Ideea pot spune ca e foarte interesanta. Acum tot ce-ti ramane de facut e sa o prezinti bine. De multe ori conteaza mai mult hartia de ambalat decat cadoul in sine.
Am inteles ca ai vrut sa te axezi mai mult pe personaje decat pe sentimente, dar sentimentele sunt mult mai relevante in caracterizarea unui personaj decat locul in care se afla si aspectul lor fizic. In special in scrierile fantastice, sentimentele personajului sunt foarte importante pentru ca ceva ce simte este perceput ca fiind real. Trebuie sa para veridic chiar daca este evident fictiv. Misiunea ta e sa ma faci pe mine, cititor, sa uit ca asa ceva e imposibil si sa raman cu ideea ca e o varianta a adevarului, o perceptie asupra realitatii, nu o povestioara inventata. Pentru asta sunt necesare cat mai multe detalii, ceva care sa-l asemene pe, sa zicem Lucifer, cu un om, pentru ca lucrul in care oamenii au cea mai mare incredere sunt ei insisi. Nu poti fi sigur decat de existenta ta, poti miza numai pe trairile tale, ca atare, nu percepi un lucru decat convertit la ceea ce cunosti deja. Trebuie deci sa creezi o paralela intre personajele tale si mine, ca cititor.
Incerc sa fiu convingatoare, asta e motivul pentru care insist. Ideea e sa faci si tu la fel. De altfel, capitolul e destul de scurt, aveai unde sa mai adaugi ceva. Poate, in felul asta, mai si evitai cateva din repetitii.
Pare scris in graba. E mai mult o introducere. Nu incerca sa treci repede prin actiune. Nu e necesar sa auzim povestea pana la capat atat pe cat e necesar sa putem intui ceea ce va face in continuare personajul. Nu neaparat corect sau gresit, ci doar ca varianta, sa ajungem sa cunoastem personajul atat de bine incat sa ne putem da cu parerea despre ce va face.
Ideea e foarte buna si ai putea bate campii cu gratie tocmai datorita acestui fapt (si, in general, cam despre asta e vorba: un scriitor e cu atat mai bun cu cat poate aiura mai mult fara ca ceilalti sa renunte la a-i mai citi delirul). Ma opresc aici si astept urmatorul capitol. Sper ca am fost utila cat de cat.
Am inteles ca ai vrut sa te axezi mai mult pe personaje decat pe sentimente, dar sentimentele sunt mult mai relevante in caracterizarea unui personaj decat locul in care se afla si aspectul lor fizic. In special in scrierile fantastice, sentimentele personajului sunt foarte importante pentru ca ceva ce simte este perceput ca fiind real. Trebuie sa para veridic chiar daca este evident fictiv. Misiunea ta e sa ma faci pe mine, cititor, sa uit ca asa ceva e imposibil si sa raman cu ideea ca e o varianta a adevarului, o perceptie asupra realitatii, nu o povestioara inventata. Pentru asta sunt necesare cat mai multe detalii, ceva care sa-l asemene pe, sa zicem Lucifer, cu un om, pentru ca lucrul in care oamenii au cea mai mare incredere sunt ei insisi. Nu poti fi sigur decat de existenta ta, poti miza numai pe trairile tale, ca atare, nu percepi un lucru decat convertit la ceea ce cunosti deja. Trebuie deci sa creezi o paralela intre personajele tale si mine, ca cititor.
Incerc sa fiu convingatoare, asta e motivul pentru care insist. Ideea e sa faci si tu la fel. De altfel, capitolul e destul de scurt, aveai unde sa mai adaugi ceva. Poate, in felul asta, mai si evitai cateva din repetitii.
Pare scris in graba. E mai mult o introducere. Nu incerca sa treci repede prin actiune. Nu e necesar sa auzim povestea pana la capat atat pe cat e necesar sa putem intui ceea ce va face in continuare personajul. Nu neaparat corect sau gresit, ci doar ca varianta, sa ajungem sa cunoastem personajul atat de bine incat sa ne putem da cu parerea despre ce va face.
Ideea e foarte buna si ai putea bate campii cu gratie tocmai datorita acestui fapt (si, in general, cam despre asta e vorba: un scriitor e cu atat mai bun cu cat poate aiura mai mult fara ca ceilalti sa renunte la a-i mai citi delirul). Ma opresc aici si astept urmatorul capitol. Sper ca am fost utila cat de cat.