Against me... [TERMINAT]

[Diz]

Bunăă! Acesta este primul meu yaoi deci vreau critică cât mai dură dar sinceră. Am mai multe la care lucrez acum iar dacă acesta vă va încânta voi posta şi altele. Primul capitol este cam scurtuţ şi îi lipseşte puţin descrierea dar mă voi revanşa cu următoarele capitole, promit!

Varstă minima: 16 ani ( dar vor fi şi unele capitole +18 )
Gen: Yaoi
Limbă: Română
Observaţii cu privire la conţinut: -
Tipul de comentariu solicitat: Avansată.



Capitolul 1: Un nou început (partea întâi)

- Ahito -

După cearta de aseară cu părinţii mei ( se intelege ca erau ai lui, acei "mei" e intuil folosit acolo ), plecarea de acasă se pare că nu a fost o idee aşa bună...
Acum mă aflam acasă la bunul meu prieten, Jayy, la el în cameră, pe patul său ( puteai sa lasi doar unul, ori la el in camera ori pe patul sau, dar folosite amandoua suna aiurea ), în timp ce el încerca să mă calmeze jucându-se cu câteva şuviţe din părul meu gri-metalic albăstrui ( cumva cred ca putea sa gaseasca o alta metoda de a-l linisti, in afara sa se joace in parul lui. Cand un om este stresat sau se ingrijoreaza de ceva nu te duci sa ii umbli in par, decat daca esti tu ciudat de felul tau si nu stii sa te comporti social. De asemenea, gri-metalic albastrui? Sincer am vazut asa culoare, dar la batranicile care nu mai stiu ce sa faca sa scape de albul din par. Personajul tau nu cred ca e la varsta a treia si isi vopseste parul in culori ciudate ) . Da, eram oarecum nervos ( ne putem da seama din propozitia anterioara, nu mai era nevoie de inca o specificatie ). După scandalul-monstru de aseară, Alyson – mama lui Jayy – a sunat-o pe mama, anunţând-o că sunt bine şi că voi rămâne aici peste noapte. Acum fiind deja trecut de dimineaţa, aşteptam ca mama să apară în orice moment deoarece eu nu aveam de gând să dau pe acasă să rezolv această problemă, ( ar fi mers punct aici si sa incepi o noua propozitie ) până la urmă era doar vina lor că s-a ajuns într-o astfel de situaţie, iar.
Mereu sunt prea protectivi cu mine, îi înţeleg, sunt singurul lor copil, după ce fratele meu mai mare cu doar şapte minute a murit acum, aproape un an în urma unei lovituri puternice la cap ( muuuuuult prea lunga fraza. Mai imparte si tu in propozitii. Ar fi mers un punct dupa "sunt singurul lor copil", apoi virgula dupa "a murit acum" e prost folosita acolo, nu isi are rostul ). De atunci mă gândesc mereu la el, şi de fiecare dată când merg la mormântul lui, plângând îl implor să mă ierte. Mă simţeam vinovat, fusese vina mea, deşi părinţii încercau mereu să mă convingă că fusese un accident. Eu sunt responsabil pentru tot, eu am început acel joc prostesc şi copilăresc, din vina mea el ( fara "el" aici, nu isi are rostul. Stim deja la cine te referi ) nu mai este acum în viaţa.

Când îmi era somnul mai dulce aud uşa camerei lui Jayy deschizându-se lin şi apoi trântindu-se zgomotos. Îmi deschid ochii pe jumătate şi am putut doar să observ chipul mamei mele care arăta oarecum trist ( salata de timpuri aici, ai grija ). Văzând-o că se apropie cu paşi hotărâţi de patul în care mă aflam, m-am ridicat în capul oaselor gata-pregătit să-i ascult discursul mult ştiut. Văzând că tot ezită, am făcut eu primul pas intr-o altă ceartă.
- De ce ai venit aici dacă n-ai de gând să-ţi începi obişnuitul discurs? Acum, pe chipul ei puteam citi doar uimire, nu îmi stătea în reflex să-i vorbesc aşa, şi oarecum mă uimisem şi pe mine, chiar nu gândisem înainte să deschid gura, dar n-aveam de gând să mă opresc aici dacă tot am început ( iar faci ditai fraza. Mai pune puncte si mai imparte in propozitii, nu mananca punctul ). Haide, chiar n-ai de gând să...
- Tatăl tău şi cu mine am decis că ar fi mai bine să mergi o perioadă la o şcoală-internat privat pentru băieţi, să îţi dai singur seama cum e cu adevărat să fi ţinut din scurt şi ai să vezi apoi că aveai destula libertate sub acoperişul nostru. Îmi tăiă ea vorba, lăsându-mă pentru câteva clipe cu gura căscată. Făcusem o mică pauză în gândire până ce mă trezi la realitate mâna lui Jayy ce se aşezase ferm pe umărul meu, dându-mi de înţeles că el e de partea mea şi că nici el nu este de acord cu decizia luata de ai mie.
- Dacă lucrurile stau aşa, am făcut o scurtă pauză nevoind să ajung „acolo” , cred că este momentul perfect să afli ceea ce plănuiesc de mult timp dar acum sunt mai motivat ca oricând s-o fac... Am de gând să-l „vizitez” pe Yaruk. Spun asta de parcă moartea mea ar fi o simplă adiere de vânt, dar pentru mine cam aşa ceva era, preferam să mor, să-mi vizitez fratele decât să mă cert iar şi iar cu ai mei, şi să-i văd cum iau decizii idioate în locul meu iar eu să-i privesc neputincios ( Propozitii mai scurteeeeeeeeeee ). În loc de un răspuns din partea ei, m-am trezit cu o palma ce mi-a rotit puţin capul spre stânga. Mi-am dus mâna dreaptă pe obrazul care parcă îmi ardea în acel moment, stăteam aşa privind în gol gândindu-mă de ce a reacţionat aşa ( urgh...scena luata parca dintr-un anime, sincer asa suna ), până la urmă nu eram copilul model pe care ea şi-l dorea şi mereu îmi dădea de înţeles că eram o povară pentru ea, asta de când murise el sau doar eu vedeam lucrurile aşa ( Propozitii mai scurte, nu iti fie frica de punct. E bland saracul )?
După ce mă anunţă că mă va aştepta jos în bucătărie ieşi din cameră lăsându-ne singuri ( nu cred ca ti-ai mai lasa copilul singur dupa ce iti spune ca vrea sa se sinucida ). Veni lângă mine luându-mă în braţe, frăţeşte afundându-şi chipul în umărul meu. Îi înapoiez îmbrăţişarea iar la scurt timp simt căldura şi umezeala unor lacrimi pe materialul alb şi fin al bluzei ce o purtam. Mă blocasem, nu ştiam cum să reacţionez, nu-l mai văzusem plângând de când eram mici ( ar fi trebuit sa specifici ca era prietenul lui de la inceput pentru ca asa se intelege ca venise mama lui sa il imbratiseze ), plus de asta acum nici măcar nu ştiam de ce o face. Îmi aşez mâinile pe umeri săi îndepărtându-i trupul puţin de al meu vrând să-i văd chipul pe care acum se prelingeau nişte lacrimi grăbite vrând să facă loc altora şi altora. Văzându-mi privirea îngrijorată şi îmi şopteşte aproape de ureche:
- Nu vreau să pleci... Vocea sa stinsă îmi trimise un fior ce îmi făcu trupul să mi se cutremure, ştiam ca avea sentimente ceva nu tocmai obişnuite din punctul meu de vedere dar nu-l condamnam pentru asta ( virgula ) pană la urmă fiecare îşi alege orientarea sexuală. N-am vrut să-i răspund deoarece întoarcerea mea, ca de obicei, nu depindea de mine. Îl prind de mână şi-l trag după mine în jos pe scări până ce ajungem amândoi în bucătărie, nu înainte de ai şterge cu blândeţe lacrimile. De cum sunt luat în vizor de mama, se ridică de la masă mulţumindu-i lui Alyson pentru cafeaua cu lapte ce tocmai o servise iar în scurt timp veni în dreptul meu sugerându-mi să plecăm. Îmi iau rămas bun de la femeie urmând să-l îmbrăţişez pe Jayy care acum părea că s-a calmat. Am urcat în maşină aşteptând ca ea să pornească şi în mai puţin de douăzeci de minute mă aflam în faţa casei. Intru în holul îngust, trec prin faţa camerei de zi unde se afla tata, stand comod pe canapeaua de piele de culoare maronie citind liniştit o carte, ( punct ) îi fac un simplu gest din încheietura mâinii in semn de salut şi mă îndrept spre bucătărie vrând să mănânc ceva dar gândul îmi fugi repede când văd că era doar mâncare gătită… ( punctele de suspensie nu sunt bine folosite aici ) Unde era mâncarea nesănătoasă care obişnuia să se afle pe raftul de jos al frigiderului, ( puuuuuuuunct ) o singură seară lipsesc de acasă şi ăştia schimbă locul sacru al pizzei? Îmi iau un măr şi urc în grabă scările pentru a-mi face bagajul deoarece mâine de dimineaţă trebuia să mă mut la “închisoare” ( deja de a doua zi? Tu stii macar cum e cu inscrierile la scolile particulare? Cat dureaza pana se accepta un loc? Cata hartogaraie e de umplut? Cate interviuri sunt de dat? Documenteaza-te si tu inainte sa scrii cel putin. Nu suna parintii si gata, de maine se duce la scoala X in conditiile in care au stabilit asta in seara precedenta ). De cum termin ( virgula ) mă aşez pe patul moale adormind imediat.

________

Aştept critică! >.<

Ai o problema cu salata de timpuri, dar macar nu am gasit ( daca am ratat asta e ) greseli gramaticale. O mare problema pe care nimeni aparent nu o considera importanta este documentarea. Finalul a dat peste cap totul, cand am citit ca de a doua zi el se duce la scoala aia, fara nici o grija si fara nici un efort din partea parintilor. Documentarea este sacra in orice scriere pentru ca altfel sunt doar niste cuvinte scrise pe o foaie de dragul de a le scrie.

O alta problema a ta este faptul ca faci fraze kilometrice si pui virgule unde nu trebuie. Imparte frazele respective in propozitii, si reciteste cu voce tare textul sa vezi unde merge virgula si unde e folosita gresit.

Apoi, titlul in engleza la un fic in romana nu suna bine. Desi o zic mereu, nimeni nu ma baga in seama. Nu e mai cu mot ficul daca ii pui un titlu in engleza si el e in romana, nu e nici mai sofisticat, nici mai bun, nici mai estetic. Din contra, nu face decat sa enerveze niste cititori mai de clasa, sau unii care chiar cauta ceva bun intr-o scriere.

Bafta in continuare.