Au fost cateva citate foarte interesante in Iubim de Octav Dessila, deci m-am gandit sa le impartasesc si eu:
"- Am, nu poate! Am intotdeauna dreptate, numai tu nu mi-o recunosti." *atat de mine*
"In cadrul vietii studentesti 'colega' are dreptul la orice. Fara avertisment si fara protocol. Colega nu are indatoriri de pantalon si nici drepturi de fusta. Colega poate fi considerat drept un al treilea sex. Un sex care iti da libertatea sa intri cu cotul in pieptul unei fete, fara pic de cracnire din partea victimei, si care, de asemenea, iti impune sa rabzi cu resemnare islamica(asa trebuie sa fie) apasarea vreunui toc de pantof feminin, care iti striveste cu nepasare piciorul."
"Salile pline de tinerete mai au un aspect, al lor numai. Simti in ele sanatatea de cum intri. O sala plina numai de tinerete, nu te oboseste. Respiratia ei, oricat de calda ar fi, nu e greoaie. Nu are nimic din bolnaviciunea salilor de concerte sau de teatru, in care traiesc imprastiat, in aer, intalnindu-se si ciocnindu-se, toate semnele oboselii. Si mai au salile pline de tinerete o nota numai a lor. Te leaga de ele. Si cateodata, te iau si te duc cu ele."
"In imprejurarile in care tristetile sunt laolalta amestecate cu veseliile, biruinta e a acestora din urma. Cele cateva lamuriri date de Gheorghita Mirza, in guga sculatului de la masa, privitoare la boala necrutatoare a unui profesor, client si prieten al lui, nu au putut impiedica nicidecum rasul starnit de 'goma' Anicai. Ca la un etaj mai sus si exact deasupra camerei in care se aflau moare un om, a insemnat in discutia lor hazlie ceea ce inseamna o virgula pusa in siragul cuvintelor. O oprire de o secunda, in care si-au inchis mai mult o mirare decat o tristete, ca apoi, cu moartea pre moarte calcand, rasul sa-i cuprinda iar in buna lui dispozitie.
Dintre toti numai unul singur parea ca adanceste un gand. Era poetul Mihai Padureanu. Verifica o data mai mult un adevar spus candva tot de el la o masa de prieteni. Colectivitatile n-au tristeti." *din pacate adevarat*
"Dar timpul nu sta in loc. Timpul te invata, pe masura ce te infunzi in el, sa aduni ce-i al tau si sa privesti cu dispret, cu ura sau cu gelozie, ce-i al altuia."
" Si si-a mai dat seama cu timpul Dana, ca nu e aur pe lume care sa valoreze cat poate sa insemne un zambet, o privire, sau chiar un singur 'da', cand 'da' vrei sa fie raspunsul pe care il astepti."
"- Am, nu poate! Am intotdeauna dreptate, numai tu nu mi-o recunosti." *atat de mine*
"In cadrul vietii studentesti 'colega' are dreptul la orice. Fara avertisment si fara protocol. Colega nu are indatoriri de pantalon si nici drepturi de fusta. Colega poate fi considerat drept un al treilea sex. Un sex care iti da libertatea sa intri cu cotul in pieptul unei fete, fara pic de cracnire din partea victimei, si care, de asemenea, iti impune sa rabzi cu resemnare islamica(asa trebuie sa fie) apasarea vreunui toc de pantof feminin, care iti striveste cu nepasare piciorul."
"Salile pline de tinerete mai au un aspect, al lor numai. Simti in ele sanatatea de cum intri. O sala plina numai de tinerete, nu te oboseste. Respiratia ei, oricat de calda ar fi, nu e greoaie. Nu are nimic din bolnaviciunea salilor de concerte sau de teatru, in care traiesc imprastiat, in aer, intalnindu-se si ciocnindu-se, toate semnele oboselii. Si mai au salile pline de tinerete o nota numai a lor. Te leaga de ele. Si cateodata, te iau si te duc cu ele."
"In imprejurarile in care tristetile sunt laolalta amestecate cu veseliile, biruinta e a acestora din urma. Cele cateva lamuriri date de Gheorghita Mirza, in guga sculatului de la masa, privitoare la boala necrutatoare a unui profesor, client si prieten al lui, nu au putut impiedica nicidecum rasul starnit de 'goma' Anicai. Ca la un etaj mai sus si exact deasupra camerei in care se aflau moare un om, a insemnat in discutia lor hazlie ceea ce inseamna o virgula pusa in siragul cuvintelor. O oprire de o secunda, in care si-au inchis mai mult o mirare decat o tristete, ca apoi, cu moartea pre moarte calcand, rasul sa-i cuprinda iar in buna lui dispozitie.
Dintre toti numai unul singur parea ca adanceste un gand. Era poetul Mihai Padureanu. Verifica o data mai mult un adevar spus candva tot de el la o masa de prieteni. Colectivitatile n-au tristeti." *din pacate adevarat*
"Dar timpul nu sta in loc. Timpul te invata, pe masura ce te infunzi in el, sa aduni ce-i al tau si sa privesti cu dispret, cu ura sau cu gelozie, ce-i al altuia."
" Si si-a mai dat seama cu timpul Dana, ca nu e aur pe lume care sa valoreze cat poate sa insemne un zambet, o privire, sau chiar un singur 'da', cand 'da' vrei sa fie raspunsul pe care il astepti."
She's wiskey in a teacup.