Ceau! Vad că ai adus un capitol trist şi destul de bun, consider eu. La fel de simplu scris, pe alocuri înflorind cu noi cuvinte mai de care frumoase, ce îmbogăţesc povestea. <3
E la fel de scurt ca celelalte dou, dar mult mai bun, ai descris ceva mai bine şi ai dezvoltat fiecare propozitie în parte. Ai revenit de multe ori la aceiaşi problemă, care în mare parcă lucrurile se repetau de fiecare dată, oricum cel mai mult mi-a placut finalul, chiar melancolic şi trist.
Am putut simti întreaga natură care fremata odată cu sufletul tinerei Camellia. Iar dialogul de la final a fost foarte bine pus, chiar dacă la început poate aş fi dorit dialog, acum dacă citesc mai bine vad că aşa te-ai descurcat şi bine ai facut că l-ai plasat jos.
Îmi pare rau pentru ea şi sper ca lucrurile să se îmbunatăţească, comportamentul tatalui ei lasă de dorit, chiar s-a transformat în piatră...
Pai cam atât, aştept nextul. Succes! *hug*
E la fel de scurt ca celelalte dou, dar mult mai bun, ai descris ceva mai bine şi ai dezvoltat fiecare propozitie în parte. Ai revenit de multe ori la aceiaşi problemă, care în mare parcă lucrurile se repetau de fiecare dată, oricum cel mai mult mi-a placut finalul, chiar melancolic şi trist.
Am putut simti întreaga natură care fremata odată cu sufletul tinerei Camellia. Iar dialogul de la final a fost foarte bine pus, chiar dacă la început poate aş fi dorit dialog, acum dacă citesc mai bine vad că aşa te-ai descurcat şi bine ai facut că l-ai plasat jos.
Îmi pare rau pentru ea şi sper ca lucrurile să se îmbunatăţească, comportamentul tatalui ei lasă de dorit, chiar s-a transformat în piatră...
Pai cam atât, aştept nextul. Succes! *hug*