31-01-2012, 11:13 PM
Tnks! *puppy eyes*
Captiolul 12
Ferict din cale-afara ca facusem rost de o cantitate destul de mare de droguri, m-am dus rapid in spate, asezandu-ma pe niste scari si sprijinindu-ma de zidul rece. Din cauza faptului ca nu mai prizasem de prea mult timp, eram foarte nerabdator si am preparat totul dintr-un foc, tragandu-l in seringa. Mi-am strans cu o esarfa bratul, folosind-o pe post de garou, si, cand vena iesi in afara, mi-am infipt in carne acul seringii dat de tipii aia, injectand totul in mine cu grija.
Aproape imediat, starea de euforie ma curpinsese. Ma lasasem sprijinit de ziduri si inchisesem ochii. Nici macar nu ma sinchisisem sa scot seringa din vena mea, ramasese acolo, atarnand. Nu ma durea mica intepatura pe cat incepuse sa ma doara capul. Imi strangeam pleoapele, fiindca deja incepusem sa ametesc, se invartea totul in jurul meu si aveam nevoie de odihna. Stiam ca ceva nu e bine, niciodata nu reactionasem asa cand luasem droguri.
Incet incet, am cazut in intuneric, uitand de mine, nepasandu-mi...
Mi-am deschis lenes ochii, realizand ca ma aflu intr-o camera foarte bine luminata. M-am uitat in jur, dandu-mi seama ca era un salon de spital. In mana mea era infipt acul de la o perfuzie, iar din aceasta se scurgea incet-incet un ser galbui, care nu-mi placea de nicio culoare cum arata, ma speria. Mi-am dus mana la frunte, realizand cat sunt de rece. Imi era frig, desi eram invelit.
- Draci! am spus in momentul in care am simtit o intepatura. Trasesem fara sa vreau de acul perfuziei, scotandu-l din mana mea.
"Ce s-a intamplat? De ce sunt la spital?" m-am intrebat oftand. Ochii mei negri cercetau camera cu atentie, memorand fiecare detaliu, ca poate m-ar fi ajutat mai tarziu, desi era putin probabil. Mintea mea alerga neincetat si imediat mi-au fost redate amintirile: imi injectasem tot continutul acelei seringi.
Imi aduceam aminte ce imi spusese un fost tovaras care acum plecase din oras si murise prin alte locuri de supradoza: "Niciodata nu iti injecta ceva daca nu esti sigur si ai grija sa fie o cantitate moderata!". Eu insa nu fusesem in stare sa am grija de asa ceva, eu injectasem tot, fara sa stiu cat de tare e praful acela sau alte lucruri. Doar facusem greseala sa imi injectez si platisem: trupul ma durea ingrozitor, capul imi paraia, iar eu abia acum realizam acest lucru.
O presiune se facuse simtita asupra abdomenului meu. Aveam neaparata nevoie la baie. M-am uitat confuz in jur, incercand sa imi dau seama daca e cineva care sa ma ajute. Am alungat insa imediat acest lucru din mintea mea. De ce sa ma ajute cineva, eram bebelus?!
M-am ridicat din pat cu greu, tinandu-mi mana ce amortise si nici eu nu stiam de ce. Ma leganam pe propriile picioare, insa cu chiu, cu vai, reusisem sa ajung la usa pe care am deschis-o. Eram foarte ametit, nu realizam exact ce fac, insa stiam ca am nevoie sa ma eliberez de acea presiune usturatoare. Nu stiam unde sunt toaletele, asa ca am luat-o pe bajbaite pana ce vazusem desenul cu barbati si jos scris "Men". Am intrat fara sa mai stau pe ganduri si mi-am tras pantalonii jos.
Curios, dar ramasesem imbracat in hainele mele, spre norocul meu. Sau cel putin asa parea la prima vedere, fiindca imediat mi-am dat seama ca aia nu erau blugii mei. Blugii mei fusesera in salonul meu, pe un scaun, alaturi de hanorac. Acum aveam un tricou pe mine, dar nu mai conta, tot ce era important era ca ma eliberam.
Terminand, mi-am spalat rapid mainile, fiindca aveam oroare de spitaluri si mirobii din acestea, si am iesit, ducandu-ma inapoi in salonul meu. Trecand prin fata unei oglinzi, aproape ca tipasem datorita aspectului meu: eram palid, ciufulit si aveam ochii injectati, de parca as fi plans toata ziua de ieri.
"Norocul" facu sa ma intalnesc cu insusi profesorul meu cand iesisem. Daduse peste mine la fel de neatent cum eram si eu si casca ochii vazandu-ma. Nici el nu arata prea bine, insa eram curios rau de ce dracului era el aici, fiindca nu ma asteptam sa-l vad chiar pe el, mai ales intr-un loc ca asta.
- La dracu', beleste si tu ochii aia pe unde mergi, sa nu mai lovesti lumea! spun enervat, lovindu-l fara sa vreau peste mana. Am cascat ochii cand am vazut ca maneca sa incepuse sa se roseasca, realizand in curand ca e sange. Scoase un geamat, iar eu imi plecasem privirea. Toti nervii imi fusesera inlocuiti cu tristete acum. Imi pare rau...am spus incercand sa plec.
Si, spre norocul meu, reusisem, fiindca profesorul meu doar se uita dupa mine, fara sa actioneze intr-un fel sau altul, spre marele meu noroc, fiindca nu eram in stare sa dau explicatii, nu voiam si nici nu aveam de gand s-o fac, spre marele meu noroc, fiindca nu stiu ce s-ar fi intamplat daca ar fi aflat motivul pentru care ajunsesem aici.
Nici macar mie nu imi venea sa cred, insa totul se intamplase atat de rapid incat nici macar mie nu imi venea sa cred. Eu insumi, Sasuke Uchiha, luasem o supradoza?! Era prea de tot...
M-am dus in camera mea, auzind imediat cum telefonul incepuse gaagia, semn ca primisem un mesaj. Am inceput sa citesc ceea ce primisem:
"Sasuke, nu pot sta cu tine si vreau sa locuiesti cu Naruto timp de doua saptamani. L-am instiintat si pe el si e de acord. Nu vreau sa aud vreo impotrivire din partea ta, doar mergi si punct. Sa fii cuminte si sa ai grija de tine!" imi transpitea bunul si grijuliul meu frate.
- In mortii tai! mi-am spus oftand si mi-am aruncat tricoul de pe mine jos. In momentul in care ramasesem la bustul gol, doctorul intrase in camera, instiintandu-ma ca voi fi externat, sa ma las de droguri si alte cacaturi de-ale lui. Am raspuns in doi peri, ca de fiecare data, apoi, cand plecase, mi-am coborat si pantalonii, ramanand in boxerii de culaore alba. Usa s-a deschis atunci pentru a doua oara, facandu-ma sa rostesc o injuratura de toata frumusetea, in camera insa nu intrase doctorul, ci insusi Naruto, privindu-ma fix.
- Iesi dracului din camera mea! am spus in momentul in care el incepuse sa inainteze. Naruto, am spus sa iesi! Du-te dracului, sa nu te mai vad, la naiba! Nu esti in stare sa bagi omul in seama cand te saluta, aah?! Javra! strig la el din cale-afara de suparat, tragandu-mi blugii pe mine. Se uita lung si cu tristete la mine, sau cel putin asa lasa sa se vada.
- Sasuke, nu stii ce spui...
Oftase in acel moment.
- Stau doua saptamani cu tine doar sa nu-l supar pe frate-mio, clar?! Sa nu incerci vreo tampenie, idiotule! spun nervos, tragandu-mi si bluza pe mine. Pe cat eram de ametit, pe atat eram de nervos. Imi venea sa ii dau una peste fata, sa-l bat, sa-l sparg, insa nu ma simteam in stare nici sa ma tin pe mine pe picioare, fiindca in momentul in care ajunsesem la usa fusese nevoie sa ma sprijin de ea ca sa nu cad p jos, sa ma imprastii dracului pe-acolo.
Am coborat impreuna la masina, fara sa ne spunem ceva unul celuilalt. Eram prea suparat ca ma ignorase atunci ca sa ii mai spun ceva, plus ca nu imi mai pasa de nicio culoare de el. Uitasem tot, tot ce imi facuse pana acum, orice atingere si orice bunavointa din partea lui, totul disparuse pentru mine acum.
- Naruto... Ei bine, incepu tatal sau cat timp blondul se afla la magazin, sa cumpere nu stiu ce, Naruto este altfel. El... Mama lui a incercat sa-l omoare... Si el a intrat in moarte cerebrala. Ma trecuse un fior in momentul in care auzisem acel lucru. Si-a revenit dupa o saptamana, dar inca se simte vinovat. Mai mereu imi cere scuze si...
Oftase si barbatul. Imi asezasem mana pe genunchiul sau indoit, fiindca ne aflam pe marginea patului si discutam sau, mai precis, el vorbea si eu il ascultam. Era un om bun, nu-mi venea sa cred ca fusese in inchisoare si pentru ceva ce nu meritase. Imi povestise motivul pentru care fusese acolo. Pe Naruto insa nu-l scuza nimc, fusese atat de nesimtit cu mine...
Venise. M-am ridicat de pe pat, ducandu-ma in camera unde aveam sa dorm, din pacate cu el. Tatal sau trebuia sa se culce, fiind obosit. M-am dezbracat, ramanand doar in boxeri, si m-am asezat in pat. Tanarul se asezase la randul meu langa mine.
- Uhm... Sasuke... spuse in soapta, iar eu m-am intors maraind catre el. Intelegeam intr-o oarecare masura de ce era suparat, insa totusi nu meritam sa fiu respins, mai ales dupa ce ca-mi furase primul sarut cu un baiat Mai precis i-l oferisem, fiindca nu ma impotrivisem cu nimic, ci chiar participasem.
Nu am raspuns, ci doar stateam pe-o parte, cu o mana sub cap si alta pe suprafata fina a patului. Naruto statea lejer cu o mana sub cap, iar cealalta pe abdomen. Se intorsese si el pe-o parte, punandu-si mana ce-o avea pe el peste mana mea si stranse usor. M-am uitat jenat la ceea ce facea, apoi mi-am ridicat privirea la el, fix in ochii sai albastrii si frumosi. Imi puse mana pe obraz, apoi o cobori usor pe barbie in timp ce capul sau se apropia usor de mine. Am oftat resemnat si mi-am inchis ochii, intorcandu-ma cu fata spre tavan, astfel incat el sa inceteze.
M-am ridicat din pat, indreptandu-ma catre bucatarie. Bausem o gura de apa, apoi, cand sa ma intorc, realizasem ca Naruto nu mai e in camera. Usa se deschise in urma mea, intrand si el. Se uita la mine pe sub gene si oferi un zambet, apoi se apropie, timp in care eu m-am dat cu un pas in spate. Ma orpisem exact la marginea patului, iar el ma impinse si se puse peste mine, cu picioarele de o parte si alta a trupului meu. Imi prinse capul intre ambele maini si ma saruta pe buze scurt, dupa care limba imi trecu usor peste buzele ce se tineau stranse.
- Deschide gurita, spuse rabdator, iar eu am dat negativ din cap, nevrand sa se repete acele lucruri intre noi din nou.
Privirea lui perversa insa ma facu sa imi dau seama ca nu avea sa renunte, si ma saruta si mai apasat, reluandu-si jocul cu limba pe buzele mele, dandu-le conturul, parcurgandu-le pana ce le-am deschis, primindu-l intr-un final acolo, incepand sa dansez cu el. Instinctiv, mainile mi s-au dus in jurul gatului sau, in timp ce el se sprijinea in ale sale, refuzand sa-mi dea drumul. Ma miscam usor, inca sfios, cercetand cu atentie limba fina.
Captiolul 12
Ferict din cale-afara ca facusem rost de o cantitate destul de mare de droguri, m-am dus rapid in spate, asezandu-ma pe niste scari si sprijinindu-ma de zidul rece. Din cauza faptului ca nu mai prizasem de prea mult timp, eram foarte nerabdator si am preparat totul dintr-un foc, tragandu-l in seringa. Mi-am strans cu o esarfa bratul, folosind-o pe post de garou, si, cand vena iesi in afara, mi-am infipt in carne acul seringii dat de tipii aia, injectand totul in mine cu grija.
Aproape imediat, starea de euforie ma curpinsese. Ma lasasem sprijinit de ziduri si inchisesem ochii. Nici macar nu ma sinchisisem sa scot seringa din vena mea, ramasese acolo, atarnand. Nu ma durea mica intepatura pe cat incepuse sa ma doara capul. Imi strangeam pleoapele, fiindca deja incepusem sa ametesc, se invartea totul in jurul meu si aveam nevoie de odihna. Stiam ca ceva nu e bine, niciodata nu reactionasem asa cand luasem droguri.
Incet incet, am cazut in intuneric, uitand de mine, nepasandu-mi...
Mi-am deschis lenes ochii, realizand ca ma aflu intr-o camera foarte bine luminata. M-am uitat in jur, dandu-mi seama ca era un salon de spital. In mana mea era infipt acul de la o perfuzie, iar din aceasta se scurgea incet-incet un ser galbui, care nu-mi placea de nicio culoare cum arata, ma speria. Mi-am dus mana la frunte, realizand cat sunt de rece. Imi era frig, desi eram invelit.
- Draci! am spus in momentul in care am simtit o intepatura. Trasesem fara sa vreau de acul perfuziei, scotandu-l din mana mea.
"Ce s-a intamplat? De ce sunt la spital?" m-am intrebat oftand. Ochii mei negri cercetau camera cu atentie, memorand fiecare detaliu, ca poate m-ar fi ajutat mai tarziu, desi era putin probabil. Mintea mea alerga neincetat si imediat mi-au fost redate amintirile: imi injectasem tot continutul acelei seringi.
Imi aduceam aminte ce imi spusese un fost tovaras care acum plecase din oras si murise prin alte locuri de supradoza: "Niciodata nu iti injecta ceva daca nu esti sigur si ai grija sa fie o cantitate moderata!". Eu insa nu fusesem in stare sa am grija de asa ceva, eu injectasem tot, fara sa stiu cat de tare e praful acela sau alte lucruri. Doar facusem greseala sa imi injectez si platisem: trupul ma durea ingrozitor, capul imi paraia, iar eu abia acum realizam acest lucru.
O presiune se facuse simtita asupra abdomenului meu. Aveam neaparata nevoie la baie. M-am uitat confuz in jur, incercand sa imi dau seama daca e cineva care sa ma ajute. Am alungat insa imediat acest lucru din mintea mea. De ce sa ma ajute cineva, eram bebelus?!
M-am ridicat din pat cu greu, tinandu-mi mana ce amortise si nici eu nu stiam de ce. Ma leganam pe propriile picioare, insa cu chiu, cu vai, reusisem sa ajung la usa pe care am deschis-o. Eram foarte ametit, nu realizam exact ce fac, insa stiam ca am nevoie sa ma eliberez de acea presiune usturatoare. Nu stiam unde sunt toaletele, asa ca am luat-o pe bajbaite pana ce vazusem desenul cu barbati si jos scris "Men". Am intrat fara sa mai stau pe ganduri si mi-am tras pantalonii jos.
Curios, dar ramasesem imbracat in hainele mele, spre norocul meu. Sau cel putin asa parea la prima vedere, fiindca imediat mi-am dat seama ca aia nu erau blugii mei. Blugii mei fusesera in salonul meu, pe un scaun, alaturi de hanorac. Acum aveam un tricou pe mine, dar nu mai conta, tot ce era important era ca ma eliberam.
Terminand, mi-am spalat rapid mainile, fiindca aveam oroare de spitaluri si mirobii din acestea, si am iesit, ducandu-ma inapoi in salonul meu. Trecand prin fata unei oglinzi, aproape ca tipasem datorita aspectului meu: eram palid, ciufulit si aveam ochii injectati, de parca as fi plans toata ziua de ieri.
"Norocul" facu sa ma intalnesc cu insusi profesorul meu cand iesisem. Daduse peste mine la fel de neatent cum eram si eu si casca ochii vazandu-ma. Nici el nu arata prea bine, insa eram curios rau de ce dracului era el aici, fiindca nu ma asteptam sa-l vad chiar pe el, mai ales intr-un loc ca asta.
- La dracu', beleste si tu ochii aia pe unde mergi, sa nu mai lovesti lumea! spun enervat, lovindu-l fara sa vreau peste mana. Am cascat ochii cand am vazut ca maneca sa incepuse sa se roseasca, realizand in curand ca e sange. Scoase un geamat, iar eu imi plecasem privirea. Toti nervii imi fusesera inlocuiti cu tristete acum. Imi pare rau...am spus incercand sa plec.
Si, spre norocul meu, reusisem, fiindca profesorul meu doar se uita dupa mine, fara sa actioneze intr-un fel sau altul, spre marele meu noroc, fiindca nu eram in stare sa dau explicatii, nu voiam si nici nu aveam de gand s-o fac, spre marele meu noroc, fiindca nu stiu ce s-ar fi intamplat daca ar fi aflat motivul pentru care ajunsesem aici.
Nici macar mie nu imi venea sa cred, insa totul se intamplase atat de rapid incat nici macar mie nu imi venea sa cred. Eu insumi, Sasuke Uchiha, luasem o supradoza?! Era prea de tot...
M-am dus in camera mea, auzind imediat cum telefonul incepuse gaagia, semn ca primisem un mesaj. Am inceput sa citesc ceea ce primisem:
"Sasuke, nu pot sta cu tine si vreau sa locuiesti cu Naruto timp de doua saptamani. L-am instiintat si pe el si e de acord. Nu vreau sa aud vreo impotrivire din partea ta, doar mergi si punct. Sa fii cuminte si sa ai grija de tine!" imi transpitea bunul si grijuliul meu frate.
- In mortii tai! mi-am spus oftand si mi-am aruncat tricoul de pe mine jos. In momentul in care ramasesem la bustul gol, doctorul intrase in camera, instiintandu-ma ca voi fi externat, sa ma las de droguri si alte cacaturi de-ale lui. Am raspuns in doi peri, ca de fiecare data, apoi, cand plecase, mi-am coborat si pantalonii, ramanand in boxerii de culaore alba. Usa s-a deschis atunci pentru a doua oara, facandu-ma sa rostesc o injuratura de toata frumusetea, in camera insa nu intrase doctorul, ci insusi Naruto, privindu-ma fix.
- Iesi dracului din camera mea! am spus in momentul in care el incepuse sa inainteze. Naruto, am spus sa iesi! Du-te dracului, sa nu te mai vad, la naiba! Nu esti in stare sa bagi omul in seama cand te saluta, aah?! Javra! strig la el din cale-afara de suparat, tragandu-mi blugii pe mine. Se uita lung si cu tristete la mine, sau cel putin asa lasa sa se vada.
- Sasuke, nu stii ce spui...
Oftase in acel moment.
- Stau doua saptamani cu tine doar sa nu-l supar pe frate-mio, clar?! Sa nu incerci vreo tampenie, idiotule! spun nervos, tragandu-mi si bluza pe mine. Pe cat eram de ametit, pe atat eram de nervos. Imi venea sa ii dau una peste fata, sa-l bat, sa-l sparg, insa nu ma simteam in stare nici sa ma tin pe mine pe picioare, fiindca in momentul in care ajunsesem la usa fusese nevoie sa ma sprijin de ea ca sa nu cad p jos, sa ma imprastii dracului pe-acolo.
Am coborat impreuna la masina, fara sa ne spunem ceva unul celuilalt. Eram prea suparat ca ma ignorase atunci ca sa ii mai spun ceva, plus ca nu imi mai pasa de nicio culoare de el. Uitasem tot, tot ce imi facuse pana acum, orice atingere si orice bunavointa din partea lui, totul disparuse pentru mine acum.
- Naruto... Ei bine, incepu tatal sau cat timp blondul se afla la magazin, sa cumpere nu stiu ce, Naruto este altfel. El... Mama lui a incercat sa-l omoare... Si el a intrat in moarte cerebrala. Ma trecuse un fior in momentul in care auzisem acel lucru. Si-a revenit dupa o saptamana, dar inca se simte vinovat. Mai mereu imi cere scuze si...
Oftase si barbatul. Imi asezasem mana pe genunchiul sau indoit, fiindca ne aflam pe marginea patului si discutam sau, mai precis, el vorbea si eu il ascultam. Era un om bun, nu-mi venea sa cred ca fusese in inchisoare si pentru ceva ce nu meritase. Imi povestise motivul pentru care fusese acolo. Pe Naruto insa nu-l scuza nimc, fusese atat de nesimtit cu mine...
Venise. M-am ridicat de pe pat, ducandu-ma in camera unde aveam sa dorm, din pacate cu el. Tatal sau trebuia sa se culce, fiind obosit. M-am dezbracat, ramanand doar in boxeri, si m-am asezat in pat. Tanarul se asezase la randul meu langa mine.
- Uhm... Sasuke... spuse in soapta, iar eu m-am intors maraind catre el. Intelegeam intr-o oarecare masura de ce era suparat, insa totusi nu meritam sa fiu respins, mai ales dupa ce ca-mi furase primul sarut cu un baiat Mai precis i-l oferisem, fiindca nu ma impotrivisem cu nimic, ci chiar participasem.
Nu am raspuns, ci doar stateam pe-o parte, cu o mana sub cap si alta pe suprafata fina a patului. Naruto statea lejer cu o mana sub cap, iar cealalta pe abdomen. Se intorsese si el pe-o parte, punandu-si mana ce-o avea pe el peste mana mea si stranse usor. M-am uitat jenat la ceea ce facea, apoi mi-am ridicat privirea la el, fix in ochii sai albastrii si frumosi. Imi puse mana pe obraz, apoi o cobori usor pe barbie in timp ce capul sau se apropia usor de mine. Am oftat resemnat si mi-am inchis ochii, intorcandu-ma cu fata spre tavan, astfel incat el sa inceteze.
M-am ridicat din pat, indreptandu-ma catre bucatarie. Bausem o gura de apa, apoi, cand sa ma intorc, realizasem ca Naruto nu mai e in camera. Usa se deschise in urma mea, intrand si el. Se uita la mine pe sub gene si oferi un zambet, apoi se apropie, timp in care eu m-am dat cu un pas in spate. Ma orpisem exact la marginea patului, iar el ma impinse si se puse peste mine, cu picioarele de o parte si alta a trupului meu. Imi prinse capul intre ambele maini si ma saruta pe buze scurt, dupa care limba imi trecu usor peste buzele ce se tineau stranse.
- Deschide gurita, spuse rabdator, iar eu am dat negativ din cap, nevrand sa se repete acele lucruri intre noi din nou.
Privirea lui perversa insa ma facu sa imi dau seama ca nu avea sa renunte, si ma saruta si mai apasat, reluandu-si jocul cu limba pe buzele mele, dandu-le conturul, parcurgandu-le pana ce le-am deschis, primindu-l intr-un final acolo, incepand sa dansez cu el. Instinctiv, mainile mi s-au dus in jurul gatului sau, in timp ce el se sprijinea in ale sale, refuzand sa-mi dea drumul. Ma miscam usor, inca sfios, cercetand cu atentie limba fina.
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour