01-02-2012, 05:14 PM
thx de comentariu MiraA
Radeam in hohote, uitasem pentru un timp cat de placut e sa fi fericit pentru un motiv prostesc, fara sens. Si cine ar fi crezut ca prezenta lui imi va face atata bine? Dar noi doi suntem la fel. Jucam dur si nu ne dam batuti, am jurat asta acum mult timp.
Organele imi sunt inecate in alcool si inegrite de fum de tigara, dar asta e doar o stare fizica care nu ma mai afecteaza. Sa fie oare adevarat ca totul se rezuma la emotie? Atunci poate prefer sa-mi pun capat vietii chiar acum, chiar aici.
Nu, ganduri jalnice, dispareti din capul meu pentru o secunda. Sunt diferita si sunt libera, asa am fost mereu. Ma trezesc zgariind cu unghia marginea de lemn a patului, gest deprimant care ma irita imediat ce-l constientizez. Ma ridic din pat brusc capatand o stare de ameteala combinata cu amorteala membrelor. Bagami-as picioru in nopti, mereu par prea scurte…
Imi lipesc palma stanga de usa de la baie impingand-o cu putere, fara sa ma obosesc sa intreb daca e ocupat. Spre fericirea mea sau a lor se pare ca sunt ultima care inca nu a reusit sa se pregateasca pentru inca o zi de distrugere psihica.
Imi arunc pe fata doi pumni de apa rece fara sa-i simt prea tare. Ies din baie la fel cum am intrat, bruscand usa. Ma imbrac cu primele haine care-mi atrag atentia atunci cand deschid dulapul si ies pe usa de la camera in urma fetelor dandu-mi mana prin par in speranta ca o sa arate macar omenesc. Intru in clasa ca o furtuna aruncandu-ma pe scaun. Imediat se suna, moment in care si Kakashi isi face mirifica intrare.
-In sfarsit cineva la fel de mahmur ca mine, credeam ca sunt singurul in suferinta. Mi se adreseaza cand ajunge in dreptul bancii.
-Ah, stii cum se zice, daca ti-e foarte rau inseamna ca ti-a fost si foarte bine. Ii spun chicotind incet, gest total nespecific mie.
-Da, a fost intr-adevar bine. Imi spune in soapta apropiandu-si pentru cateve secunde gura de urechea mea dreapta in timp ce se aseaza pe scaunul de langa mine.
Nu apuca sa stea jos mai mult de minut pana sa realizam ca prima ora avem educatie fizica. Ma ridic plictisita, simtindu-mi picioarele obosite, totusi ma gandesc ca macar la orele de sport pot sa-mi fac si eu prezenta.
Ma duc la vestiar schimbandu-ma cu o lene incredibila, asigurandu-mi o intarziere de cel putin cinci minute. Perfect pentru o prima intalnire cu un profesor. Spre dezamagirea mea absoluta insa, profesorul nu pare prea impresionat de indrazneala mea de a intarzia. Eh, poate e primul profesor care constientizeaza cat de putin importanta e ora lui. S-ar putea sa ma inteleg cu el…
Ultimul meu gand pasnic dispare imediat, cand vocea de “proaspat iesit din armata†a profesorului ne pune sa ne asezam in rand. Ma pun plictisita la nimereala asteptand sa termine odata cu rahatul ala de prezenta. Spre fericirea mea nu s-a obosit prea tare si a terminat imediat cu o prezenta facuta pe jumatate.
-Gata prezenta, acum vreau sa aleg doua echipe care o sa joace volei. Vreau sa fie ceva interesant de privit deci… prima echipa: tu de acolo, pune pe un ton usor ridicat privindu-ma cu un zambet ciudat, si tipu care dormi pe tine. Stiam ca e vorba de Kakashi fara sa-mi intorc privirea, asta nu m-a oprit totusi sa o fac. Deci vom fi in aceiasi echipa. Un fior ciudat imi trece prin tot corpul.
-Cealata echipa, tu rozalio si cel la care tocmai i-ai sarit in brate. Spune pe un ton batjocoritor privind-o pe Sakura si bine-inteles pe Sasuke.
Sa fiu al dracu’ daca am chef sa ma joc. Dar sa ma retrag acum ar fi o dovada prosteasca de lasitate in ochii lor. Si daca la asta ma supun circumstantele. Perfect. Atunci joc sa castig.
Sakura serveste prima. Mingea trece cu usurinta pe deasupra fileului ajungand pe partea mea. O lovesc cu putere in partea lui Kakashi bazandu-ma pe el sa termine treaba cum poate mai bine. Unu-zero pentru noi din primul minut al meciului. Bat palma cu partenerul meu ignorand privirea plina de ura a Sakurei. Poate moare de ciuda pana la sfarsitul meciului. Ce sfarsit demn pentru cineva ca ea. Iar daca nu, inca ma incanta gandul de a ma ocupa personal de ea.
De data asta serveste Kakashi. In mai putin de doua secunde mingea face contact cu palmile lui Sasuke care pare ca tocmai s-a trezit din morti cu energie acumulata de sute de ani. Mingea trece din nou de fileu pe partea noastra. Sar in sus cat pot cu o vitalitate specifica celor porniti sa castige. De data asta insa nu a fost asa usor. Sakura loveste mingea exact inainte sa faca contact cu pamantul si o paseaza brunetului. Acesta, cu o viteza ce a reusit sa ma surprinda o face sa se atinga de terenul nostru. Egalitate. Eh, iata ceva cu care n-am de gand sa ma resemnez prea curand.
Inspir adanc gasind in mine o vitalitate ciudata. Il privesc pe Kakashi mimandu-i cu buzele un “hai sa castigam! “ in schimbul caruia primesc un zambet aprobator. Rivalitatea se poate simtii in aer, fiecare dintre noi fiind pornit sa castige. Dupa douazeci de minute eram obositi si tranpirati. Ah, cel putin stiu ca a meritat efortul. Scorul de saptesprezece la doisprezece pentru noi ma face sa vreau sa termin jocul si sa le vad privirile dezamagite de tot la cei doi mascarici din fata mea.
E randul meu sa servesc. O fac cu usurinta, zambind ciudat de dement. Mingea depaseste fileul ajungand pe partea adversarilor. In urmatoarea clipa Sakura sare in sus. Mingea care zboara in viteza face un contact puternic cu abdomenul ei facand-o sa se lase pe spate si imediat ajungand sa stea pe podea tinandu-se cu mana dreapta de burta. Ranjesc. A facut-o intentionat. Dar asta nu o sa conteze in ochii celorlalti prea mult.
Sasuke sta ca o cioara impaiata privindu-si iubita in suferinta. Kakashi se duce la “fata plouata†sa o intrebe cat de tare e ranita.
-Ma doare Kakashi, sigur a lovit intentionat atat de tare. Ai vazut cat de nebun zambea cand m-a vazut ranita? Vocea plangacioasa a tarfei suna in urechile mele ca un radio stricat.
-Rozalio, mai esti in stare sa joci sau ne oprim aici? Vocea la fel de rece a profului sparge o liniste de cateva secunde.
-Bineinteles ca nu sunt! Sper ca nu aveti de gand sa lasati lucrurile asa, ea trebuie sa plateasca! Spune aproape tipand aratand cu degetul spre mine.
Ma abtin cu greu sa nu bufnesc in ras. Imi ridic mana aratandu-i degetul din mijloc tarfei, sa inteleaga dracului cat de putin imi pasa sau cel putin ca nu am nici un resentiment pentru faptul ca am lovit-o, chiar daca nu a fost intentionat. Ies din sala de sport dandu-mi mana prin par. Spre mirarea mea, Kakshi ramane langa “victimaâ€. Un singur regret am frate. Ca nu a nimerit mingea in capul ei. Macar atunci o omoram dracului si faceam un bine universului.
Soarta e o tarfa! Dar cel care rade la urma rade din suflet.
Capitolul 6
~Yvone pov.~
Radeam in hohote, uitasem pentru un timp cat de placut e sa fi fericit pentru un motiv prostesc, fara sens. Si cine ar fi crezut ca prezenta lui imi va face atata bine? Dar noi doi suntem la fel. Jucam dur si nu ne dam batuti, am jurat asta acum mult timp.
Organele imi sunt inecate in alcool si inegrite de fum de tigara, dar asta e doar o stare fizica care nu ma mai afecteaza. Sa fie oare adevarat ca totul se rezuma la emotie? Atunci poate prefer sa-mi pun capat vietii chiar acum, chiar aici.
Nu, ganduri jalnice, dispareti din capul meu pentru o secunda. Sunt diferita si sunt libera, asa am fost mereu. Ma trezesc zgariind cu unghia marginea de lemn a patului, gest deprimant care ma irita imediat ce-l constientizez. Ma ridic din pat brusc capatand o stare de ameteala combinata cu amorteala membrelor. Bagami-as picioru in nopti, mereu par prea scurte…
Imi lipesc palma stanga de usa de la baie impingand-o cu putere, fara sa ma obosesc sa intreb daca e ocupat. Spre fericirea mea sau a lor se pare ca sunt ultima care inca nu a reusit sa se pregateasca pentru inca o zi de distrugere psihica.
Imi arunc pe fata doi pumni de apa rece fara sa-i simt prea tare. Ies din baie la fel cum am intrat, bruscand usa. Ma imbrac cu primele haine care-mi atrag atentia atunci cand deschid dulapul si ies pe usa de la camera in urma fetelor dandu-mi mana prin par in speranta ca o sa arate macar omenesc. Intru in clasa ca o furtuna aruncandu-ma pe scaun. Imediat se suna, moment in care si Kakashi isi face mirifica intrare.
-In sfarsit cineva la fel de mahmur ca mine, credeam ca sunt singurul in suferinta. Mi se adreseaza cand ajunge in dreptul bancii.
-Ah, stii cum se zice, daca ti-e foarte rau inseamna ca ti-a fost si foarte bine. Ii spun chicotind incet, gest total nespecific mie.
-Da, a fost intr-adevar bine. Imi spune in soapta apropiandu-si pentru cateve secunde gura de urechea mea dreapta in timp ce se aseaza pe scaunul de langa mine.
Nu apuca sa stea jos mai mult de minut pana sa realizam ca prima ora avem educatie fizica. Ma ridic plictisita, simtindu-mi picioarele obosite, totusi ma gandesc ca macar la orele de sport pot sa-mi fac si eu prezenta.
Ma duc la vestiar schimbandu-ma cu o lene incredibila, asigurandu-mi o intarziere de cel putin cinci minute. Perfect pentru o prima intalnire cu un profesor. Spre dezamagirea mea absoluta insa, profesorul nu pare prea impresionat de indrazneala mea de a intarzia. Eh, poate e primul profesor care constientizeaza cat de putin importanta e ora lui. S-ar putea sa ma inteleg cu el…
Ultimul meu gand pasnic dispare imediat, cand vocea de “proaspat iesit din armata†a profesorului ne pune sa ne asezam in rand. Ma pun plictisita la nimereala asteptand sa termine odata cu rahatul ala de prezenta. Spre fericirea mea nu s-a obosit prea tare si a terminat imediat cu o prezenta facuta pe jumatate.
-Gata prezenta, acum vreau sa aleg doua echipe care o sa joace volei. Vreau sa fie ceva interesant de privit deci… prima echipa: tu de acolo, pune pe un ton usor ridicat privindu-ma cu un zambet ciudat, si tipu care dormi pe tine. Stiam ca e vorba de Kakashi fara sa-mi intorc privirea, asta nu m-a oprit totusi sa o fac. Deci vom fi in aceiasi echipa. Un fior ciudat imi trece prin tot corpul.
-Cealata echipa, tu rozalio si cel la care tocmai i-ai sarit in brate. Spune pe un ton batjocoritor privind-o pe Sakura si bine-inteles pe Sasuke.
Sa fiu al dracu’ daca am chef sa ma joc. Dar sa ma retrag acum ar fi o dovada prosteasca de lasitate in ochii lor. Si daca la asta ma supun circumstantele. Perfect. Atunci joc sa castig.
Sakura serveste prima. Mingea trece cu usurinta pe deasupra fileului ajungand pe partea mea. O lovesc cu putere in partea lui Kakashi bazandu-ma pe el sa termine treaba cum poate mai bine. Unu-zero pentru noi din primul minut al meciului. Bat palma cu partenerul meu ignorand privirea plina de ura a Sakurei. Poate moare de ciuda pana la sfarsitul meciului. Ce sfarsit demn pentru cineva ca ea. Iar daca nu, inca ma incanta gandul de a ma ocupa personal de ea.
De data asta serveste Kakashi. In mai putin de doua secunde mingea face contact cu palmile lui Sasuke care pare ca tocmai s-a trezit din morti cu energie acumulata de sute de ani. Mingea trece din nou de fileu pe partea noastra. Sar in sus cat pot cu o vitalitate specifica celor porniti sa castige. De data asta insa nu a fost asa usor. Sakura loveste mingea exact inainte sa faca contact cu pamantul si o paseaza brunetului. Acesta, cu o viteza ce a reusit sa ma surprinda o face sa se atinga de terenul nostru. Egalitate. Eh, iata ceva cu care n-am de gand sa ma resemnez prea curand.
Inspir adanc gasind in mine o vitalitate ciudata. Il privesc pe Kakashi mimandu-i cu buzele un “hai sa castigam! “ in schimbul caruia primesc un zambet aprobator. Rivalitatea se poate simtii in aer, fiecare dintre noi fiind pornit sa castige. Dupa douazeci de minute eram obositi si tranpirati. Ah, cel putin stiu ca a meritat efortul. Scorul de saptesprezece la doisprezece pentru noi ma face sa vreau sa termin jocul si sa le vad privirile dezamagite de tot la cei doi mascarici din fata mea.
E randul meu sa servesc. O fac cu usurinta, zambind ciudat de dement. Mingea depaseste fileul ajungand pe partea adversarilor. In urmatoarea clipa Sakura sare in sus. Mingea care zboara in viteza face un contact puternic cu abdomenul ei facand-o sa se lase pe spate si imediat ajungand sa stea pe podea tinandu-se cu mana dreapta de burta. Ranjesc. A facut-o intentionat. Dar asta nu o sa conteze in ochii celorlalti prea mult.
Sasuke sta ca o cioara impaiata privindu-si iubita in suferinta. Kakashi se duce la “fata plouata†sa o intrebe cat de tare e ranita.
-Ma doare Kakashi, sigur a lovit intentionat atat de tare. Ai vazut cat de nebun zambea cand m-a vazut ranita? Vocea plangacioasa a tarfei suna in urechile mele ca un radio stricat.
-Rozalio, mai esti in stare sa joci sau ne oprim aici? Vocea la fel de rece a profului sparge o liniste de cateva secunde.
-Bineinteles ca nu sunt! Sper ca nu aveti de gand sa lasati lucrurile asa, ea trebuie sa plateasca! Spune aproape tipand aratand cu degetul spre mine.
Ma abtin cu greu sa nu bufnesc in ras. Imi ridic mana aratandu-i degetul din mijloc tarfei, sa inteleaga dracului cat de putin imi pasa sau cel putin ca nu am nici un resentiment pentru faptul ca am lovit-o, chiar daca nu a fost intentionat. Ies din sala de sport dandu-mi mana prin par. Spre mirarea mea, Kakshi ramane langa “victimaâ€. Un singur regret am frate. Ca nu a nimerit mingea in capul ei. Macar atunci o omoram dracului si faceam un bine universului.
Soarta e o tarfa! Dar cel care rade la urma rade din suflet.
