarea mea a fost clopotelul ce anunta sfarsitul rundei. Lupta asta era decisiva, daca pierdeam viata mea nu mai avea rost, miza era prea mare.
Numele meu este Rey Tyler si poate va intrebati cum am ajuns in situatia asta. Povestea mea e simpla, dar nu este usor de zis, totul a inceput acum 6 luni in ziua care avea sa imi schimbe viata pentru totdeauna.
-Rey, dragule, trezeste-te! Vreau sa mergi la liceu astazi, stii bine ca ne descurcam greu si educatia ta poate fi singurul lucru ce ne va putea ajuta.
Mi-am deschis ochii cu greu si am incercat sa privesc prin camera. Mama strangea hainele aruncate haotic pe podeaua pe care nu mai puteai calca.
-Asta e singurul motiv pentru care inca ma mai duc acolo, dar daca ne-am fi putut descurca cu banii as fi renuntat la locul ala in care toti profesorii se cred superiori noua.
-Fa asta pentru mine si pentru sora ta, ea mai are doar anul asta si va intra la liceu unde vreau sa cunoasca pe cineva, de aia nu vreau sa ramai repetent.
-Off, bine, nu mai tipa ca poate o trezesti, am zis eu incercand sa fac orice pentru a alina durerea de cap ce m-a lovit imediat ce m-am ridicat.
-Este 11:30, ea e la scoala, nu ca alti lenesi, imi raspunse mama plecand din camera cu cosul plin de rufe.
Am cautat niste haine cat de cat curate prin camera si le-am aruncat rapid pe mine dupa care m-am indreptat catre bucatarie sa infulec ceva inainte sa plec. Nu am gasit decat niste paine prajita si putin lapte pe care le-am terminat in doua minute. Mi-am luat la revedere de la mama si am plecat spre scoala.
Cursurile nu incepeau decat la ora 14 asa ca aveam timp de pierdut, deci am hotarat sa imi caut prietenii. Ei isi petreceau de obicei timpul in parcul din centru, loc care nu era asa departe de scoala, deci nu aveam sa intarzi. Dupa cum ma asteptam, i-am gasit pe toti in parc, stransi sub forma de cerc.
In centru se gasea John, el era liderul gastii noastre, chelia ii stralucea din departare asa ca nu era greu de recunoscut. Langa el era Mike. Mike era finantatorul nostru, tatal sau avea o multime de afaceri si nu isi dadea seama cand Mike "imprumuta" bani pentru pariuri sau pentru costuri de deplasare. In stanga lui Mike l-am vazut pe Drew, el era prietenul meu cel mai bun, el a avut grija de mine realizand situatia financiara in care ma aflam. Tot de la el am avut prima pereche de adidasi de calitate, pe care inca ii port in semn de respect fata de prietenia noastra. Singura fata din grup, Brianna, avea sarcina de a ne face rost de competitie.
Poate va intrebati acum de ce fiecare individ are un rol special in cadrul grupului. Ei bine, asta se intampla pentru ca acest grup nu este unul normal, noi eram una din echipele de lupte ilegale din Bronx, de fapt eram una dintre cele mai bune. Weekend-urile erau de obicei rezervate luptelor, dar totul depindea de Brianna care stabilea locul si adversarii. Mike ne ajuta cu miza care se punea in joc, banii de transport si de cele mai multe ori, cheltuielile de spitalizare. John, Drew si eu eram luptatorii. Noi eram - The Hounds.
M-am indreptat catre ei si m-au vazut de la distanta fiindca toti se uitau la mine.
-Salut baieti!
-Hei, sexy! Imi place vanataia, spuse Brianna facand cu ochiul.
-Aa da, imi amintesc ca mama s-a suparat cand a vazut-o, dar i-am spus ca a fost un accident cu scarile proaspat ceruite de la scoala si m-a lasat in pace, am explicat eu.
-Yo, Rey, pe la 15:30 mergem la sala, o sa avem sacul de box doar pentru noi. Asta a fost Drew ce isi afisa un zambet tamp pe fata.
-Nu pot, i-am promis mamei ca ma duc la liceu si nu vreau sa o mai supar. Nu cred ca mai trebuie sa absentez mult ca sa repet clasa.
-Nu fii asa, nu am mai mers la sala de mult si tu ma abandonezi pentru a merge la liceu, spuse Drew insistand.
-Termina, Drew. Daca o sa aiba probleme la scoala si acasa nu va mai fi capabil sa faca parte din grupul asta si tu nu esti un luptator mai bun.
-John are dreptate, Drew, spuse Mike. Daca vrem sa fim uniti trebuie sa ne incurajam unul pe celalalt sa facem ce este corect.
Am mai pierdut timpul prin parc, facand glume cu totii, dupa care m-am indreptat impreuna cu Brianna spre scoala.
Ajunsi in curtea scolii, semnul mare pe care scria "Grace Dodge Vocational High" mi-a atras atentia. Numele locului care ma inspaimanta cel mai mult, adica am luptat cu indivizi de 2 metrii, unul nici macar nu a clipit atunci cand a primit o caramida in cap, dar de fiecare data cand intru aici ma loveste un sentiment de spaima. Fiind un liceu vocational, trebuia sa facem si ore de practica, preferata mea era cea de mecanica, adica carui barbat nu ii place sa repare ceva, sa se murdareasca cu ulei si sa simta mirosul de proaspat reparat. Oricum, sa fiu mecanic insemna sa imi pot intretine familia.
A fost o zi de cosmar, avand in vedere ca nu am mai fost la liceu de mult timp si nici nu se stia daca o sa ma mai duc curand, profesorii m-au asaltat cu teste si ascultari astfel incat am fost mai extenuat decat daca as fi alergat la Maratonul orasului New York. Ultima ora era cea de literatura, profesorul, domnul Evan se purta foarte urat si de obicei ma certam cu el.
-Copii, astazi avem un elev nou si nu, nu ma refer la domnul Tyler, el doar ne viziteaza. Clasa a icneput sa rada, dar nu m-a deranjat. De fapt avem un coleg ce s-a transferat de la un alt liceu din cauza absentelor, sa speram ca aici nu va mai avea aceste probleme, incheia domnul Evan.
Tipul nou intra in clasa si ochii mi se marira pe masura ce ii desluseam chipul. Era Edward May, tipul asta era un nenorocit, facea parte dintr-o grupare rivala cu anoastra, singura care ne putea face fata, numita "Pit Snakes".
Fata lui s-a umplut de mirare atunci cand m-a zarit, dar isi afisa un zambet idiot si se aseza fix langa mine.
-Pleaca de aici, am suierat eu.
-Ce ai de gand sa faci, sa ma spui mamicii tale? Tonul sau ma enerva.
-Terminati cu vorba, urla domnul Evan.
Am tacut, dar Edward continua cu jignirile.
-Ce mai face sora ta, ultima oara cand am vazut-o era destul de sexy, poate ii fac o vizita pana la scoala, nu e asa departe.
Replica asta m-a facut sa imi pierd cumpatul, iar cum eu nu sunt un tip asa calm, idiotul s-a trezit cu un pumn fix in arcada, dar nu am reusit decat sa il sterg. S-a ridicat rapid si a sarit cu ambele picioare inspre mine, dar m-am ferit la timp si a aterizat intr-o banca goala de alaturi. Am profitat de timpul in care era jos si m-am napustit cu un genunchi in capul sau, apoi a ricosat in perete si a ramas inconstient.
Ma simteam bine, dar am stiut ca am intrat in belea si nu se putea lasa cu lucruri bune.
Fan fiction By Bioboy and KyoKusanagi