[Ridicarea] Petrecerea: intalnirea celor cazuti.

[Eve.]

Alcoolul se evapora din capul meu, acum reusind sa-mi aduc aminte mai bine de unde il stiam pe baiat. Venea adesea cu informatii la Regina Demonilor, eu vazandu-l cel mai des in timpul antrenamentelor. Pe moment, o bruma de pace se asezase peste noi, insa Saar inca isi tinea mana undeva la spate probabil asteptand ca lucrurile sa o ia razna.
Fata se posta inaintea mea si ma privi precum un copil care tanjeste la o jucarie noua. Ii aflasem numele si cateva detalii despre celalalt cazut.
'Ama?!' Imi faceam sperante ca era ea, dar era imposibil. Nu o vazusem de mult timp. Ea era persoana ce imi aducea aminte de partea mea buna, de partea mostenita de la tatal meu, de perioada din copilarie cand inocenta imi domina viata.
"Alida. Imi pare bine." spun eu zambind larg, din suflet.
"Cred ca noul tau prieten are curajul de a se prezenta singur. Asa ar fi frumos.'' Imi intorc privirea catre saten, zambetul schimbandu-se intr-unul sarcastic.

ooc: Ama/Saar