[Spiral] Why do I love you?

[Lady Ririchiyo]

Disclaimer: Nu detin nici un personaj din manga\anime-ul Spiral si nu fac profit de pe urma acestora. OK?

Ficul este facut dupa animeul Spiral,dar vreau sa mentionez ca nu vor fi lupte si "jocuri" ca in anime,vreau sa imi cer scuze pentru cei care au vizionat animeul, este posibil sa fi facut unele greseli deoarece au trecut multi ani de gand m-am uitat la Spiral, iar acum nu am destul timp sa-l revad.

Varsta minima: 16 ani ( doar la unele capitole )
Gen: Yaoi /Romance /Music
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: ahh... unele capitole vor include scene +18 :-?
Tipul de comentariu solicitat: Avansată [My sweet lord please save my fic T.T] Puteti comenta si Simplu nu ma supar.

Personaje:

Narumi Ayumu
Rutherford Eyes
Hiyono Yuizaki
Madoka Narumi

[center] Why do I love you? [/center]

Capitolul I. Surprizele incep sa apara !

Dupa ce am hotarat sa nu ii ajut pe spintecatori, dar nici sa fiu impotriva lor, m-am reintors la viata mea normala. Ca de obicei imi iau pranzul linistit pe acoperisul scolii, ei bine, totusi ceva s-a schimbat Madoka'neechan a demisionat de la serviciul ei si a inceput sa se ocupe de treburile casei, a inceput sa gateasca numai ea, in special pranzul meu ,nu gateste ea la fel de bine ca mine, dar macar se straduieste. A aflat si hiyono ce pranzul meu e gatit de Madoka si nu a primit-o ca pe o veste buna, a fost suparata cam 2-3 zile, dar s-a calmat cand i-am adus cateva prajituri gatite de mine. Ochii ei caprui se umplusera fericire, asa de fericita era incat nu gasea cuvintele potrivite pentru a-mi multumi sau pur si simplu era prea ocupata cu savuratul prajiturii.
Dupa un pranz destul de bunicel, m-am pus la un somn relaxant sub razele soarelui care-mi mangaiau chipul galbui si parul castaniu, pana la sfarsitul orele.
In drumul meu spre casa ma intalnesc cu unul dintre spintecatorii pe care doream nespus de mult sa ii evit. Era imbracat complet in negru cu o pereche de ochelari negri, o jacheta fara maneci si o pereche de pantaloni din piele tip "punk", e un stil de imbracaminte cam siudat pentru un pianist celebru.Rutherford incepu sa se indrepte incet spre mine iar cand ajunse in dreptul meu se opri si-mi spuse cu o voce rece "Opreste-te din tot ce faci" acesta isi continua drumul lasandu-ma in ceata.
Asadar ajunsem acasa cu o mie de intrebari. Madoka neechan ma intampinase calduros, avea pe ea sortul roz cu ursuleti, semn ca inca nu a terminat de gatit. Parul ei lung si negru era impletit intr-o coada, lucru care m-a uimit deoarece ar fi prima data cand o vad cu parul prins, ce se intamplase cu ea.
Desigur ce altceva se poate intampla cu oneechan, Hiono era asezata comfortabil pe canapeaua din catifea alba savurand un ceai verde, doar ea isi impleteste parul saten deschis, se pare ca azi s-a ocupat de parul lui oneechan.
-Ce cauti aici, ma urmaresti ? O intreb sarcastic Hiyono.
-Cum poti fi atat de rece, nu pot sa o vizitez si eu pe Madoka'san? Imi raspunse Hiyono suparata. Plus, eu si Madoka ti-am pregatit o surpriza, stiam ca tu nu o vei face asa ca am facut-o noi in locul tau.
-S-sa faceti ce? Intreb speriat deoarece ma astept la orice e mai rau de la ele.
-Ah, liniste, uitete la televizor si o sa-ti dai seama. Incetisor ii aparu un zambet malefic pe fata.
S-a ales un castigator pentru turneul de 2 luni impreuna cu Eyes Rutherford, adolescentul care a uimit Japonia cu melodiile lui.Iar cel ce il va acompania pe Eyes Ruthrefordt este Narumi Ayumu! Acesta este invitat la un concert cu Rutherfodt Eyes maine la ora 10:00.
Cand auzisem care era surpriza nu-mi venise sa cred ca imi facusera una ca asta, cum sa cant pe aceeasi scena, la acelasi pian cu Rutherford Eyes, acum realizasem eu la ce s-a referit mai devreme.
-Nu merg in turneu si nu cant cu nimeni! Nici bine n-am apucat sa spun ceea ce gandeam ca Madoka ma lovi peste obrazul stang, acesta inrosindu-se.
-Ba, ai sa canti! Trebuie sa te intorci la viata ta normala si sa faci ce-ti place. I-am promis fratelui tau ca voi face orice sa te fac fericit, asadar te vei duce in turneul acela si aici incheiem subiectul! Imi poruncise oneechan pe un ton serios, chiar vroia ca eu sa ma duc in acest turneu.
-Oneechan... nu ma duc! Tipasem la ea nervos, chiar vreau sa ii indeplinesc dorinta si sa ma duc in turneu, dar 2 luni cu Rutherford nu imi surad, deci imi pare rau oneechan dar nu pot sa ma duc.
Suparat pe oneechan si dezamagit ca nu ii pot indeplini dorinta m-am dus in camera mea unde m-am inchis pentru tot restul zilei, ma trantisem in patul acoperit de o patura mov si pufoasa, apoi mi-am scos cerceii si i-am asezat bine pe dulapiorul de langa pat. Imi iau Mp3-ul si ma bag sub patura ascultand muzica si gandindu-ma ce sa fac.
Spusem ca nu merg dar... iata-ma intr-o masina in drum spre concert, nu pot sa cred ca am acceptat sa fac asta, ce nu fac eu pentru fericirea lui neechan.
Ia ghiciti cine ma asteapta in fata cabinei de schimb, era Hiyono cu o prajitura gatita de ea special pentru mine.
-Ar trebui sa ma tem ca e otravita sau ceva? O intreb ca de obicei sarcastic, desigur stiam ca nu-i otravita sau altceva, dar imi place sa o necajesc.
-Narumi! De ce te comporti mereu asa? Spuse Hiyono suparata si nervoasa pe mine.
Un muncitor grabit o impinse din greseala pe Hiyono acesta reusind sa-si piarda echilibrul iar prajitura care era pregatita pentru mine ajunse pe camasa mea papillon alba cu model studs, macar prajitura a ajuns la destinatie si nu in alta parte.
Cu o asemenea pata, ma hotarasem sa ma intorc acasa dar fix atunci apare Eyes imbracat cu un sacou negru desfacut, o camasa alba, un brau si papion rosu si o pereche de pantaloni din stofa. Ce schimbare brusca de la stilul "punk" a trecut la clasic, tipul asta e incredibil. Ma invitase in cabina pentru a-mi cauta o camasa de schimb iar pe Hiyono o goneste trantindu-i usa in fata.
-Ce atitudine si cand ma gandesc ca-l respecat si ca sunt o fana de-a lui, spuse Hiyono dezamagita de Eyes.
Cautase Eyes o vreme prin sifonier dar nu gasi nici macar o camasa, in schimb gaseste o lavaliera rosie creponata, Eyes se ofera sa imi aranjeze lavaliera pentru a fi sigur ca pata e acoperita complet, nestiind cum se aranjeaza o lavaliera am acceptat.
Rutherford se apropiase de mine incepand sa imi aranjeze lavaliera incet si tandru. Ma uitam la el pe furis iar inima incepea sa imi bata din ce in ce mai tare, bratele incepusera sa imi tremure, incercam din rasputeri sa ascund acest lucru de Eyes dar acesta isi ridica privirea brusc iar eu impietrisem si ma inrosisem tot, sper sa nu fi observat comportamentul meu ciudat.
Eyes teminase de aranjat lavaliera, incercam sa ii spun un simplu "Multumesc" dar nu puteam sa pronunt nici un cuvant. Nu intelegeam ce-i cu mine si de ce ma comportam asa, ma tot intrebam ce patisem, dar nu primeam niciun raspuns.
Dupa concert ajunsesem acasa frant de oboseala, ma repezisem spre pat lasandu-mi toata greutatea pe acesta, adormisem intr-o fractiune de secunda cu gandul la Eyes.