20-02-2012, 11:43 AM
M-am conformat noilor reguli si am editat primul capitol:
Dupa ce Pain si-a terminat povestea despre Akamaru ne-am contrazis putin, dar amandoi am cazut de acord ca vorbim despre acelasi lucru si i-am spus sa imi dea detalii. Insa nu a durat mult pana mi-am dorit sa stiu altceva. Asa ca am spus-o involuntar, fara sa ma gandesc la consecinte. Nici nu stiam ce sa astept ca raspuns. E un sentiment ciudat, as vrea ca raspunsul lui sa fie afirmativ, dar de ce? Si daca nu e, voi arata penibil, nu? De ce o simpla intrebare da atatea batai de cap? Si de ce Pain nu imi zice nimic? Prea multe intrebari consecutive...
Ma plictisisem de stransoarea asta inutila a mainilor noastre, asa ca am vrut sa ii dau drumul, insa Pain mi-a strans mana si mai tare, in timp ce privirea lui era atintita in podea. Dupa ce si-a dres putin glasul a inceput sa vorbeasca, in tonul vocii sale simtindu-se putina nesiguranta.
- Nu stiu daca te plac. Tot ce stiu e ca intotdeauna am fost mai bun decat Itachi, mai ales din punct de vedere moral. Si imi displace faptul ca el sa da la tine doar ca sa demonstreze ca imi este superior. Poate ca acum sunt doar stimulat de dorinta de a-l depasi, deci nu iti pot raspunde sincer la intrebare.
Am inteles, e un fel de concurs, numit “Cine o fraiereste primul pe Konanâ€. Pana acum Itachi a fost printre favoriti, dar se pare ca si Pain a recuperat destul de mult. Totusi eu nu vreau sa cred ca pentru el e un simplu joc. Si daca ar fi, as vrea sa piarda.
M-am asezat pe canapea si am inceput sa rad fara motiv, in timp ce el ma privea ciudat. Nu intelegeam multe si ma afecta acest lucru. “Nu stiu daca te placâ€, ce vrea sa insemne asta? Daca nici el nu stie atunci cine? Nu stiu ce sa zic sau ce sa fac. Simt cum panica pune stapanire pe mine si as vrea sa o pot opri, insa ceva ma impiedica. Brusc mi-am amintit...
- Dar in ziua aia, cand stateam pe podea in camera ta si plangeam, nu era Itachi acolo. De ce ai vrut sa ma saruti? Si de ce m-ai ajutat sa plec din locul caruia obisnuiam sa ii spun “casa†?
Am spus totul fara sa-l privesc in ochii, in timp ce vocea imi tremura. Linistea s-a asternut intre noi timp de cateva secunde. Il priveam cu speranta, asteptand sa zica ceva.
- Asculta Konan, nu vreau sa incep ceva ce ar putea sa se termine ranindu-ne pe amandoi.
“Dar tu nu o sa ma ranestiâ€, asta as fi vrut sa ii spun, dar nu am putut. Am simtit cum o durere sfasietoare imi invaluie sufletul si cum raman fara oxigen. M-am ridicat de pe canapea si am fugit catre usa fara sa ma uit inapoi. Nu stiam unde sa merg, sau ce sa fac. Voiam doar sa scap de atmosfera aia apasatoare care ma sufoca. Am trantit usa si am continuat sa alerg. Nici nu am apucat sa fac cativa pasi ca a inceput sa ploua. Am privit cerul innorat din care picaturile de ploaie veneau necontenit. Acum mult timp am spus “daca azi ploua voi accepta propunerea lui Pain de a pleca din locul astaâ€. Si astazi ploua… este timpul sa plec. Faceam pasi din ce in ce mai mici si abia mai puteam merge, desi inca nu ajunsesem la iesirea din curte. M-am impiedicat si am inceput sa plang. Mi-am pus mana pe genunchiul lovit si am inceput sa tremur. Imi era frig. Mi-am inchis ochii si am lasat cateva lacrimi sa curga. Nu cred ca era un lucru observabil, avand in vedere ca ploua.
In timp ce suspinam am auzit niste pasi zgomotosi ce alergau prin ploaie. Nu i-am bagat in seama. Dar cand ploaia s-a oprit, desi inca o auzeam, am deschis ochii si am vazut ca langa mine statea Pain cu o umbrela. Deci ii pasa, nu? Ce sentiment placut, cuiva chiar ii pasa de mine.
- Multumesc.
A urmat un moment de liniste intre noi doi dupa care m-am ridicat si i-am spus ca ar fi bine sa ne intoarcem in casa. Am inceput sa merg, dar Pain m-a tras de mana si a lasat umbrela jos. Ploaia ne-a lovit cu putere in timp ce ne uitam unul la altul. Apoi am ramas socata de gestul sau. Mi-a atins usor buzele, iar eu am facut ochii cat cepele. Chiar s-a intamplat? Pain m-a sarutat pe mine? Nu cred ca imi pot reveni din soc. Mi-a zambit apoi si am intrat in casa Hinatei. Eram atat de euforica, nici cand te imbeti nu simti asta.
__________________________________________________________
Don't kill me, ok? Stiu ca e scurt, dar cam atat a avut Konan de zis *laugh*. O sa incerc sa aduc capitolul urmator cat de repede pot. O sa fie din perspectiva lui Pain, dupa cum presupun ca va asteptati. Stiu ca nu s-au intamplat prea multe in capitolul asta, imi pare chiar rau. Nu l-am corectat. Sper sa va placa. Cred ca as avea mai multe de zis dar m-a grabesc >.<.
(31-07-2011, 10:15 PM)No sugar ^_^ A scris:
Varsta minima: 18
Gen: Drama, actiune, romanta
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Limbaj vulgar, scene de violenta
Tipul de comentariu solicitat: simpla sau avansata, cum doriti ^_^
Capitolul XIV
~Konan~
~Konan~
Dupa ce Pain si-a terminat povestea despre Akamaru ne-am contrazis putin, dar amandoi am cazut de acord ca vorbim despre acelasi lucru si i-am spus sa imi dea detalii. Insa nu a durat mult pana mi-am dorit sa stiu altceva. Asa ca am spus-o involuntar, fara sa ma gandesc la consecinte. Nici nu stiam ce sa astept ca raspuns. E un sentiment ciudat, as vrea ca raspunsul lui sa fie afirmativ, dar de ce? Si daca nu e, voi arata penibil, nu? De ce o simpla intrebare da atatea batai de cap? Si de ce Pain nu imi zice nimic? Prea multe intrebari consecutive...
Ma plictisisem de stransoarea asta inutila a mainilor noastre, asa ca am vrut sa ii dau drumul, insa Pain mi-a strans mana si mai tare, in timp ce privirea lui era atintita in podea. Dupa ce si-a dres putin glasul a inceput sa vorbeasca, in tonul vocii sale simtindu-se putina nesiguranta.
- Nu stiu daca te plac. Tot ce stiu e ca intotdeauna am fost mai bun decat Itachi, mai ales din punct de vedere moral. Si imi displace faptul ca el sa da la tine doar ca sa demonstreze ca imi este superior. Poate ca acum sunt doar stimulat de dorinta de a-l depasi, deci nu iti pot raspunde sincer la intrebare.
Am inteles, e un fel de concurs, numit “Cine o fraiereste primul pe Konanâ€. Pana acum Itachi a fost printre favoriti, dar se pare ca si Pain a recuperat destul de mult. Totusi eu nu vreau sa cred ca pentru el e un simplu joc. Si daca ar fi, as vrea sa piarda.
M-am asezat pe canapea si am inceput sa rad fara motiv, in timp ce el ma privea ciudat. Nu intelegeam multe si ma afecta acest lucru. “Nu stiu daca te placâ€, ce vrea sa insemne asta? Daca nici el nu stie atunci cine? Nu stiu ce sa zic sau ce sa fac. Simt cum panica pune stapanire pe mine si as vrea sa o pot opri, insa ceva ma impiedica. Brusc mi-am amintit...
- Dar in ziua aia, cand stateam pe podea in camera ta si plangeam, nu era Itachi acolo. De ce ai vrut sa ma saruti? Si de ce m-ai ajutat sa plec din locul caruia obisnuiam sa ii spun “casa†?
Am spus totul fara sa-l privesc in ochii, in timp ce vocea imi tremura. Linistea s-a asternut intre noi timp de cateva secunde. Il priveam cu speranta, asteptand sa zica ceva.
- Asculta Konan, nu vreau sa incep ceva ce ar putea sa se termine ranindu-ne pe amandoi.
“Dar tu nu o sa ma ranestiâ€, asta as fi vrut sa ii spun, dar nu am putut. Am simtit cum o durere sfasietoare imi invaluie sufletul si cum raman fara oxigen. M-am ridicat de pe canapea si am fugit catre usa fara sa ma uit inapoi. Nu stiam unde sa merg, sau ce sa fac. Voiam doar sa scap de atmosfera aia apasatoare care ma sufoca. Am trantit usa si am continuat sa alerg. Nici nu am apucat sa fac cativa pasi ca a inceput sa ploua. Am privit cerul innorat din care picaturile de ploaie veneau necontenit. Acum mult timp am spus “daca azi ploua voi accepta propunerea lui Pain de a pleca din locul astaâ€. Si astazi ploua… este timpul sa plec. Faceam pasi din ce in ce mai mici si abia mai puteam merge, desi inca nu ajunsesem la iesirea din curte. M-am impiedicat si am inceput sa plang. Mi-am pus mana pe genunchiul lovit si am inceput sa tremur. Imi era frig. Mi-am inchis ochii si am lasat cateva lacrimi sa curga. Nu cred ca era un lucru observabil, avand in vedere ca ploua.
In timp ce suspinam am auzit niste pasi zgomotosi ce alergau prin ploaie. Nu i-am bagat in seama. Dar cand ploaia s-a oprit, desi inca o auzeam, am deschis ochii si am vazut ca langa mine statea Pain cu o umbrela. Deci ii pasa, nu? Ce sentiment placut, cuiva chiar ii pasa de mine.
- Multumesc.
A urmat un moment de liniste intre noi doi dupa care m-am ridicat si i-am spus ca ar fi bine sa ne intoarcem in casa. Am inceput sa merg, dar Pain m-a tras de mana si a lasat umbrela jos. Ploaia ne-a lovit cu putere in timp ce ne uitam unul la altul. Apoi am ramas socata de gestul sau. Mi-a atins usor buzele, iar eu am facut ochii cat cepele. Chiar s-a intamplat? Pain m-a sarutat pe mine? Nu cred ca imi pot reveni din soc. Mi-a zambit apoi si am intrat in casa Hinatei. Eram atat de euforica, nici cand te imbeti nu simti asta.
__________________________________________________________
Don't kill me, ok? Stiu ca e scurt, dar cam atat a avut Konan de zis *laugh*. O sa incerc sa aduc capitolul urmator cat de repede pot. O sa fie din perspectiva lui Pain, dupa cum presupun ca va asteptati. Stiu ca nu s-au intamplat prea multe in capitolul asta, imi pare chiar rau. Nu l-am corectat. Sper sa va placa. Cred ca as avea mai multe de zis dar m-a grabesc >.<.
![[Imagine: eKyCOTm.png]](http://i.imgur.com/eKyCOTm.png)
If I could tear you from the ceiling,
I'd freeze us both in time.
And find a brand new way of seeing,
Your eyes forever glued to mine.