Un foc de arma si un fum de tigara

[Peppers]

Superb, nu am ce spune. Ai un mod unic de a scrie, adică pur și simplu mă fascinează. Am citit ficuri destule care mi-au plăcut, la nebunie, dar... nu știu, ăsta e unic, are ceva aparte, poate faptul că puștiul povestește cu o inocență și o naivitate... nemaiîntâlnită de mine. Îmi dă o stare de liniște. Așa, revenind la fic. Suntem aproape de capitolul 10 și eu mă adresez cu „puștiul”, la fel și Uso, interesant. Sincer, am observat că semăn mult cu personajul principal. Sunt tupeistă de fel, dar ca și el, mi-aș pierde cuvintele în fața lui Uso. Uso este obsesia lui, persoana care-i sucește mințile și totuși îl sucește pe degete, cel puțin așa pare. Cred că Uso și-a dat seama de mult că e îndrăgostit de el și-l tachinează încontinuu. Ca și el, m-aș fi așteptat la mai mult decât acel scurt sărut, în care doar li s-au atins buzele. Și din nou, uimire: mă gândeam că poate-l mai sărută odată, dar nu, Uso a plecat. Ar fi multe de spus, dar crede-mă, nu mai știu cum să mă exprim. Eh, d-abia aștept next-ul și mă bucur mult că te-am făcut să te simți mai bine. Spor la scris !