Minunile vietii

[Storymaker]

Capitolul II

Frigul se asternuse pe strazile intunecate, iar, pe parcursul vietii batranului povestitor, camera saracacioasa fu incalzita inca o data de trupurile mititele ale ascultatorilor.
Zambi plin de compasiune catre micuti, iar cand isi deschise gura, cu totii tacura.

Acum nu prea mult timp, intr-un satuc indepartat, locuia un dragon ce semana spaima si durere in sufletele oamenilor, iar cand semeni asa ceva, rodu nu poate fi decat unul pe masura.
Pe cand soarele tocmai isi incheiase somnul, iar luna obosita se retragea dupa stele, un picior impopotonat cu fel si fel de carpe apasa cu putere pamantul blestemat. Satenii cum il vazura, lasara tot lucrul cu care se indeletniciau si se repezira curiosi spre el. Eroul nostru nu se temu de multime- caci era obisnuit, asa ca nu se misca din loc. Ii privi ghidus si facu o tumba cum nu s-a mai vazut. Pana si aerul din jurul sau se mira atat de mult incat scoase un fluierat prelung.
Grei nori de ploaie impanzira cerul, iar tanarul nostru se vazu nevoit sa-si gaseasca adapost intr-un hambar din apropiere.
Curios din fire, se uita in jur, sa vada animalele de pe aceste plaiuri dar ramase buimacit cand observa ca oricat se straduia sa-si loveasca privirea de vre-o fiinta neomeneasca, privirea lui mergea mai departe catre alte si alte locuri. Nu-i veni sa creada ca nu exista nici un animal in jur, iar melodia ploii rezona atat de bine cu suferiinta sa, incat ii putu auzi glasul.Ploaia ii povesti ca in varful muntelui din apropiere locuieste o fiinta atat de rea incat luase toate animalele cu ea si atat de puternica incat satenii nu putura face nimic pentru a o opri. Suparat, se avanta afara, unde desi cazu intr-o baltoaca cu noroi, isi continua drumul prin ploaie.
Dorea sa intalneasca aceasta fiinta, sa-i spuna vre-o doua sau trei- depinde pana la cat mai stia sa numere- si sa saduca dinnou mugetul vacilor si nechezatul cailor in satul cel tacut.
Oricat de pornit era eroul, muntele nu parea a se micsora si nici a-i face drumul mai usor. Ba-din contra, distanta pana la varf se tot marea iar urcatul devenea din ce in ce mai greu.
Noaptea veni cu sabia ei intunecata si ucise soarele lasandu-l intr-o mare sangerie.
- Aha-aham-tusi batranul cu putere.
-Ce se intampla mosule? intrebara micii ascultatori ingrijorati de gandul ca nu ar mai putea auzi sfarsitul povestii.
-Da-ti-mi niste apa va rog...
Copiii ii adusesera in graba apa de la cea mai apropiata baltoaca. Batranul o sorbi cu nesat, dupa care se intinse pa cimentul cel rece si privi tavanul. Copiii se stransera in jurul sau foarte nerabdatori sa asculte restul povestii.
-Aduceti-mi licoarea! le porunci copiilor din jurul sau.
Doriinta sa fu indeplinita de-ndata. Ii fu adusa licoarea "medicinala" si batranul bau jumate din sticla pe care mai scria si "spirt" pentru a se intrema.
Lumanarea care lumina incaprea era pe terminate, asa ca povestitorul mai ceru una. Si aceasta doriinta ii fu indeplinita. O lua intre pumni si doriind sa-si incalzeasca fata, o aduse prea aproape de gura. Tocmai in acel moment, ii veni sa stranute cu putere- trase aer pe gura ca un vartej ce atrage corabiile la fund- iar, cand tusi: zguduii peretii camerei cat si sufletelele din jurul sau- caci scoase pe gura o flacara incredibil de mare ce-l sperie atat de rau incat facu infarct.
Corpul sau incepu sa se zbata ca si cum ar fi luptat cu ceva nevazut. Apoi se opri, iar linistea puse stapanire pe toti cei de fata. Micutii se uitau uimiti unii la altii cat mai ales la batranul ce statea fara suflare in fata lor. Unul dintre ei rupse tacerea:
-Ati vazut?! Era un dragon!
Mintea micutiilor il transformase pe batranul cel mort intr-un dragon inspaimantator ce, din bunatate luase forma unui batran pentru a le spune povesti.
Copiii se prinsera de maini si incercuiind mortul- pentru prima oara in scuta lor viata: continuara povestea.
Dragonul se dovedi a nu fi unul rau si tocmai atunci cand mascariciul era gata sa moara, zbura catre el si-l adaposti cu mare dragoste si bunatate in burta lui. Totusi-continua alt copil- eroul nu se lasa cu una cu doua si, vrand sa returneze binele primit, cresta o fereastra pentru a vedea imprejurimiile. Dragonului ii placu atat de mult aceasta schimbare incat cazu tocmai in mijlocul satului unde muri pentru a-i hrani pe taranii infometati.
Sfarsit.