Angel without soul ( sezonul 2 )

[Rain]

Multumesc pentru comentarii. In ultima vreme am cam avut chef sa scriu la ficul asta, datorita si fluturasului meu, Dyx, dar si povestii create in jurul acestor personaje, uitand complet de celalalt fic pe care il am. Sper ca voi mai avea timp sa trec si pe acolo cu ceva scris.
Oricum, am adus capitolul si sper sa il cititi si pe acesta, caci aduc la cunostinta ca e ceva picant.
Inca ceva, acest capitol este o dedicatie pentru Crazy.Dyx si pentru comentariul ei ce m-a bucurat. Arigato! ^^

~ Capitolul 11 Deceptie ~
( Matsuro )


In timp ce inchise el usa, ma simteam intr-un alt timp si loc. Ma agitam degeaba. Vincent parea sa nu aibe intentii rele, ci doar sa vorbeasca cu mine despre o surpriza. Zambi scurt, cam fals; acel tip de expresie faciala nu i se potrivea deloc cu trasaturile sale dure si serioase.
-Deci, despre ce e vorba?
Vincent sari peste aceasta parte si imi impinse umerii, ajungand in mijlocul camerei. Incaperea era prost luminata, iar perdelele lungi si subtiri, crem, opreau orice raza de soare ce dorea sa intre aici. Spatiul era mic si imi dadea o urma de fiori cand vedeam peretii goi, fara niciun tablou. Camera parea mai mult o mansarda, caci singurul obiect mobilier era un dulap suspendat si mare pe peretele din stanga plin cu borcane si unelte si o canapea cu model antic. Covorul gros dadea locului aspectul unei locuinte vechi, de acum sute de ani.
-Hmm… Mirosi bine, se auzi glasul sau atat de aproape de urechea mea incat am tresarit. Era lipit de spatele meu, incolacindu-si bratele in jurul taliei mele si mirosindu-mi parul. Am inghitit in sec neconditionat, privindu-l cu coada ochiului.
-Pana la urma despre ce vrei sa vorbim?
-Ma gandeam ca ai nevoie de ajutor cu varu-to, se repezi a-mi raspunde pe tonul sau arogant, fiind vizibil enervat de intrebarile puse de mine.
-Si… La ce te-ai gandit? Cu ce te-as putea ajuta? am facut greoi un pas in fata, asta doar pentru a scapa de respiratia lui puternica ce-mi batea in ceafa. M-am tot gandit la o surpriza pentru el si Laurance, dar e atat de greu avand in vedere ca…
Aceasta discutie se pare ca-l ameninta asa ca a schimbat subiectul intr-un mod extrem de dur.
-Vreau sa te fut. Ce nu pricepi?
Ramasesem cu gura cascata. Vocea groasa imi rasuna in urechi atat de tare, incat inima o lua la galop cand ma prinse de incheieturile mainilor si mi le duse la spate, impingandu-ma spre canapea. Doar gandindu-ma ce se putea intampla intre noi mai departe ma facu sa scot un urlet plin de spaima. Ecoul incepuse sa ma sperie si mai tare si sa prevad totul. Imaginile din fata ochilor mei se schimbara cand o lovitura puternica imi cuprinse obrazul. Acea parte se incalzi imediat, ardea si devenea insuportabila.
-Vincent? am spus nesigur, cand barbatul incepu sa se dezbrace foarte rapid. Isi lasa hainele pe podea fara sa-i pese de ele; in acest moment cel din fata lui era mult mai important.
-Dezbraca-te! comanda el.
Il priveam infricosat cum ramane fara haine, insa eu nu reactionam. Eram stupefiat.
-Dezbraca-te tu pana nu o fac eu… si va fi si mai rau!
Nu am reactionat imediat, dar pana la urma am inceput sa ma deschid la hanorac si sa-l dau jos cu mainile tremurandu-mi. Ochii mari priveau intr-un punct fix, stupefiati, iar buza superioara tremura si ea usor. Cuvintele de impotrivire nu ieseau pe gura, insa suspine si oftaturi o impanzeau.
Pantalonii au disparut imediat dupa mine cand brunetul, nervos fiind de miscarile lente cu care ma dezbracam, se napusti asupra mea si ii dadu jos. Ma privea demonic, aspru si cu greata, ducandu-si mana spre ceafa mea incat sa ma poata saruta mai usor. M-am impotrivit, dar forta lui o invingea pe a mea. Buzele noastre se unisera intr-un joc salbatic, alimentat de barbatul ce ma impinsese pe canapea. Scapa si de boxerii mei, apoi ma tranti cu spatele de coltul canapelei. Parea mult mai incomoda acum decat prima data cand ma asezasem pe ea.
Ma patrunse rapid, neavand timp nici sa calculez cand se intamplase asta.
-Opreste-te! Ce naiba ai cu mine? am tipat, cuprins de o imensa durere atunci cand se misca inauntrul meu. O facea cu o forta mare, fara sa-i pese de junghiurile pe care le aveam. Tanjea dupa mine, simteam asta, dar ma durea si mai tare cand realizam ca nu-l pot opri.
-Daca tu crezi ca am de gand sa ma opresc, atunci chiar esti un pusti imatur si imbecil.
Vorbele sale nu ma dureau atat de tare precum se misca in mine. Lacrimile nu-si mai pastrara locul in coltul ochilor si-si dadura drumul. Cu fiecare impingere brusca in trupu-mi firav, scoteam un urlet scurt si tare, infigandu-mi dintii in buza inferioara. Ochii impanziti acum de lacrimi erau semi deschisi, observandu-i chipul plin de dorinta arzatoare si de placerea trupeasca.
-Vincent! Vincent! Opreste-te! Nu acolo, am murmurat cand organul sau atinsese un punct dureros inauntrul meu. Alimentat parca de gemetele mele, continua cu aceeasi viteza, in acelasi loc, intrand si mai mult. Trupului lui se misca inaintre si inapoi, ca o coregrafie de mult invatata. Era mare si ma speria mult.
-Curvo, gusta si din dorinta mea.
Erau stanjenitoare acele cuvinte. Nu le puteam rezista nici lor, nici durerii ce nu-mi dadea pace. Am inceput sa ma zbat, sa prind curaj si sa ma misc ca sa scap, stiind ca daca voi sta ca un animal lovit mie imi va fi mai rau. Eram slab si fara muschi fata de el, dar se pare ca loviturile mele in pieptul sau bine conturat ii deranjau „munca”.
-Nu ma mai lovi sau o s-o patesti a-l dracului de rau, spuse si se opri inauntrul meu, privindu-mi broboanele de sudoare de pe clavicule, ce semanau imens de mult cu ale lui. Respiram greu si continuam sa-l lovesc si sa il imping, insa in zadar. Eram prins in stransoarea trupului sau mare.
-La dracu! Nu te mai misca atat, marai printre buzele-i mari.
Mi-am ferit privirea, dar am continuat sz lovesc cu aceeaxi urz, tipand puternic dupa ajutor. Atmosfera ma infiora pe masura ce Vincent nu se misca, ci doar ma injura ca pe un animal; nici acesta nu merita sa indure atatea vorbe urate. Mainile sale nu ma mai strangeau puternic, ci se plimbara pe toata pielea mea fierbinte. Senzatia era amenintatoare, urata si dezgustatoare, avand in vedere ce tip de om era deasupra mea. Cu toate ca eram lipsit de puteri, continuam sa lovesc si sa strig dupa ajutor, dar ramasesem fara vlaga, fapt ce-i facu chipul infricosator sa capete un zambet ciudat. Incepu sa isi plimbe mainile pe rafturile inguste ale dulapului suspendat in cautarea unui obiect.
-Aici erati, la naiba.
Incruntarea ii disparuse cand dadu de perechea de catuse pe care o cauta. Brusc devenisem nelinistit si zbuciumat, oprindu-ma din a-l lovi. Imi prinse incheieturile mainilor si le lega, apucandu-mi buzele cu dorinta de a le musca din nou.
Suvtele lungi si violete de par imi gadilau sfarcurile intarite. Am inchis ochii, nestiind ce altceva as mai putea face decat sa indur tot chinul.
Usa de la intrare se auzi si, speriat, am tresarit, dar ochii nu se mai deschideau. Ma simteam incoltit de o multime de persoane prin ale caror maini voi avea sa trec. Un singur suspin se auzi din gura mea, ca mai apoi sa nu mai simt acel organ inauntrul meu. Trupul imi tremura, incercand sa se apere, dar eu doream sa ma fac nevazut printre perdelele ce incepura sa se miste din cauza curentului. Le simteam peste fata-mi umeda.
-Om fara inima. Stiam eu ca simturile nu ma inseala si ca tu nu te-ai referit la nicio surpriza cand ai vorbit despre asta. Acum ia-ti mainile de pe el, sau maine vei pleca din casa asta cu tot cu vicleniile tale.
Vocea-mi parea asa cunoscuta, linistitoare si blanda. Inaru…
-Iesi afara din camera asta pana nu…
-Pana nu ce? se apara Vincent, ridicandu-se de pe mine.
Simteam o usurare puternica cand vocea salvatoare se auzi din nou. Am deschis ochii, inima incepandu-mi a bate si mai tare cand chipul frumos si luminos al verisorului meu se arata in fata. Acesta se apropie de Vincent si, cu o viteza de nedescris, ii lovi maxilarul.
-Iesi am spus! se rasti, adunandu-i hainele una cate una de pe jos si aruncandu-le in fata. Nu stiu daca a iesit din camera si s-a injosit in fata pumnului, dar eram vizibil mai feirict.
-Inaru, am murmurat cand s-a facut mai liniste, prefacandu-ma ca sunt in regula si nu am patit nimic, dar trupul firav, vocea subtire si mainile ce-mi tremurau, dadeau de gol starea mea. Mi-am incolacit bratele in jurul gatului sau, tragandu-l aproape de mine. Am simtit cum ma acopera cu o bucata de cearsaf, luandu-ma in brate. Imi era dor de mirosul lui fin, de mainile ce imi mangaiau spatele si de vocea lui calda ;era ca si cum nu-l mai vazusem de mult timp.
-O sa fie bine, iti promit.
Glasul lui era doar o soapta, dar placuta si profunda. Il credeam pe cuvant.