Capitolul 22. Chiar nu îmi pasă.
După această discutie, am plecat imediat spre clasă, şi se pare că această întâmplare atrasese atenitia destul de multor persoane, iar valul de reactii pe care îl stârnisem era destul de mare. Încercam să fac abstractie de tot ceea ce spuneau, dar până la urmă nu eram eu genul de persoană care să accepte totul, fară să spună nimic, iar aceeastă adunatură de bârfitori mă calcau tot mai mult pe nervi.
- Voi chiar nu mai aveti nimic mai bun de facut? Fratilor, suntem în secolul 21 s-a invetat televizorul, le-am spus fară menajamente, nu alesesem să fiu foarte subtilă, din cauză că mă enervasem prea tare.
Se pare că până la urmă se opriseră din palavragit şi îşi vedeau de treaba lor. Abia ajunsesem în clasă, când m-am trezit supusă unui dialog lung şi plictisitor, se pare că blonda oxigenată era destul de deranjată de faptul că eu mă apropiasem atât de ,,zeul ei’’, dar am reuşit să o expediez destul de rapid spunându-i simplu să mă lase naibii în pace, ceea ce a facuto să se enerveze şi mai mult, ba chiar să mă şi ameninte, dar nu aveam de gând să îi acord atentie. După acest mic episod, totul a decurs perfect normal, adică orele au fost atât de plictisitoare şi liniştite încât ai fi zis că avea să urmeze o mare furtună. Chiar înainte să plec Vanessa şi Jenny au venit la mine să îmi ureze succes, în legatură cu pedeapsa mea, nu vorbisem de loc cu ele, se pare că vasuseră că eram nervoasă şi preferaseră să mă lase în pace, şi pentru asta nu puteam decât să le multumesc.
Le-am zâmbit, după care am hotarât să ne vedem mai târziu, în această seară la o patiserie şi cam asta a fost. Mi-am luat la revedere de la fete şi am plecat spre sala de sport, unde începea clavarul. Când am intrat toti bobocii au venit la mine, se pare că fiecare lucrase la momentul lui de originalitate şi erau foarte încântati. Mi-au trebuit câteva secunde să mă desmeticesc, dar odată ce mi-am revenit m-am pus pe treabă.
Niciunul, dintre organizatori nu parea interesat de nimic, dar evident avea dreptul să se plângă că nu e în centrul atentiei aşa că în momentul în care au început să se ,,certe’’ cu mine i-am poftit afară, într-un mod frumos pentru că a doua oară nu aveam să mă mai rog de ei.
Trecuseră câteva ore bune, în care repetasem fară oprire mai aveam putin de două saptamâni până la bal, iar noi trebuia să reuşim să punem la punct ceea ce ei nu reuşiseră ei într-o lună şi ceva.
Hotarâsem că ar fi mai bine să ne oprim, eram cu totii nervoşi, stresati si foarte obositi, plus că era deja ora nouasprezece. Le-am sugerat tuturor să plece, urmând ca eu să ramân să mă asigur că totul e în regulă, după care aveam să plec şi eu. Rebecca îmi propusese să mă aştepte, dar am anuntato că nu mă duc acasă. Acum că totul era în regulaam pornit spre locul întâlnirii anunţându-le pe fete, că într-un sfert de oră urma să ajung acolo. Tocmai mă pregatisem să traversez o straduţă care nu era foarte bine iluminată, când pe lângă mine nişte tipi destul de dubioşi, faceau probabil parte dintr-una din găştile de prin zonă, deci era de aşteptat să îi întâlnesc, însă cum aratau ca nişte puşti de clasa a IX-a, am hotarât să îi ignor. Mare greşeală, spre surprinderea mea m-am trezit lovită în spate, iar din pricina fortei loviturii, m-am cazut pe jos. Apoi cei trei s-au apropiat de mine şi au început să mă lovească cu pumnii şi picioarele, câteva minute bune, şi deşi mă durea al naibii de tare şi deşi mă simteam mai mult moartă decât vie, şi aş fi putut să ramân bine mersi aşa pasivă, plângându-mi de milă am încercat să mă ridic şi să ripostez, cu toate că cel mai bun stimulent a venit în clipa în care mi-au spus că mesajul era din partea Amandei. Asta şi faptul că puteau să lovească aşa pe oricine, nu numai pe mine cu atâta brutalitate mi-a dat forta necesară să mă ridic, deşi nu voiam decât să mor şi să scap de durere. La început când m-am ridicat au început să râdă, dar în momentul care l-am lovit unul dintre ei, nu a mai fost atât de amuzant. Crezuseră probabil că din pricina faptului că eram fată, nu aveam dreptul să ripostez. Am continuat să îi lovesc aşa la întâmplare până când şi-au dat seama că poate nu eram atât de slabă sau poate doar realizaseră că îşi duseseră misunea la bun sfârşit, şi o facuseră foarte bine pentru că durerea pe care o resimteam era îngrozitoare.
Cred că nu era vreo particică a corpului care să nu mă doara. Putin mai târziu se instalase liniştea, abia atunci mi-am amintit din cauza încaierarii, a durerii uitasem de fete, de întâlnire de tot. După ce mi-am mai revenit putin şi am reuşit să gasesc geantă, de unde am luat imediat telefonul şi le-am sunat pe fete. Cu o voce gâtuită i-am spus lui Janny că urma să ne vedem cu altă ocazie, fară a le oferi prea multe explicatii, nu eram în stare. Am pornit încet spre casă prin zapadă, avea să îmi ia mai mult timp să ajung. Aerul rece de afară îmi înghetase sângele ce îmi strângea pielea aşa că am fost mai mult decât bucuroasă că am ajuns acasă. Când am intrat i-am vazut pe mama, pe Dean şi pe Alex în sufargerie, dar am hotarât că nu era bine să mă vadă, cel putin în starea în care mă aflam, şi profitând de faptul că eram certati, iar eu evident încă foarte suparată pe ei, m-am furişat spre camera mea. Chiar crezusem că reuşisem, dar la nici două secunde l-am auzit pe Alex strigându-mă, nici macar nu am mai reuşit să îi raspund pentru că am ramas efectiv blocată când m-am vazut. Eram plină de sânge pe haine şi pe faţă, plus nişte vânatai de toată frumusetea, iar de când relatia mea cu roşcatul se racise, nu mă simteam deloc comfortabil să mă vadă aşa. Am mers direct la baie, multumindu-i lui Dumnezeu că astfel scapam de situatii neprevazute. Abia când am intrat la duş am putut observa multitudinea de lovituri şi vânatai, era impreseionant şi deveniseră de o infinitate de ori mai durerose din cauza picaturilor de apă, era ca şi cum ai pune sare pe rană.
Nu am rezistat mai mult de zece minune, supusă acelei torturi aşa că am ieşit sperând să scap de Alex, de mama, iar durerea să treacă de la sine. Dar nu a fost nici pe departe aşa, pentru că imediat ce mi-am luat pijamalele, unele care să ascundă urmele cât mai bine am auzit cum cineva batea la uşă.
Ştiam deja cine era, dar ceea ce mă îngrijora cu adevarat, era că nu aveam nici un fel de explicatie plauzibilă, pentru zgârieturile, vânataile de pe faţă, dar mi-am dat seama că, cu cât zaboveam mai mult cu atât ridicam mai multe suspiciuni, aşa că fară tragere de inimă am deschis uşa poftindu-l să intre.
- Bună Rose, cum eram în trecere pe aici, am profitat să vin şi să te salut, deci ce fa…, uu ce-ai păţit la faţă?
- Bună şi ţie Alex, eu nimic, ştii cum suntem noi fetele m-am împiendicat, am cazut, dar o să îmi treacă. Pe asta nici eu nu o crezusem, iar la ce zâmbet chinui ieşise sigur avea să pună întrebari suplimentare. S-a aşezat deloc satisfacut de raspuns privindu-mă sfidator.
- Deci, ce s-a întâmplat de fapt?
- Ei bine se pare că cineva mi-a vrut raul, aşa că a pus nişte tipi să îmi dea o lectie, dar nu am nici o idee în legatură cu cine a fost. Eh, îi spusesem adevarul modificându-l partial, speram totuşi să nu mă mai intrebe absolut nimic, pentru că eram foarte iritată de această întâmplare.
Alex nu mai continuat această discutie, preferând să schimbe subiectul ceea ce m-a bucurat şi pe mine vizibil. Am continuat să vorbim vrute şi nevrute, despre şcoală, facultate, şi multe alte lucruri, redevenisem aşa cum eram la început, fară a mă simti stânjenită pentru că nu îi împartaseam sentimentele. Era destul de târziu, dar noi am realizat asta abia când a trebuit să plece. Ne-am luat la revedere, nemaivând forta necesară să îl conduc, defapt nu mai aveam chef de nimic. Am mers la baie şi mi-am curatat ranile, m-am spalat pe faţă după care m-am reîntors în pat.
Când m-am trezit mă simteam de parcă aş fi calarit spinarea a o sută de bivoli, deloc placut trebuie să mentionez. Am mers şi m-am spalat pe faţă, după care m-am îmbracat cu o pereche de blugi simplii de culoare neagră, o maletă albă şi o camaşă de un verde închis pe care am lasto complet descheiată, mi-am luat o pereche de ghete puls o geacă suficient de groasă încât să îmi ţină de cald. Eram aproape gata când, mi-am amintit că trebuia să acopar cumva ,,noile vânatai pe care le achizitionasem’’, deşi nu prea foloseam fondul de ten, de data asta era o exceptie. Gata, acum puteam pleca aşa că am luat geanta în mare grabă şi am plecat, hotarâtă să ies cât mai repede pe uşă. Desigur, mama îmi venise în întâmpinare, dar converstia noastră a fost foarte scurtă şi seacă. Eram atât de dezamagită încât aş fi vrut să îi spun ,, Bună sunt tot aici, tot ce a mai ramas de ieri’’ dar nu am facut pentru că ar fi fost inutil.
Dintr-o dată am fost întreruptă de telefonul care începuse să sune, se pare că era tata.
- Bună tata.
- Rose zilele urmatoare o să ajug în oraş şi mi-aş dorii foarte mult să petrec ceva timp cu tine. Crezi că ai putea?
- Desigur, tata. Ştii ce cred că ar fi mai bine să stai la noi, şi nu îţi face griji o să vorbesc eu cu mama.
- Bine atunci, totuşi scumpo e totul în regulă s-a întâmplat ceva de care ar trebui să aflu?
- E totul bine, dar trebuie să închid acum mai vorbim.
Totul e atât de bine încât eu sunt tot ,,minciuna care traieşte, pentru a o putea ascunde pe mama’’, dar toate astea se vor schimba, pentru că în curând voi hotarî ce este mai bine pentru mine, o simt.
- Neata straino. Cum îţi mai merge. Spuse cineva întinzându-mi un pahar cu cafea.
- Aaa… Alex mai speriat, presupun că e bine. Am raspuns la rândul meu încercând să disimulez tristetea care o resimteam acum, şi acum serios cât de bine s-ar fi simtit oricine care are o mama care o ignoră complet.
- Deci, încotro mergi? Nu că m-ar fi interesant întrebam şi eu doar de dragul de a face conversatie.
- La tine la liceu, se pare că Dean va încheia un contract cu directorul şi m-a trimis pe mine să mă ocup de formalităţi.
Imediat cum roşcatul a rostit numele unchilui sau am simtit furia cuprinzându-mi fiecare particică a corpului, dar m-am calmat în cele din urmă odată ce am gasit un alt subiect de discutie.
Când am ajuns la liceu, am vazut o multime de elevi strânşi în curtea liceului, se pare că blonda oxigenată organiza o petrecere, şi numai cei care primeau invitatiile puteau lua parte. Era o nebunie, mai erau mai putin de două saptamâni până la bal şi lor le ardea de petrecere.
- Să mergem, i-am spus lui Alex care încerca să îşi facă loc prin multimea de elevii, lucru care parea destul de imposibil. Aproape ajunsesem la uşa când pipita de Amanda, a hotarât că eu ar trebui să verific grosimea stratului de zapadă, aşa că mi-a pus piedică încercând să mă umilească în fata tuturor. Desigur, doar nu se aştepta să scape atât de uşor, avea câteva ,,umilinte să îmi platească’’, dar acum nu era nici locul nici momentul potrivit, aşa că facând abstractie de multimea de şuşoteli am intrat împreună cu Alex în cladire. Desigur, că nu am putut să nu observ satisfatia celor doi zei, dar nu era nimic. Toate la timpul lor. Restul zilei a trecut fară alte incidente majore, desigur fetele au început să mă întrebe care era treaba cu vânataile, dar am refuzat să le ofer vreun indiciu, aşa că s-au lasat pagubaşe uitând complet de mine şi de incidentul meu şi întrbându-se dacă să meargă sau nu la petrecerea oxigenatei lucru care nu mă mira absolut deloc mai ales că jumatate din şcoală avea să fie acolo. Orele au trecut relativ rapid, aşa că în jur de ora două terminasem programul şi cu toate astea am fost nevoită să amân până la ora şase repetitiile pentru bal deoarece aveam o gramadă de proiecte de realizat pentru ziua urmatoare, iar asta necesita câteva ore bune de cautat în bibliotecă. Desigur, poate că ar fi fost mai uşor dacă aş fi împrumutat cartile şi aş fi facut totul acasă, însă acea atmosferă sufocantă nu mă încânta deloc. Reuşisem să termit totul, înainte de ora stabilită, defapt terminasem cu zece minute mai devreme, aşa că după ce mi-am strâns lucrurile am pornit direct spre sala de sport. Când am ajuns am constatat că nu era absolut nimeni. Exista o singură explicatie unde ar fi putut fi cu totii petrecerea pipitei.
Am chemat rapid un taxi, iar în mai putin de zece minute eram deja la destinatie, abia intrasem în curtea vilei că deja puteam să aud muzica asurzitoare, ce venea din interorul casei. Imediat cum am ajuns la uşă unul dintre baietii din gaşca lui Austin m-a întrebat cum mă cheamă.
- Geniule dacă ai ştii deja asta, ai ştii şi probabil dacă am voie să intru sau nu.
Nu voiam să iau parte, dar fusesm fortată de împrejurari să vin până aici. Chiar înainte să reuşesc să îi gasesc pe toti cei care ar fi trebuit să fie acum la repetitii înaintea mea a venit Jake.
- Bună Rose, mă bucur că ai putut veni, ştii petreciri astea îi lipsea ceva până să vii tu, dar acum totul este perfect.
- Ce te face să crezi că am de gând să ramân?, şi imediat după am continuat să merg până când am ajuns pe miniscena pe care cânta trupa liceului. Aşa că fară nici un fel de avertizare, i-am deconectat toti liniştindu-se dintr-o dată. Se pare că abia acum mă remarcase şi blonda care, satea agăţată de gâtul lui Astin.
- Felicitari, se pare că voi chiar vreti să aratati că sunteti cea mai incompetentă generatie care s-a ocupat vreodată de bal, o singură rugaminte totuşi anuntati-mă şi pe mine când mai aveti astfel de idei de a anula totul, am lucruri mult mai bune de facut decât să vin şi să ţin morală unor înfumorati, care cred că totul se poate cumpara cu ajutorul banilor. Să vedem cum o să vă cumparati onoarea, pentru că vă asigur nu aveti bani necesari. Am spus nervoasă după care am vrut să plec.
- Cine te crezi tu să vii să îmi strici petrecerea, nu ai auzit e ex-clu-si-va, adică nu e pentru tine, mi-a spus blonda în timp ce mă apuca de braţ.
- Dă-mi drumul deşteapto mă doare fix undeva de tine şi de exclusivitatea ta, şi zicând asta am luat un pahar plin de vin roşu şi i l-am aruncat în faţă, şi apropo data viitoare când mai trimiti pe cineva să îmi de-a o lectie, încercă să fii mai subtilă, pentru că idioatii aia au spus clar că tu i-ai trimis, deci ai grijă. Şi zicând asta am plecat.
- Rose aşteaptă, începuse să strige Jake în urma mea.
- Jake, ştii ceva m-ai pierdut la bună şi zicând asta mi-am vazut mai departe de drum, fară a mai asculta pe nimeni. Oricât ar fi încercat ei să mă ,,repare’’, nu eu eram cea stricată.
După această discutie, am plecat imediat spre clasă, şi se pare că această întâmplare atrasese atenitia destul de multor persoane, iar valul de reactii pe care îl stârnisem era destul de mare. Încercam să fac abstractie de tot ceea ce spuneau, dar până la urmă nu eram eu genul de persoană care să accepte totul, fară să spună nimic, iar aceeastă adunatură de bârfitori mă calcau tot mai mult pe nervi.
- Voi chiar nu mai aveti nimic mai bun de facut? Fratilor, suntem în secolul 21 s-a invetat televizorul, le-am spus fară menajamente, nu alesesem să fiu foarte subtilă, din cauză că mă enervasem prea tare.
Se pare că până la urmă se opriseră din palavragit şi îşi vedeau de treaba lor. Abia ajunsesem în clasă, când m-am trezit supusă unui dialog lung şi plictisitor, se pare că blonda oxigenată era destul de deranjată de faptul că eu mă apropiasem atât de ,,zeul ei’’, dar am reuşit să o expediez destul de rapid spunându-i simplu să mă lase naibii în pace, ceea ce a facuto să se enerveze şi mai mult, ba chiar să mă şi ameninte, dar nu aveam de gând să îi acord atentie. După acest mic episod, totul a decurs perfect normal, adică orele au fost atât de plictisitoare şi liniştite încât ai fi zis că avea să urmeze o mare furtună. Chiar înainte să plec Vanessa şi Jenny au venit la mine să îmi ureze succes, în legatură cu pedeapsa mea, nu vorbisem de loc cu ele, se pare că vasuseră că eram nervoasă şi preferaseră să mă lase în pace, şi pentru asta nu puteam decât să le multumesc.
Le-am zâmbit, după care am hotarât să ne vedem mai târziu, în această seară la o patiserie şi cam asta a fost. Mi-am luat la revedere de la fete şi am plecat spre sala de sport, unde începea clavarul. Când am intrat toti bobocii au venit la mine, se pare că fiecare lucrase la momentul lui de originalitate şi erau foarte încântati. Mi-au trebuit câteva secunde să mă desmeticesc, dar odată ce mi-am revenit m-am pus pe treabă.
Niciunul, dintre organizatori nu parea interesat de nimic, dar evident avea dreptul să se plângă că nu e în centrul atentiei aşa că în momentul în care au început să se ,,certe’’ cu mine i-am poftit afară, într-un mod frumos pentru că a doua oară nu aveam să mă mai rog de ei.
Trecuseră câteva ore bune, în care repetasem fară oprire mai aveam putin de două saptamâni până la bal, iar noi trebuia să reuşim să punem la punct ceea ce ei nu reuşiseră ei într-o lună şi ceva.
Hotarâsem că ar fi mai bine să ne oprim, eram cu totii nervoşi, stresati si foarte obositi, plus că era deja ora nouasprezece. Le-am sugerat tuturor să plece, urmând ca eu să ramân să mă asigur că totul e în regulă, după care aveam să plec şi eu. Rebecca îmi propusese să mă aştepte, dar am anuntato că nu mă duc acasă. Acum că totul era în regulaam pornit spre locul întâlnirii anunţându-le pe fete, că într-un sfert de oră urma să ajung acolo. Tocmai mă pregatisem să traversez o straduţă care nu era foarte bine iluminată, când pe lângă mine nişte tipi destul de dubioşi, faceau probabil parte dintr-una din găştile de prin zonă, deci era de aşteptat să îi întâlnesc, însă cum aratau ca nişte puşti de clasa a IX-a, am hotarât să îi ignor. Mare greşeală, spre surprinderea mea m-am trezit lovită în spate, iar din pricina fortei loviturii, m-am cazut pe jos. Apoi cei trei s-au apropiat de mine şi au început să mă lovească cu pumnii şi picioarele, câteva minute bune, şi deşi mă durea al naibii de tare şi deşi mă simteam mai mult moartă decât vie, şi aş fi putut să ramân bine mersi aşa pasivă, plângându-mi de milă am încercat să mă ridic şi să ripostez, cu toate că cel mai bun stimulent a venit în clipa în care mi-au spus că mesajul era din partea Amandei. Asta şi faptul că puteau să lovească aşa pe oricine, nu numai pe mine cu atâta brutalitate mi-a dat forta necesară să mă ridic, deşi nu voiam decât să mor şi să scap de durere. La început când m-am ridicat au început să râdă, dar în momentul care l-am lovit unul dintre ei, nu a mai fost atât de amuzant. Crezuseră probabil că din pricina faptului că eram fată, nu aveam dreptul să ripostez. Am continuat să îi lovesc aşa la întâmplare până când şi-au dat seama că poate nu eram atât de slabă sau poate doar realizaseră că îşi duseseră misunea la bun sfârşit, şi o facuseră foarte bine pentru că durerea pe care o resimteam era îngrozitoare.
Cred că nu era vreo particică a corpului care să nu mă doara. Putin mai târziu se instalase liniştea, abia atunci mi-am amintit din cauza încaierarii, a durerii uitasem de fete, de întâlnire de tot. După ce mi-am mai revenit putin şi am reuşit să gasesc geantă, de unde am luat imediat telefonul şi le-am sunat pe fete. Cu o voce gâtuită i-am spus lui Janny că urma să ne vedem cu altă ocazie, fară a le oferi prea multe explicatii, nu eram în stare. Am pornit încet spre casă prin zapadă, avea să îmi ia mai mult timp să ajung. Aerul rece de afară îmi înghetase sângele ce îmi strângea pielea aşa că am fost mai mult decât bucuroasă că am ajuns acasă. Când am intrat i-am vazut pe mama, pe Dean şi pe Alex în sufargerie, dar am hotarât că nu era bine să mă vadă, cel putin în starea în care mă aflam, şi profitând de faptul că eram certati, iar eu evident încă foarte suparată pe ei, m-am furişat spre camera mea. Chiar crezusem că reuşisem, dar la nici două secunde l-am auzit pe Alex strigându-mă, nici macar nu am mai reuşit să îi raspund pentru că am ramas efectiv blocată când m-am vazut. Eram plină de sânge pe haine şi pe faţă, plus nişte vânatai de toată frumusetea, iar de când relatia mea cu roşcatul se racise, nu mă simteam deloc comfortabil să mă vadă aşa. Am mers direct la baie, multumindu-i lui Dumnezeu că astfel scapam de situatii neprevazute. Abia când am intrat la duş am putut observa multitudinea de lovituri şi vânatai, era impreseionant şi deveniseră de o infinitate de ori mai durerose din cauza picaturilor de apă, era ca şi cum ai pune sare pe rană.
Nu am rezistat mai mult de zece minune, supusă acelei torturi aşa că am ieşit sperând să scap de Alex, de mama, iar durerea să treacă de la sine. Dar nu a fost nici pe departe aşa, pentru că imediat ce mi-am luat pijamalele, unele care să ascundă urmele cât mai bine am auzit cum cineva batea la uşă.
Ştiam deja cine era, dar ceea ce mă îngrijora cu adevarat, era că nu aveam nici un fel de explicatie plauzibilă, pentru zgârieturile, vânataile de pe faţă, dar mi-am dat seama că, cu cât zaboveam mai mult cu atât ridicam mai multe suspiciuni, aşa că fară tragere de inimă am deschis uşa poftindu-l să intre.
- Bună Rose, cum eram în trecere pe aici, am profitat să vin şi să te salut, deci ce fa…, uu ce-ai păţit la faţă?
- Bună şi ţie Alex, eu nimic, ştii cum suntem noi fetele m-am împiendicat, am cazut, dar o să îmi treacă. Pe asta nici eu nu o crezusem, iar la ce zâmbet chinui ieşise sigur avea să pună întrebari suplimentare. S-a aşezat deloc satisfacut de raspuns privindu-mă sfidator.
- Deci, ce s-a întâmplat de fapt?
- Ei bine se pare că cineva mi-a vrut raul, aşa că a pus nişte tipi să îmi dea o lectie, dar nu am nici o idee în legatură cu cine a fost. Eh, îi spusesem adevarul modificându-l partial, speram totuşi să nu mă mai intrebe absolut nimic, pentru că eram foarte iritată de această întâmplare.
Alex nu mai continuat această discutie, preferând să schimbe subiectul ceea ce m-a bucurat şi pe mine vizibil. Am continuat să vorbim vrute şi nevrute, despre şcoală, facultate, şi multe alte lucruri, redevenisem aşa cum eram la început, fară a mă simti stânjenită pentru că nu îi împartaseam sentimentele. Era destul de târziu, dar noi am realizat asta abia când a trebuit să plece. Ne-am luat la revedere, nemaivând forta necesară să îl conduc, defapt nu mai aveam chef de nimic. Am mers la baie şi mi-am curatat ranile, m-am spalat pe faţă după care m-am reîntors în pat.
Când m-am trezit mă simteam de parcă aş fi calarit spinarea a o sută de bivoli, deloc placut trebuie să mentionez. Am mers şi m-am spalat pe faţă, după care m-am îmbracat cu o pereche de blugi simplii de culoare neagră, o maletă albă şi o camaşă de un verde închis pe care am lasto complet descheiată, mi-am luat o pereche de ghete puls o geacă suficient de groasă încât să îmi ţină de cald. Eram aproape gata când, mi-am amintit că trebuia să acopar cumva ,,noile vânatai pe care le achizitionasem’’, deşi nu prea foloseam fondul de ten, de data asta era o exceptie. Gata, acum puteam pleca aşa că am luat geanta în mare grabă şi am plecat, hotarâtă să ies cât mai repede pe uşă. Desigur, mama îmi venise în întâmpinare, dar converstia noastră a fost foarte scurtă şi seacă. Eram atât de dezamagită încât aş fi vrut să îi spun ,, Bună sunt tot aici, tot ce a mai ramas de ieri’’ dar nu am facut pentru că ar fi fost inutil.
Dintr-o dată am fost întreruptă de telefonul care începuse să sune, se pare că era tata.
- Bună tata.
- Rose zilele urmatoare o să ajug în oraş şi mi-aş dorii foarte mult să petrec ceva timp cu tine. Crezi că ai putea?
- Desigur, tata. Ştii ce cred că ar fi mai bine să stai la noi, şi nu îţi face griji o să vorbesc eu cu mama.
- Bine atunci, totuşi scumpo e totul în regulă s-a întâmplat ceva de care ar trebui să aflu?
- E totul bine, dar trebuie să închid acum mai vorbim.
Totul e atât de bine încât eu sunt tot ,,minciuna care traieşte, pentru a o putea ascunde pe mama’’, dar toate astea se vor schimba, pentru că în curând voi hotarî ce este mai bine pentru mine, o simt.
- Neata straino. Cum îţi mai merge. Spuse cineva întinzându-mi un pahar cu cafea.
- Aaa… Alex mai speriat, presupun că e bine. Am raspuns la rândul meu încercând să disimulez tristetea care o resimteam acum, şi acum serios cât de bine s-ar fi simtit oricine care are o mama care o ignoră complet.
- Deci, încotro mergi? Nu că m-ar fi interesant întrebam şi eu doar de dragul de a face conversatie.
- La tine la liceu, se pare că Dean va încheia un contract cu directorul şi m-a trimis pe mine să mă ocup de formalităţi.
Imediat cum roşcatul a rostit numele unchilui sau am simtit furia cuprinzându-mi fiecare particică a corpului, dar m-am calmat în cele din urmă odată ce am gasit un alt subiect de discutie.
Când am ajuns la liceu, am vazut o multime de elevi strânşi în curtea liceului, se pare că blonda oxigenată organiza o petrecere, şi numai cei care primeau invitatiile puteau lua parte. Era o nebunie, mai erau mai putin de două saptamâni până la bal şi lor le ardea de petrecere.
- Să mergem, i-am spus lui Alex care încerca să îşi facă loc prin multimea de elevii, lucru care parea destul de imposibil. Aproape ajunsesem la uşa când pipita de Amanda, a hotarât că eu ar trebui să verific grosimea stratului de zapadă, aşa că mi-a pus piedică încercând să mă umilească în fata tuturor. Desigur, doar nu se aştepta să scape atât de uşor, avea câteva ,,umilinte să îmi platească’’, dar acum nu era nici locul nici momentul potrivit, aşa că facând abstractie de multimea de şuşoteli am intrat împreună cu Alex în cladire. Desigur, că nu am putut să nu observ satisfatia celor doi zei, dar nu era nimic. Toate la timpul lor. Restul zilei a trecut fară alte incidente majore, desigur fetele au început să mă întrebe care era treaba cu vânataile, dar am refuzat să le ofer vreun indiciu, aşa că s-au lasat pagubaşe uitând complet de mine şi de incidentul meu şi întrbându-se dacă să meargă sau nu la petrecerea oxigenatei lucru care nu mă mira absolut deloc mai ales că jumatate din şcoală avea să fie acolo. Orele au trecut relativ rapid, aşa că în jur de ora două terminasem programul şi cu toate astea am fost nevoită să amân până la ora şase repetitiile pentru bal deoarece aveam o gramadă de proiecte de realizat pentru ziua urmatoare, iar asta necesita câteva ore bune de cautat în bibliotecă. Desigur, poate că ar fi fost mai uşor dacă aş fi împrumutat cartile şi aş fi facut totul acasă, însă acea atmosferă sufocantă nu mă încânta deloc. Reuşisem să termit totul, înainte de ora stabilită, defapt terminasem cu zece minute mai devreme, aşa că după ce mi-am strâns lucrurile am pornit direct spre sala de sport. Când am ajuns am constatat că nu era absolut nimeni. Exista o singură explicatie unde ar fi putut fi cu totii petrecerea pipitei.
Am chemat rapid un taxi, iar în mai putin de zece minute eram deja la destinatie, abia intrasem în curtea vilei că deja puteam să aud muzica asurzitoare, ce venea din interorul casei. Imediat cum am ajuns la uşă unul dintre baietii din gaşca lui Austin m-a întrebat cum mă cheamă.
- Geniule dacă ai ştii deja asta, ai ştii şi probabil dacă am voie să intru sau nu.
Nu voiam să iau parte, dar fusesm fortată de împrejurari să vin până aici. Chiar înainte să reuşesc să îi gasesc pe toti cei care ar fi trebuit să fie acum la repetitii înaintea mea a venit Jake.
- Bună Rose, mă bucur că ai putut veni, ştii petreciri astea îi lipsea ceva până să vii tu, dar acum totul este perfect.
- Ce te face să crezi că am de gând să ramân?, şi imediat după am continuat să merg până când am ajuns pe miniscena pe care cânta trupa liceului. Aşa că fară nici un fel de avertizare, i-am deconectat toti liniştindu-se dintr-o dată. Se pare că abia acum mă remarcase şi blonda care, satea agăţată de gâtul lui Astin.
- Felicitari, se pare că voi chiar vreti să aratati că sunteti cea mai incompetentă generatie care s-a ocupat vreodată de bal, o singură rugaminte totuşi anuntati-mă şi pe mine când mai aveti astfel de idei de a anula totul, am lucruri mult mai bune de facut decât să vin şi să ţin morală unor înfumorati, care cred că totul se poate cumpara cu ajutorul banilor. Să vedem cum o să vă cumparati onoarea, pentru că vă asigur nu aveti bani necesari. Am spus nervoasă după care am vrut să plec.
- Cine te crezi tu să vii să îmi strici petrecerea, nu ai auzit e ex-clu-si-va, adică nu e pentru tine, mi-a spus blonda în timp ce mă apuca de braţ.
- Dă-mi drumul deşteapto mă doare fix undeva de tine şi de exclusivitatea ta, şi zicând asta am luat un pahar plin de vin roşu şi i l-am aruncat în faţă, şi apropo data viitoare când mai trimiti pe cineva să îmi de-a o lectie, încercă să fii mai subtilă, pentru că idioatii aia au spus clar că tu i-ai trimis, deci ai grijă. Şi zicând asta am plecat.
- Rose aşteaptă, începuse să strige Jake în urma mea.
- Jake, ştii ceva m-ai pierdut la bună şi zicând asta mi-am vazut mai departe de drum, fară a mai asculta pe nimeni. Oricât ar fi încercat ei să mă ,,repare’’, nu eu eram cea stricată.