Imaginaţie stocată în versuri.

[kat2108]

Wow wow! Cât de bine te pricepi la cuvinte! Îmi place muzicalitatea ce le-ai dat-o versurilor :X
Prima poezie este la prima vedere simplă, dar apoi, prin unicitatea cuvintelor și a sensurilor date, reușești să trezești sentimente cunoscute omului. Un adevărat har, bravo! Prima poezie parcă trage de cititor să creeze și să devoreze versuri (prin relația poezie - desen) . Foarte frumos ți-ai exprimat ideile, și în plus ador poeziile legate de arte plastice.
A doua poezie este și mai abstractă, am impresia că eul liric este în ipostaza unui anotimp, poate vara (din cauza ultimul vers, care invocă sentimente de melancolie și de supărare). Un pastel reușit, deși aș sugera o alternanță mai rezervată a imaginilor vizuale cu cele auditive, căci în jumătate din poezia aceasta predomină cele vizuale, iar în a doua parte îs auditive. Aici mergea oleacă modificat (așa ajutai și la originalitate și la o bună transmitere a stărilor și sentimentelor). Oricum, parcă și mai frumoase versuri avem aici: „Şi îngheaţă focu-n tine/Când te străbate vântul rece”. Ador acest oximoron :x Ah, am găsit o chestiuță care îmi neagă faptul că eul liric ar fi vara: „Când, uscată, vara trece.” Dar asta nu înseamnă că nu ar putea fi primăvara xD Abstract, am mai spus. Ok, m-am prins, nu-i niciun anotimp: „Parcă toamna vrea să mă conjure,/Ca să nu o las să moară.”. Deci, este un simplu privitor. Dar mă intrigă versul: „Tu-mi spui cu disperare”. Cine este acest „tu”? O iubire pierdută (după ultimul vers)? Un sentiment (având în vedere melancolia)? Sau poate chiar natura? Nu se știe, d-aia îmi place să zic că poezia a doua este abstractă. Ah, dar atât de frumoasă și de specială!
Îmi place mult cum scrii și te mai aștept și cu alte poezii:*