Kyo Kara Maoh!

[MiraA]

***
Conrart isi reveni primul din soc. Se apropie de Yuuri si il inspecta rapid asigurandu-se ca nu este ranit. Intre timp, Gweendal se lasa jos si ii verifica Miei pulsul. Spre suprinderea lui, era stabil. Dar asta nu insemna ca fata scapase. Ceea ce mai ramasese din materialul hainei pe care o purta, era scaldat in sangele care se imprastia rapid pe podea.
-Mia...Yuuri se apropie repede de fata ignorand protestele celor din jur. Ii mangaie fata palida si tresari cand simti cat de rece e. Conrart, trebuie sa o ajutam. Chemati-o pe Gisela.
-Dar Yuuri, incepu Wolfram ce tacu imediat ce intalni privirile pline de inteles ale fratilor sai mai mari.
-Heikaaaa!
Vocea plangacioasa a lui Gunter se auzi din partea cealalta a colidorului. Barbatul alerga spre ei si imediat ce ajunse il imbratisa pe Yuuri atat de tare incat baiatul abia mai reusi sa respire.
-Cat ma bucur sa vad ca sunteti bine, Heikaaa. Nu stiu ce as fi facut daca...
-Eu sunt bine, Gunter, dar ea nu e. Yuuri isi ridica privirea spre Gweendal care o intoarse pe Mia cu grija pentru a-i putea vedea rana de pe spate. Nu arata bine deloc. Fara sa se mai gandeasca, o ridica in brate si se indrepta spre infirmierie.
Yuuri ramasese in urma cu Conrart.
-M-a aparat, zise intr-un final baiatul.
-Stiu, Heika.
-Numele meu e Yuuri. Baiatul ofta si-si mari pasul dorind sa-i ajunga din urma pe Gweendal si pe Wolfram. Daca ar fi vrut sa ma omoare, nu m-ar fi aparat. A spus adevarul, Conrart.
Conrart nu ii daduse nicio replica. Stia ca Mia spusese adevarul. Dar nu asta era important acum. Cine era defapt Mia? Si cum mariokul ei se asemena atat de mult cu a lui Yuuri?
Imediat ce intrasera in camera, Yuuri o zari pe Gisela dezbracand-o pe Mia si imediat se intoarse cu spatele, inrosindu-se pana la urechi. Era ingrijorat, dar nu credea ca e frumos sa te uiti la fata in felul acesta, mai ales daca fata respectiva era inconstienta.
Incepu sa bata din picior nelinistit.
-Yuuri, va fi bine. Nu e deloc fragila. Se va face bine.
-E ranita din cauza mea, Conrart. Yuuri isi musc buzele inainte de a continua. Conrart...?
-Da, Yuuri.
-Puterea ei...
Soldatul stia unde vrea sa ajunga baiatul. Si el isi punea aceeasi intrebare. Probabil la fel faceau si ceilalti. Insa raspunsurile trebuiau sa astepte pana cand fata se va trezi.
-Nu stiu. Dar voi afla.
Yuuri ofta. Dori sa mai zica ceva, dar auzi un suspin din partea patului si se intoarse repede in directia aceea.
-Gisela, cum se simte? Ce o doare? Va fi bine?
Gisela era aplecata peste pat si o tinea pe Mia de mana, incercand sa-i infuzeze in corp destul de multa putere tamaduitoare ca sa-i vindece ranile. Ramasese asa o vreme, cu ochii inchisi, incercand sa se concentreze cat mai mult la munca ei, iar barbatii din camera respectara linistea. Abia cand Gisela se ridica si-si intoarse privirea plina de ingrijorare spre ei, venira si intrebarile.
-Cum se simte?
-Va fi bine?
-De unde are atat de mult maryoku?
Gisela le zambi, chiar daca fata ei isi pastra mina ingrijorata.
-Cred ca va fi bine. Am reusit sa-i vindec aproape toate ranile fizice, dar...
-Dar ce? intreba Yuuri.
-Maryokul ei, incepu Gisela oarecum incerta, e foarte puternic. Se intoarse spre Yuuri. Seamana foarte mult cu al tau Heika. Cred ca nu era pregatita sa-l foloseasca si asta a dus la...situatia asta.
-Dar se va face bine, nu-i asa, Gisela?
-Da, dar are nevoie de odihna. Gisela se uita la barbati cu privirea ei de sergent. Asta insemna ca trebuie sa plecati, le zise pe un ton autoritar. Heika, poti ramane pentru cateva momente daca vrei.
-Multumesc, Gisela. Yuuri ii multumi si se apropie de pat.
-Voi ramane si eu, anunta Wolfram. Sunt logodnicul lui. Doar nu credetei ca il voi lasa singur intr-o camera cu o fat...
-Haide, Wolfram, il admonesta Conrart. Nu se va intampla nimic. Il prinse de baiat de umeri si il trase afara din incapere. Nici lui nu-i placea ideea de a-l lasa pe Yuuri singur, dar trebuiau sa discute. Toti. Situatia asta era mai neobisnuita decat crezusera la inceput...

*
Biroul mare, parea neobisnuit de ingramadit avand in vedere cati ocupanti avea. Gweendal statea incruntat pe scaun, pe fruntea sa mai aparand inca un rid. Gunter se afla de cealalta parte a biroului cu o carte mare in fata pe care o rasfoia, dand impresia ca vrea sa gaseasca ceva. Conrart statea rezemat de perete cu mainile incrucisate la piept, iar Wolfram se plimba dintr-o parte in alta a camerei vorbind despre logodnici netrebnici care nu stiu decat sa insele. Ultimul care intrase in incapere fusese Yozak. Barbatul le oferi vesnicul sau zambet strengar inainte de a se lipi cu spatele de celalalt perete liber.
-Nu am gasit nimic, Excelentele Voastre. Aceasta Mia pare a se fi materializat de nicaieri. Iar in ceea ce priveste cresta regala...Yozak se intoarse spre Gunter.
-Nici eu nu gasesc nimic aici. Dar inelul ei poarta o cresta nobiliara din Shin Makoku. Acelasi model am reusit sa-l vad si pe medalionul pe care il avea la gat. Dar nu gasesc aici nicio mentiune de acel model.
-Ar putea fi un fals? intreba Wolfram, oprindu-se din mers. Nu ar fi prima oara cand cineva incearca sa falsifice o cresta.
-Nu e un fals, le zise Gweendal. Materialul din care e facut inelul e originar din Shin Makoku. Sunt foarte putin persoana care stiu sa-l prelucreze si sa-l manuiasca.
-Cine? intreba Yozak, devenind dintr-o data curios.
-In primul rand vasalii regelui, apoi mesterul caruia i se da matricea dupa care se construieste cresta.
Yozak incepu sa rada.
-Deci asta insemna ca suspectii sunteti voi. Se uita spre Gweendal si Gunter.
-Yozak! Conrart se uita spre prietenul lui, iar acesta ofta si ridica din umeri.
-Era doar o idee. Yozak tacu un moment, apoi adauga. Deci, ce vom face in continuare? Trebuie sa aflam cine e pustoaica.
-In primul rand trebuie sa-l protejam pe Heika. Nu stiu de ce, dar am impresia ca barbatii aceia se vor intoarce. Gweendal incepu sa bata cu degetele in masa.
-Voi avea eu grija de Heika, le spuse Conrart. Voi incercati sa aflati cine este fata.
Zicand acestea iesi afara din birou si inchise usa in urma lui.
-Weller! ura Wolfram. Vin si eu! Nu am de gand sa-l mai las pe pampalatul ala nici macar un minut singur! Tanarul iesi ca o furtuna si isi urma fratele mai mare.
In birou se lasa linistea pana cand Gunter isi ridica privirea din carte. In birou nu mai erau decat el si Gweendal. Yozak disparuse la fel de repede precum aparuse.
-Are parul negru. Si puterile ei sunt la fel de mari ca ale lui Yuuri dinanintea luptei cu Shousho.
-Stiu. Dar asta nu are nicio logica. Singurii din regat care au astfel de puteri sunt Heika si Gheika. Daca ar mai fi fost cineva...
-Nu si daca acel cineva nu ar fi venit din timpul asta, zise Murata, intrand inauntru si inchiziand usa in urma lui.
-Gheika, spusera amandoi barbatii la unison.
-Dar...cum? se balbai Gunter. Oglinda Demonica?
Toti isi aduceau aminte ziua in care Yuuri gasise Oglinda Demonica si fusese transportat in trecut cu 20 de ani, exact inainte luptei din Rutemberg.
-Dar ca sa poti folosi Oglinda Demonica trebuie sa fi M...
-Exact. Murata le zambi si-si indrepta ochelarii pe nas.
Atat Gunter, cat si Gweendal palira. Cresta regala, parul negru, puterile...toate avea o singura explicatie logica: fata aceea era un Maoh.
-Shion sa ne ajute, murmura Gunter inainte de a se lasa in scaun obosit.

*
Mia simtea ca-i explodeaza capul. Patul era moale, ii era cald si inafara de migrena, se simtea perfect. Insa stia ca in curand Yozak va veni sa o traga dintre asternuturile frumos mirositoare si sa o duca la antrenamente. Ofta si incerca sa se intoarca pe partea cealalta, dar durerea ascutita din spate o opri. Mormai ceva si se incrunta. Apoi simti o usoara atingere pe umar.
-Inca cinci minute, Yozak si ma trezesc. Vocile soptite din incapere tacura brusc. Mia zambi si incerca sa adoarma la loc, dar simti din nou acea atingere. Bine, bine, ma trezesc! zise pe un ton mai raspicat. Se ridica in fund inca cu ochii inchisi si incerca sa se intinda. Nee, Yozak, am avut un vis ciudat. Se facea ca am ajuns intr-o padure si...Mia isi deschise ochii si ramase nemiscata. Toti barbatii din incapere se uitau ciudat la ea, in frunte cu un Yuuri ce parea prea tanar pentru a-i fi tata.
Mia isi trase cearceaful pana sub barbie si incerca sa se indeparteze, dar Wolfram isi apropie fata de a ei si marai in felul lui distinct.
-Cine esti tu?
Fata se sperie, se dezechilibra si cazu pe spate jos din pat.O bufnitura surda ii urma cazatura.
-Auuu, puteam sa ma lipsesc de asta, se planse cand simti suprafata tare de sub ea.
-Miaaaa. Yuri se apleca peste pat si se uita la ea. Esti bine. Da-mi mana sa te ajut. Nu ar trebui sa te misti prea mult. Inca esti ranita.
Mia se uita la el pentru un moment, inainte de a-i da mana si de a se ridica.
-Nu visez, gandi cu voce tare inainte se a se aseza inapoi in pat. Ofta, apoi isi ridica privirea spre cei din camera. Yuuri statea exact langa pat, cu Conrart in spatele lui si Wolfram in dreapta sa. Gunter si Gweendal erau lipiti de perete, Yozak se apropiase foarte mult dupa ce isi auzise numele, iar Murata statea langa usa si privea scena de acolo cu un mic zambet tiparit pe fata.
Mia le zambi, chiar daca ar fi vrut sa isi traga plapuma in cap.
-Banuiesc ca vreti o explicatie.
-O explicatie ar fi bine venita, Mia. Mia te cheama, nu-i asa? o intreba Conrart, dar spre deosebire de data trecuta, tonul sau era bland si privirea chiar daca avea retineri, era calda.
-Cine esti? o intreba din nou Wolfram. Si cum ai ajuns aici? De ce l-ai aparat pe logodnicul meu? Pusese accent pe cuvantul logodnic. Yuuri ofta, iar Mia incerca sa-si inabuse un chicot mic de ras. I se povestise de perioada asta, cand Yuuri fusese logodit cu Wolfram, dar niciodata nu si-ar fi imagiat ca e atat de amuzant.
-E un pic mai complicat. Nici nu stiu cu ce sa incep.
-De unde ai cresta nobiliara? o intreba Gunter.
-Asta? Mia se uita la inelul de pe mana si la medalionul de la gat. Nu era cresta propriu-zisa, dar stia la ce se refera Gunter. Am primit-o la 16 ani cand am hotarat sa-mi petrec restul vietii slujind Shin Makoku si pe regele sau. Ochii ei se intalnira cu a lui Yuuri.
-Cum ai ajuns aici? intrebare venise din gura lui Gweendal.
-V-am mai spus. Nu stiu. Cred ca o puteti numi o intamplare neasteptata.
-Ai par negru. Nu era o intrebare, ci o afirmatie.
-Stiu.
-Ai o cresta regala.
Mia se multumi sa zambeasca.
-Si maryokul tau e intrecut in putere doar de cel a lui Heika, adauga generalul.
-Cine esti? o intreba din nou Conrart.
Fata ofta din nou, apoi isi ridica privirea din poala si masura camera in lung si-n lat, inainte de a raspunde. Nu putea sa le spuna tot adevarul, dar ceva informatii tot trebuia sa le dea. oricum se Descurcasera bine si de unii singuri.
-Sunt Mia...si daca probabil voi reusi sa ajung vreodata acasa, in cativa ani voi deveni al 28 lea Maoh al Shin Makokului.
-Asta insemna...
-Da, Yuuri, sunt succesorul tau. In camera se lasa o liniste de mormant, care se destrama cand Murata isi parasi coltul si se apropie de ea.
-Cum ai ajuns aici? Daca inca nu esti Maoh, nu poti folosi Oglinda Demonica.
-Cum am mai spus: nu stiu! Eram in curtea castelului cu Yuuri. Il asteptam pe Conrart, care era plecat intr-o inspectie la unul dintre satele de langa granita. Intarziase si eram ingrijorati. Privirea ei fugi spre Conrart pentru o secunda, dar nu-i placea ceea ce vedea in ochii lui. Vinovatia pe care o simtea barbatul era aproape palpabila. Mia stia ca se gandeste la felul in care s-a comportat cu ea de cand a gasit-o in padure. Ofta. Asta nu avea sa-i usureze sarcinile. Conrart nu intarzia de obicei sau cand o facea trimitea un mesaj. Yozak era plecat in alta misiune asa ca nici el nu stia nimic, continua Mia. Asa ca nu ne-a mai ramas decat sa asteptam. Intr-un final am auzit sunete de copite dinspre poarta principala si stiam ca trebuie sa fi tu. Erai in siguranta. Mia ii zambi barbatului care isi pleca imediat privirea. Nu am apucat sa vorbesc cu tine. L-am auzit pe Gunter strigandu-ma si am luat-o la fuga. Fata isi intoarse privirea spre meditatorul ei. Imi pare rau Gunter, nu vreau sa te supar, dar nu credeam ca voi mai suporta sa ascult inca doua ore povesti despre al 12-lea Maoh, Carol...
-Ludwig, o corecta automat Gunter, facand-o sa chicoteasca.
-Carol, Ludwig, Ludwig von Carol, cum il cheama ca nici acum nu stiu. Vroiam o pauza, asa ca am alergat spre iesirea din curte, dar m-am impiedicat si am cazut intr-una din fantanile alea mici.
-Care fantani? intreba Yuuri fascinat de povestea ei.
-Alea pentru care Gweendal va semna aprobarea sub amentintarea Anissinei. Mia observa cat de rigid devenise corpul unchiului ei. Unele lucruri niciodata nu se schimbau. Si cum ziceam...m-am impiedicat si am cazut in apa, dar pe cand sa ies am simtit ca sunt aspirata si, in scurt timp m-am trezit in lacul din padure. Am mers o zi intreaga incercand sa gasesc drumul inapoi spre castel. In cursul noptii m-am intalnit cu Conrart. Abia cand am vazut ca nu ma recunoaste, am banuit ca ceva nu e bine, apoi cand ai venit in temnita sa vorbesti cu mine, am stiut sigur ca ceva nu e bine. Yuuri pe care il stiu eu e ceva mai in varsta.
-Deci, vi din viitor? Yuuri parea sa oscile intre fascinatie si groaza.
-Oarecum. Cati ani ai, Yuuri?
Yuuri clipi, iar chipul i se destinse in acel zambet caracteristic lui.
-16.
-La dracu! injura Mia printre dinti. M-am intors cu 50 de ani in trecut.
In camera se lasa din nou linistea, pana cand Yuuri incepu sa vorbeasca.
-Cum arata la 66 de ani? Batran, par alb si riduri?
Mia, in ciuda dispozitiei proaste incepu sa rada.
-Esti mai inalt.
-Atat? Yuuri se incrunta. Si ridurile?
-Yuuri, esti pe jumatate mazoku, ii explica Mia, ceea ce nimeni nu ii explicase pana atunci. Chiar daca mazoku de pe pamant au aceeasi durata de viata ca oamenii, o data ce esti aici, langa sursa maryokului, vei imbatrani la fel ca orice mazoku. Deci, peste jumatate de secol, vei arata ca un tanar de 20 de ani.
Ochii lui Yuuri se marira.
-Vorbeste serios? Gunter?
-Da, Heika, ii raspunse barbatul cu parul de culoarea liliacului.
-Si eu de ce n-am stiut?
-Imi cer scuze, Heika, dar cum pentru noi e un lucru normal, cred ca am omis sa mentionez asta.
-Dar asta tot nu explica ce cauti tu aici. Sau cum ai ajuns in padure. Wolfram se incrunta si incepu sa se plimbe prin camera.
-Eu nu am destula putere ca sa fac asa ceva. Yuuri sunt sigura ca nu a facut-o. Parea la fel de uimit ca mine cand si-a dat seama ca este un vartej de apa in fantana. Singurul care mai poate sa faca asa ceva e...
Mia tacu pentru un moment lung si expresia fetei ei se schimba dintr-un ganditoare intr-una plina de furie.
-SHION! urla Mia cat au tinut-o plamanii, speriandu-i pe toti din incapere. Asta e ultima picatura, imitatie de rege care sufera de un complex de megalomanie!
Toti din camera inghetasera. Nimeni nu vorbise asa cu sau despre intemeietorul natiunii lor. Era considerat un sacrilegiu, insa tinerei nu prea parea sa-i pese.
-Shion stiu ca esti aici. Inca nu te-am iertat pentru ca mi-ai zis ca erai zana mea cea buna cand eram mica. Sa nu crezi ca te voi ierta pentru asta! ameninta fata. SHION!
-Mia, cred ca ar trebui sa te calmezi, incepu Yuuri, dar fata nu-l asculta. Isi inchise ochii si respira adanc, apoi, dintr-o data se intoarse si palma i se stranse in aer ca si cum ar fi prins ceva.
-Nu trebuie sa te vad, ca sa te pot prinde, zise fata ranjind.
Cateva secunde mai tarziu corpul intemeietorului Shin Makokului se materializa. Mia reusise sa-l prinda de capa.
-Te-am prins!
-Shion Heika! zisera aproape toti la unison.
-Deci, ce ai de spus in apararea ta? De ce m-ai adus aici?
Shion se multumi sa zambeasca. Corpul sau, chiar daca era inafara Templului, incepu sa prinda dimeniunile unui om normal. O prinse de mana pe Mia si ii facu cu ochiul inainte de a disparea amandoi din camera sub privirile stupefiate a celorlalti. Murata ofta.
-Shion, ce ai mai pus la cale de data asta?

*

Mia se lovi cu spatele de podeaua de piatra a camerei principale din Templu. Injura printre dinti si se ridica in piciore, masurand camera in lung si in lat cu o privire expectativa.
-Daca m-ai adus aici, banuiesc ca vrei sa-mi spui ceva ce nunai eu trebuie sa stiu.
Stia ca Shion e undeva in spatele ei. Il simtea.
Nu primi niciun raspuns.
-Shion, nu m-ai aruncat in trecut doar de dragul unei glume proaste, nu-i asa?
-Nu. Barbatul se apropie de ea, apoi se aseza pe una dintre trepte. Ai putea spune ca am nevoie de ajutorul tau.
-Are vreo legatura cu tentativa de ucidere a lui yuuri?
Shion zambi.
-Nu tocmai. Recunosc ca lucrurile au scapat de sub control mai devreme, dar nu de asta te-am chemat aici. Sa zicem ca am nevoie de ajutor intr-o problema...ceva mai delicata.
Mia se uita la el incredula. Nu era obisnuita cu un Shion care ezita sa spuna direct ceea ce vroia. Nu era un semn bun.
-Ce fel de problema "mai delicata" ai in gand?
-Ce nu ti se pare bine in acest timp?
Mia pufni, isi scarpina ceafa, apoi se aseza langa regele blond ce parea sa priveasca in gol.
-Pai, sa vedem: Yuuri e un pusti ce 16 ani, care era cat pe ce sa fie rapit. Bine, asta nu e tocmai neobisnuit, dar...intelegi ce vreau sa spun. Conrart e mult mai infricosator decat credeam ca e posibil, Gunter e la fel de plangacios, Eu sunt aici si, cel mai important, Wolfram isi petrece noptile in patul lui tatalui meu!
-Exact. Shion parea satisfacut de raspunsul ei.
-Exact ce? Totul e intors pe dos. Parintii mei nici macar nu sunt impreuna. Defapt, ce vorbesc? se corecta imediat, nici macar nu recunosc ce sentimente au unul fata de celalalt! Ce naiba ti se pare ca e bine in lumea asta?!
-Ai auzit cumva povestea despre cum Conrart si Yuuri au ajuns un cuplu? o intreba Shion la fel de calm.
Mia cazu pe ganduri pentru cateva momente.
-Cand eram mica, Conrart imi spunea uneori o poveste despre cum doi barbati cu statuturi sociale foarte diferite au ajuns sa se casatoreasca. O facea sa sune amuzant. Tot timpul mi-a placut povestea aia.
-Si cum au ajuns acei barbati sa formeze un cuplu?
-Pai...erau indragostiti unul de altul, dar nu erau in stare sa-si recunoasca sentimentele. Nu vroiau sa piarda prietenia care se formase intre ei. Pentru o vreme chiar au crezut ca prietenia le va fi indeajuns. Pana cand...
-Pana cand...
Mia tacu dintr-o data, dandu-si seama de mesajul povestii.
-Pana cand o fata cu parul negru a aparut de nicaieri si i-a ajutat sa vada lucrurile mai clar...
Se intoarse spre Shion. Aia nu era o poveste, nu-i asa? Cei doi barbati erau ei, iar fata...
-Erai tu.
-M-ai trimis aici ca sa ma asigur ca Yuuri si Conrart vor ajunge impreuna?
-Oarecum, recunoscu regele.
-Asta e cel mai stupid plan pe care l-am auzit in viata mea!
-Dar a functionat in poveste, nu-i asa? Iar Yuuri si Conrart sunt impreuna in timp tau, deci asta insemna ca a functionat si in trecut.
-Nu in trecutul asta! ii aminti Mia
-Atunci trebuie sa te asiguri ca va functiona si in trecutul asta. In plus, mai e vorba si de mica tentativa de omor la adresa regelui. Banuiesc ca le vei putea da o mana de ajutor.
Mia se incrunta.
-Nu-mi place cum iti joci cartile. Viitoarea lor relatie si tentativa de omor au o legatura, nu?
-Nu stiu. Aia trebuie tu sa afli.
-Nu ma ajuti deloc aici. Si ce fac daca isi dau seama ca sunt fiica lui Yuuri? Sunt sigura ca Weller-kyo va intelege gresit totul, iar Wolfram....ei bine, Wolfram isi va parli logodnicul pana sa apuc eu sa fac ceva.
-Sunt sigur ca te vei descurca. Tot timpul ai fost plina de resurse. Shion ii facu cu ochiul si incet, sub privirea ei indiganta incepu sa se piarda.
-O sa-mi platesti pentru asta, Shion, zise Mia inainte de a se ridica si de a iesi din incaperea principala bombanind si injurand de una singura.
-Si cu ocazia asta, Mia, iti vei gasi si tu fericirea, murmura Shion inainte de a disparea de tot.